O știre de acum câteva zile mi-a amintit de poanta aia din pandemie, care zicea că diferența dintre teoria conspirației și realitate este de șase luni. Cică a fost lansată în dezbatere publică o Hotărîre de Guvern care stabilește contingentul de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă din România la 140 000 pentru 2024.
În urmă cu niște ani, când am auzit pentru prima dată despre un „Plan Kalergi” care ar fi pus la cale pentru Europa, m-am lepădat de curiozitate amuzat, zicându-mi că prea sună a „petardă” pentru fraieri și sigur e doar o emanație de foarte proastă calitate a unor conspiraționiști.
M-am tot ciocnit de una-alta pe subiect, dar nu le-am dat mare atenție până în primăvara lui 2020. Mai précis până în martie, când aveam să aflăm că marele nostru far călăuzitor de la Cotroceni e alesul Premiului European „Coudenhove-Kalergi”. Și că însuși Alteța Sa Serenisimă, Prințul Nikolaus von Liechtenstein, Președintele Societății Europene Coudenhove-Kalergi, vine la Cotroceni să facă înaltele spițării. Decizia de acordare a Premiului European „Coudenhove-Kalergi” lui Klaus Iohannis a fost adoptată de membrii Societății Europene Coudenhove-Kalergi pentru „meritele sale deosebite de politician care, prin dedicarea pentru valorile europene, contribuie decisiv la consolidarea integrării României în comunitatea statelor europene”, apreciindu-se, totodată, că „acțiunea sa politică are un rol exemplar într-o Europă care a fost divizată în trecut.”
Buuuun…să lăsăm tentația de a lua la puricat firul unei coincidențe ca aceea că, la doar câteva zile după decernare, avea să ne fie anunțată „pandemia” de către proaspătul câștigător. Și să mergem la miez.
Premiul European „Coudenhove-Kalergi” se numără printre „cele mai prestigioase distincții decernate, la fiecare doi ani, unor personalități care și-au adus contribuția la proiectul unei Europe unite și pașnice” și este decernat de către Societatea Europeană cu același nume, înființată în 1978 în memoria „marelui vizionar european” Richard von Coudenhove-Kalergi. Klaus ia loc pe o listă grea de premianți: Helmut Kohl, Angela Merkel, Herman Van Rompuy și Jean-Claude Juncker, ca să cităm doar câțiva dintre cei care „au marcat istoria continentului în ultima jumătate de secol”. Cu doi ani înainte de Iohannis, în 2018, premiul fusese acordat postum celor peste 100 de eroi ai mișcării Euromaidan.
Dar cine e, domle, „marele vizionar european” și ce-o fi făcut el?
Richard von Coudenhove-Kalergi s-a născut pe 16 noiembrie 1894 la Tokyo, tatăl său fiind reprezentantul diplomatic al Imperiului Austro-Ungar iar mama sa, fiica unui foarte bogat negustor japonez. În decembrie 1921, după dezintegrarea imperiului, s-a alăturat lojii masonice Humanitas din Viena, iar un an mai târziu se număra printre cofondatorii Uniunii Pan Europene, alături de arhiducele Otto von Habsburg, pretendent la coroana Austriei. Considerat „părinte” al ideii de uniune europeană, Kalergi susținea în cartea sa Praktischer Idealismus că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoarele originale ale continentului, ci că „omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului, eurasiatic-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.”
Nu cred că are rost să insist, v-ați prins déjà ce lăutari ne încântă și pe ce muzică dănțuim. Așa că, să ne întoarcem în prezent, unde invocata criză a forței de muncă din România este „ținută” ca în clește.
Pe de-o parte, avem marile companii occidentale care se lamentează pe cât de sonor, pe atât de sistematic, că nu mai găsesc lucrători, în timp ce țin salariile plătite local mult sub cele din vest și alimentează astfel plecarea alor noștri. Numărul românilor pribegiți ar fi de circa 5,7 milioane, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe. Pe de altă parte, avem o conducere a statului care NU face nimic din ceea ce ar fi logic și normal să facă- adică să pună la punct programe coerente și concrete pentru repatrierea propriilor pribegiți. Sau măcar să le întindă mâna românilor de prin vecini, că în Ucraina și Serbia se câștigă mai prost, iar aceștia măcar vorbesc limba țării în care ar urma să lucreze… Ci, programatic, ridică de la niște zeci de mii, la suta de mii, deocamdată la 140 000, cota de nou-admiși străinezi pe piața forței de muncă de la noi.
Până acum am strâns prin țară vreo 400 000 în acest fel, majoritatea covârșitoare din Asia și nordul Africii. Totul pare pus pe repede-înainte, în curând vom auzi că se depășește încă un prag psihologic și cota trece de 150 000. Cu voia voastră, în loc de concluzii, pentru final am o întrebare: voi cât credeți că e diferența dintre „teoria conspirativă” a Planului Kalergi și realitate?
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
