De ce Unirea de pe 24 ianuarie e mai importantă decât Unirea de la 1918

Nu știu dacă am mai scris asta, dar consider că evenimentul petrecut 24 ianuarie 1859 și pe care-l sărbătorim sub numele de „Unirea Principatelor” este mult mai important, ca semnificație și ca exemplu, decât Marea Unire.

De ce?

Pentru că în „Unirea Principatelor” a fost pasul cel mai important, temelia, fără de care nu se putea face nimic după.

Dar mai important este modul în care s-a finalizat acest proces cu ceea ce numim azi „Unirea Principatelor”. Astăzi se vorbește foarte puțin despre o realitate extrem de importantă: Marile Puteri nu ne-au dat acceptul pentru a crea un stat românesc, unitar și indivizibil.

Așa cum arată textul Convenției de la Paris, este evident că proiectul european destinat nouă, românilor, era acela al unei federații în care cele două entități componente aveau „largă autonomie”.

E suficient să ne gândim ce-ar fi însemnat o Românie cu două armate și doi domni. Practic, Marile Puteri ne-au făcut un cadou otrăvit: o Iugoslavie. O țară fără putere reală, care ar fi putut fi ruptă oricând nevoie de fărâmițarea ei.

Să facem un exercițiu de imaginație: să ne închipuim ce-ar fi însemnat o Românie federală, în vremea lui Cristian Tudor Popescu. Ce-ar mai fi tunat el împotriva acelei „Românii a știrbilor și medievalilor”, în opoziție față de „România modernă și occidentală”…

Și-așa o face. Și-așa, de treizeci de ani, dușmanii acestei țări se chinuie să formeze falii între noi: „România roșie” vs „România albastră”. „România europeană vs România înapoiată„, „România seculară vs România creștină”, etc. Ei, să ne gândim că toate astea s-ar fi întâmplat în condițiile în care două sau mai multe entități aveau „o largă autonomie” și forțe militare înarmate.

Vă spun eu: s-ar fi întâmplat un război sângeros. Cu Ardealul pe post de Croație și Slovenie, cu Moldova și Țara Românească pe post de Serbie.

Ei au știut să se folosească de Marile Puteri pentru interesul neamului românesc. Ei ne-au arătat, atunci, calea de urmat în politică: în alianță, dar mereu cu interesul național în gând. Din acest motiv, propaganda oficială a statului nu dorește să vorbească despre implicațiile și detaliile procesului istoric de la 24 ianuarie.

Pentru că am putea învăța ceva. Am putea învăța că politică externă națională nu înseamnă urmarea orbească a Marilor Puteri, ci inteligență și curaj pentru a specula oportunitățile pentru creșterea Țării.

Pentru că am putea învăța că a fi „predictibil” – ca să folosesc un termen la modă azi – înseamnă că de fapt ești necompetitiv, slab, previzibil. Ca să înțelegem în ce hal de manipulare politică trăim, gândiți-vă la asta: ni se spune că e bine că România este „predictibilă”. Vă rog să-mi spuneți un domeniu de activitate, în care o companie „predictibilă” are succes. Dimpotrivă: a fi previzibil este calea sigură spre eșec, spre marginalizare.