Mai sunt 20 de zile până la alegerile pentru prezidențiale din SUA, iar staff-ul de campanie al președintelui Trump reconfigurează o poveste veche despre legăturile lui Joe Biden și ale fiului său, Hunter, cu Ucraina. Vorbim de un material lansat de cotidianul New York Post în care se vorbește despre autenticitatea unui mail descoperit în laptopul lui Biden Jr.
Toată povestea pornește de la repetatele acuzații formulate de avocatul personal al lui Trump, Rudy Giuliani, despre presupuse legături cu Ucraina ale fiului lui Joe Biden, Hunter Biden. În 2014, Hunter Biden ar fi fost angajat în calitate de consilier pe probleme legale la board-ul companiei energetice Burisma Holding din Ucraina. În această perioadă, Joe Biden era vice-președinte al Statelor Unite și ajuta administrația lui Obama să consolideze relațiile cu Ucraina. Ulterior, senatorii republicani au spus că numirea lui Hunter Biden la board-ul Burisma prezenta probabilitatea unui conflict de interese, dar nu au putut să aducă nicio dovadă că această angajare a influențat politicile SUA.
Între timp, Trump și susținătorii lui au avansat o teorie cum că Biden ar fi forțat demiterea procurorului ucrainean care investiga cazul fiului său. Biden însuși a admis că a cerut demiterea acelui procuror, dar nu pentru asta, ci pentru că era corupt.
Cât costă accesul la Biden Senior
Revenind.
Emailul care aruncă în aer campania prezidențială din SUA e datat aprilie 2015. Expeditorul este Vadym Pozharskyi, un consilier din board-ul Burisma, în care-i mulțumește lui Hunter Biden pentru invitația în Washington și pentru ocazia de a se întâlni cu influentul său tată:
„Mulțumesc pentru invitația în DC și pentru ocazia de a-l întâlni pe tatăl tău și de a petrece timp împreună. Este o onoare și o plăcere”.
În engleză, e-mailul are două greșeli ortografice specific unui vorbitor stângace.
Nu se știe, însă, dacă Joe Biden s-a și întâlnit cu Pozharskyi. La cererea Associated Press, staff-ul lui Biden a revizuit perioada despre care se face vorbire și nicio întâlnire de acest tip nu a avut loc.
Este pus sub semnul întrebării și modul în care cotidianul The Post a intrat în posesia e-mailului. Cei de aici spun că au primit o copie a drive-ului cu mesajele duminică, de la Giuliani, care înainta ideea că Ucraina încerca să interfereze cu alegerile din 2016 și că Hunter Biden s-a îmbogățit vânzând acces către tatăl său.
Giuliani: „Adevărul nu va mai fi învins”
The Post spune că emailurile erau o parte din datele găsite în laptopul despre care se presupune că i-ar fi aparținut lui Hunter și care ar fi fost dus la reparat în Delaware în aprilie 2019. Proprietarul centrului de reparații nu a putut să-l identifice pe Hunter Biden, care nu a plătit pentru servicii și nici nu l-a mai luat înapoi. Proprietarul centrului de reparații a făcut o copie a drive-ului și i-a dat-o avocatului lui Giuliani.
Întrebat de reporterii AP de câtă vreme are acest drive, Giuliani a răspuns: „Vă interesează aspectul greșit. De această dată, adevărul nu va mai fi învins. Mai am multe de spus”.
Originea emailurilor nu este cunoscută. Experții în dezinformare spun că sunt multe steaguri roșii care apar, inclusiv dubii asupra identității proprietarului laptopului.
Avocatul lui Joe Biden, Georges Mesires, a declarat: „Nu avem nicio idee de unde au pornit toate acestea și cu siguranță nu putem să credităm nimic din ceea ce a furnizat Rudy Giuliani către New York Post. Ceea ce știu sigur este că această presupusă întâlnire nu a avut loc”.
Informare și dezinformare
O altă potențială alarmă este implicarea asociatului lui Trump, Steve Bannon, despre care The New York Post a scris că a fost primul care a alertat publicul despre existența drive-ului și care, împreună cu Giuliani, a fost implicat în mod activ în acuzarea lui Biden în privința implicării fostului vice-președinte în Ucraina.
Pe de altă parte, un alt expert în dezinformare, John Hopkins, de la Școala Universitară de Studii Internaționale Avansate, spune că nu e clar dacă emailurile au fost hackuite sau copiate în mod fraudulos, dar spune că ar putea fi „amândouă”: „e o chestie uzuală în acest tip de operații, să combini conținut generic, conținut original, cu conținut copiat fraudulos”, a spus acesta.
Social Media sunt „social” doar când vor ele
Și acum.
Twitter și Facebook, déjà aflate sub presiunea de a controla conținutul postat înainte de alegeri, au semnalizat articolul din NY Post și i-au restricționat accesibilitatea online, o acțiune pe care Trump și suporterii săi au criticat-o.
Andy Stone, purtătorul de cuvânt al Facebbok, a anunțat pe Twitter că organizația sa reduce distribuirea articolului pe platforma pe care o reprezintă. Miercuri după-amiaza, Twitter a început să le interzică utilizatorilor să share-uiască articolul. Nici cu link în tweet-uri, nici ca mesaje directe, pe motiv că, spun ei, violează politica companiei privitoare la conținutul furat.
La rândul său, executivul Twitter a spus, tot miercuri, dar mai pe seară, că este „inacceptabil” ca organizația pe care o reprezintă și o conduce să nu livreze mai mult context în privința acestor acțiuni, a mai spus că imaginile prezentate în articol include date și informații personale, care violează politica Twitter și că el consider că acest material de presă este o violare a politicii textelor furate.
Până să fie interzis, articolul din NY Post a fost distribuit pe scară largă pe social media. Potrivit CrowdTangle data, a provocat 40.000 de interacțiuni pe FB și mai puține pe Instagram, Reddit și Twitter. De asemenea, au fost și agregatoare de știri care au inclus textul în conținutul lor. Nu este clar dacă Facebook va restricționa accesul și la aceste agregatoare sau nu.
Partenerii Facebook și multe instituții de fact-checking – acuzate de multe ori de către conservatori de părtinire – au marcat articolul cu steag roșu (partial sau complet fals).
În declarația lui, Stone, purtătorul de cuvânt al Facebook, spune că această acțiune e mai degrabă provizorie, temporară. În trecut, Facebook a mai restricționat un text al acestui cotidian, un editorial care promova teoria potrivit căreia Covid-19 a scăpat din laboratoarele chineze. Eticheta pusă inițial a fost ulterior ștearsă.
Și în România a fost tăcere pe acest subiect: cu două excepții, mass-media a tăcut in corpore.
