miercuri, februarie 19, 2025
EDUCAȚIEDe ce să semnăm petiția „Stop digitizării școlii românești”. Argumentele lui Mircea...

De ce să semnăm petiția „Stop digitizării școlii românești”. Argumentele lui Mircea Platon (IV)

În ultima parte a acestei serii prezentăm argumentele lui Mircea Platon în care se arată conținutul şi scopul programului DIGITALEUROPE, prin care se urmărește abolirea lecturii şi a școlii clasice şi „digitalizarea minții”. Documentul DIGITALEUROPE (ONG-ul prin care acționează lobby-ul Big Tech în Europa) vorbește, într-un limbaj „corporat, eufemistic”, despre „avantajele” videoclipurilor, aplicațiilor şi jocurilor pe Internet introduse în școală ca „o alternativă valabilă la cititul de cărți sau la predarea profesorului”, după cum se menționează în document. În fond, după cum arată Mircea Platon, afirmațiile din document, nesusținute de vreun studiu independent, sunt de fapt „publicitate mascată, (…) afirmații menite a folosi doar corporațiilor, nu și elevilor”.

Ce e bun pentru Big Tech e bun și pentru România?

Potrivit lui Platon, în documentul DIGITALEUROPE se cere „digitalizarea sistemului de învățământ, adică deschiderea unei uriașe piețe și închiderea minții europene – și românești, în cazul nostru. Pentru a clarifica și mai bine lucrurile: școala devenită atelier digital va arunca pe piață un număr mai mare de specialiști în IT, ceea ce va duce la scăderea salariilor, pentru că va fi concurență mai mare pe piața muncii, oferta va fi mai mare decât cererea. Și acesta este obiectivul corporațiilor”.

De ce să semnăm petiția „Stop digitizării școlii românești”. Argumentele lui Mircea Platon (III)

Prin urmare, școala digitală „va mări oferta atât cât să scadă salariile ITiștilor, dar va crește uriaș numărul de consumatori, de oameni dependenți de ecran, de conținuturile de acolo. Școala digitală va produce piața digitală de mâine, pe care se vor vinde produse oricât de proaste, pentru că va fi un monopol. Manierele, discernământul, cultura generală, toate aceste lucruri care informează comportamentul civilizat nu au nimic de-a face cu școala digitală/digitalizată.”

Școala digitală va fi în folosul corporațiilor din sfera Big Tech, pentru care problema gravă nu este faptul că, potrivit unor sondaje publicate în ultimii ani, aproape 20% dintre tinerii europeni de 15 ani (13% fetele, 27% băieții) nu înțeleg ce citesc sau că europenii petrec doar între 2 și 13 minute pe zi citind o carte, dar stau ore întregi pe Internet, ci faptul că nu sunt mai mulți tineri care să știe să scrie programe.

De ce să semnăm petiția „Stop digitizării școlii românești”. Argumentele lui Mircea Platon (II)

Or, se întreabă pe bună dreptate Mircea Platon, „ce efect are pierderea capacității și a obișnuinței de a citi asupra economiei EUropene, asupra șomajului, sistemului de sănătate, migrației, vieții de familie, ratei criminalității? Ce impact are acest lucru asupra IT-iștilor lipsiți de maniere și de cultură pe care corporațiile germane nu-i pot angaja din această cauză?”

Abolirea lecturii este un fenomen asupra căruia se atrage atenţia într-un studiu din 2015 comandat de Comisia Europeană şi într-un sondaj Eurostat din 2016, din care traducem câte un fragment:

„Potrivit celui mai recent raport cu privire la PISA, în medie 17% dintre tinerii europeni de 15 ani (13% dintre fetele de 15 ani și 27% dintre băieții de 15 ani) au abilități slabe în privința cititului și nu pot înțelege bine textele din propriile manuale școlare. 18% dintre copiii de nouă ani (13% dintre fete, 24% dintre băieți) nu citesc niciodată sau aproape niciodată din plăcere în afara școlii. Copiii de nouă ani care provin din case cu peste 100 de cărți au note semnificativ mai mari comparativ cu elevii din casele cu mai puțin de 100 de cărți.” (http://www.eli-net.eu/fileadmin/ELINET/Redaktion/Factsheet-Literacy_in_Europe-A4.pdf)

„Un sondaj efectuat în 15 țări ale UE între 2008 și 2015 arată că, în medie, timpul petrecut cu cititul de cărți variază de la 2 minute pe zi în Franța și 5 minute în Italia, Austria și România până la 10 sau mai multe minute în Estonia (00:13), Finlanda și Polonia (00:12) și Ungaria (00:10). Sondajul a acoperit grupa de vârstă între 20 şi 74 de ani.” (Ziua Mondială a Cărții – https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/EDN-20180423-1 )

„De ce anume nu se merge pe ideea că cererea va încuraja oferta și tinerii se vor îndrepta în mod natural, organic, pe piața liberă, către IT? De ce trebuie forțați toți să gândească digital? De ce să nu fie lăsați să-și dezvolte propriile talente și interese? Nu așa ni se spune că trebuie să procedeze școala? De ce copiii sunt sterilizați cultural prin digitalizare de la vârste fragede? De ce să nu se facă și tabere obligatorii de învățat instrumente, de pictură, de citire, de sculptură? Economia Europei ar beneficia imens de pe urma cultivării acestor deprinderi – chiar și cei care nu vor deveni artiști vor deveni mai fini consumatori de artă și cultură – iar societatea va beneficia imens de pe urma oamenilor civilizați crescuți astfel” – subliniază, pe drept cuvânt, autorul cărţii „Deşcolarizarea României”.

De ce să semnăm petiția „Stop digitizării școlii românești”. Argumentele lui Mircea Platon (I)

Mai ales în condițiile în care raportul DIGITALEUROPE laudă posibilitatea ca forța de muncă să fie recalificată ușor prin intermediul unor cursuri de scurtă durată, „mult lăudata flexibilitate se poate altoi mai ușor pe mintea bine antrenată a unor adulți trecuți printr-un sistem de educație clasică, solidă, decât se poate altoi cultura generală solidă pe mintea diluată digital în doisprezece ani de școală plus trei ani de grădiniță”.

Mai mult, fidelă intereselor corporațiilor Big Tech, DIGITALEUROPE cere ca „școlile să achiziționeze echipament standard produs de corporații special pentru școli, astfel încât toată lumea să fie egală și să aibă echipament de calitate, de aceeași calitate. Deci fără uniformă, dar aliniați la aceleași standarde tehnologice. Uniforma era comunistă, dar computerele achiziționate prin uriașe comenzi de stat vor fi capitaliste” – notează scriitorul.

Dar de ce toate acestea? – se întreabă Mircea Platon. „Pentru că «videoclipurile sunt o alternativă valabilă la cititul de cărți sau la predarea profesorului». (…) Cu alte cuvinte, patinarea pe suprafețe de imagini mobile, fără context, venite de nicăieri, sunt cele care educă atât de intens gândirea critică și navigatul în siguranță al internetului încât, când vor fi mari, elevii de azi vor trebui păziți de videoclipurile conspiraționiste sau ozenistice de pe internet de cenzura oligarhilor digitali, nu de propriul lor discernământ, neantrenat de citit, cultură generală și educație structurată.

În opinia devenită dogmă și impusă ca atare a mogulilor digitali, fiecare copil învață în felul lui: unii citind, alții jucând jocuri pe internet, urmărind un videoclip sau utilizând o aplicație. Conform acestui document, transformarea predării în joc pe calculator, în puzzle multimedia, stimulează învățarea și e mult mai folositoare decât predarea și învățarea clasice”.

„Studiile” citate de DIGITALEUROPE: un singur studiu, comandat şi plătit de Microsoft

După cum arată Mircea Platon, studiile citate de DIGITALEUROPE în favoarea ideii că jocurile, aplicațiile digitale, realitatea virtuală și digitalizarea școlii ar avea vreo utilitate didactică sunt de fapt un singur studiu comandat, plătit și publicat de Microsoft. „Curat expertiză independentă. Deci afirmațiile de mai sus sunt susținute de DIGITALEUROPE cu o notă de subsol în care găsim un singur studiu: Microsoft, Immersive Experiences in Education: New Places and Spaces for Learning (2019).”

Realitatea este însă că, potrivit studiilor citate de Mircea Platon (Donna Hermawati, Farid Agung Rahmadi, Tanjung Ayu Sumekar, Tri Indah Winarni, „Early electronic screen exposure and autistic-like symptoms”, Intractable & Rare Diseases Research Journal, DOI: 10.5582/irdr.2018.01007, 1), „de exemplu, copiii cu autism pot beneficia de pe urma tehnologiei digitale – deși activitățile manuale sunt și mai folositoare –, dar copiii fără autism capătă, în urma statului pe calculator, dificultăți de vorbire, iritabilitate, ADHD și tulburări de comportament asemănătoare autismului, care e considerat de literatura de specialitate o tulburare de comportament.

De fapt, studii efectuate inclusiv în țara noastră au demonstrat efectul nociv al introducerii tehnologiei între elev și învățare, tehnologia având rol de distragere a elevului de la datoriile sale. Tehnologia e joc, e interesantă, dar are defectele calităților sale: e un joc care aplatizează mintea, șterge memoria, slăbește luciditatea, duce la pierderea legăturii cu realitatea, nu se poate substitui școlii.”

Concluzia unui alt studiu, efectuat de Ofer Malamud, de la University of Chicago, și Cristian Pop-Eleches, de la Columbia University, care au studiat efectele accesului la calculatoare al elevilor din România, este că „accesul liber la calculator, acasă, împiedică progresul școlar, scade probabilitatea studiilor universitare și cere continua supraveghere a părinților pentru a diminua efectele negative. Expunerea copiilor la ecrane le întârzie dezvoltarea intelectuală și face ca un sfert din copiii de vârstă școlară să fie nepregătiți pentru sistemul de învățământ” (Sheri Madigan, Dillon Browne, Nicole Racine, Camille Mori, Suzanne Tough, „Association Between Screen Time and Children’s Performance on a Developmental Screening Test”, în  The Journal of the American Medical Association Pediatrics 2019;173(3):244–250, doi:10.1001/jamapediatrics.2018.5056).

„Expuși la școală ecranelor, condiționați să joace jocuri și să perceapă și «înțeleagă» lumea prin console în loc de cărți sau de contact direct, uman, cu natura și cu societatea, copiii vor sta și acasă de capul lor, uitați în fața ecranelor. Școala va fi pur și simplu un alt loc sau, în cazul școlii online, doar un alt interval orar, în care copilul stă în fața unui ecran. Consecințele culturale, intelectuale, cognitive, emoționale și psihomotorii vor fi dezastruoase” – avertizează inițiatorul petiției „Stop digitalizării școlii românești!”.

La finalul argumentelor sale, Mircea Platon amintește că digitalizarea școlii are loc, de asemenea, în Africa şi în Asia de Sud-Est, cu sprijinul ambasadelor țărilor cu puternică industrie digitală (SUA, UK, Germania, China) și prin parteneriate public-privat cu giganți ai economiei digitale sau ai finanțelor, „al căror singur scop este crearea de piețe, cultivarea de consumatori.

Acestea sunt țările unde se pune în aplicare modelul propus nouă de MEC: țări pe care, oricât de corecți am fi cu ele și oricât de pesimiști am fi în ceea ce ne privește, le depășim în mod istoric la mărimea rețelei școlare, a accesului la carte și biblioteci, la contribuții tehnico-științifice și nivel general de cultură. Nu văd de ce la cele mai bune școli din Iași, de exemplu, trebuie să aplicăm modele de educație digitală folosite în văile îndepărtate, izolate, fără electricitate sau cărți, ale Africii și în mahalalele Asiei. Ce câștigăm făcând acest lucru? Chiar vrem să intrăm în competiție cu ei pe acest segment de piață a muncii?”

Petiţia „Stop digitalizării școlii românești!” poate fi semnată AICI.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE