De ce să gândești mai mult când ai google, chat GPT şi facebook? Un cunoscut psiholog despre „lenea mentală”

Pendulăm, mulți dintre noi, când avem o problemă, dintr-o extremă în alta, nu căutăm paleta largă de opțiuni dintre cele două extreme, care ne-ar putea ajuta să privim mai profund lucrurile din jur, să abordăm situația sau relațiile, să ne adaptăm lumii în continuă schimbare în care trăim, suntem prea comozi să le căutăm sau nu știm cum să o facem, și de aceea acționăm doar în spiritul alegerilor noastre limitate, dacă nu e albă, atunci va fi neagră.

Ce te împiedică să te întrebi ce alte opțiuni există, ce posibile scenarii ar urma după o alegere, ce alte abordări ar mai putea avea o problemă? Lenea mentală! Nu vreau să-mi bat capul mai mult decât este necesar. De asemenea, trebuie să lucrăm cu asta și e dificil să învățăm să gândim mai mult decât de obicei. De multe ori, deci, nu suntem liberi în gândirea noastră, nu găsim oportunități, din cauza lenei noastre, în primul rând. Acceptăm acele opțiuni, fapte, decizii, scenarii, idei care ni se oferă sau care sunt gata făcute de alții și nu căutăm altceva nou. De ce să întoarcem pe toate fețele un lucru, când totul este de-a gata? De ce să gândești prea mult când ai google, chat GPT, televizor, reclame care aleg produsele cele mai bune pentru tine, horoscopul lui Neti, care îți spune exact de unde primești azi bani și cum ai să întâlnești, așteptând tramvaiul în stație, iubirea vieții tale?

La aceste întrebări a încercat să ofere un răspuns psihologul Cristina Danilov, într-un articol în care subliniază că a devenit un obicei să fim „hrăniţi” în permanență cu soluții gata făcute şi deci optăm pentru decizii gata luate de alții, idei ale altora, modul de a trăi al altora, dar noi înșine nu suntem angajați în crearea lor sau în identificarea soluțiilor. Și cu asta ne culcăm liniștiți, au gândit, azi, alții pentru noi, e ok. Dacă toți au făcut așa, dacă toți spun așa, atunci fac și spun și eu la fel. Și în formă finită, oamenii pot găsi, între albă și neagră, o mulțime de „otrăvuri” informaționale, pe baza cărora își vor face calculele în viețile lor, vor trata relațiile cu cei din jur, fără nici o implicare, fără a procesa aceste informații primite pe tavă.

Dacă o persoană trăiește conform principiului: cred – nu cred, albă sau neagră, da sau nu, el va fi întotdeauna un ostatic al limitelor sale. Și, într-o astfel de situație, va fi ușor să o manipulezi.

Devine un obicei să fii „hrănit” în permanență cu soluții gata făcute, asemănător obiceiului de a mânca la „împinge tava”, e mai bun doar pentru că nu-ți mai bați capul să-ți pregătești singur acasă mâncarea, să murdărești tigăile, chiar dacă ceea ce primești în farfurie este complet necunoscut. Așa se întâmplă și cu hrana pentru minte – optăm pentru decizii gata luate de alții, idei ale altora, modul de a trăi al altora, dar noi înșine nu suntem angajați în crearea lor sau în identificarea soluțiilor. Și cu asta ne culcăm liniștiți, au gândit, azi, alții pentru noi, e ok.

Psihologul Cristina Danilov a oferit un exemplu simplu, dar foarte grăitor, referitor la consumul de fructe. O persoană poate fi speriată aflând că mâncatul fructelor îi amenință viața și sănătatea, și nu doar atât! Așa cum spuneau sâmbătă la știri, la unul din posturile de televiziune, cercetătorii britanici ar fi descoperit că pesticidele din fructe ar schimba, cică, orientarea sexuală. Dacă le spui oamenilor despre această descoperire de câteva ori pe zi, repetând, de pildă, la știri, din oră în oră, ei vor crede în ceea ce a fost spus. Și, unii, mai tradiționaliști din fire și mai slabi de înger, vor evita chiar să mai mănânce fructe, care sunt, de fapt, foarte sănătoase și o sursă excelentă de vitamine. Aceasta este ceea ce am putea numi teamă falsă. Pur și simplu, devenim conștienți de un pericol pe care nu îl putem simți instinctiv. La nivel instinctiv, în astfel de cazuri, ar trebui să ne fie teamă de fructe ca de un leopard care ne calcă în bătătură sau de un cataclism. Dar la nivel de inteligență, deja ți-e frică de o amenințare pe care ți-au oferit-o alții, pe care trebuie să o iei ca atare, fără să mai pui întrebări, în care trebuie să crezi orbește „că așa au zis oamenii de știință”, „că așa au zis la televizor”. În acest caz ți s-a indus frica de fructe. Și îți este frică doar pentru că ți s-a spus că asta e o descoperire recentă, de fapt, este posibil să nu existe deloc oameni de știință care să fi fost implicați în astfel de cercetări. Dar tu nu ai pus întrebări, ai rămas pe axa alba- neagra. Doar că un prezentator de la o televiziune a decis să lanseze astfel de informații false în societate și, având resursele necesare pentru asta, dacă vorbim de propagandă de masă, a început să repete același lucru de câteva ori pe zi. Iar dacă prezentatorul e ceva mai deștept și mai creativ decât ni-l imaginăm, poate arăta tot felul de cifre, grafice, ar putea indica faptele studiilor efectuate, poate folosi ca dovezi opiniile unor oameni cu autoritate sau chiar să invite în platou un transexual sau un non-binar și să îl întrebe: E adevărat că atunci când erați mic mâncați des mere? Nu-i așa că vă plăcea mult păpușoiul fiert de bunica? Ei bine, pentru cei aflați în captivitatea extremelor alba-neagra este suficient doar să se repete același lucru de mai multe ori, fără prea multe artificii sau dovezi. Aceste idei vor fi, în scurt timp și ideile lor: fructele, vor spune, schimbă orientarea sexuală.

Acest lucru se întâmplă, spune Cristina Danilov, pentru că atunci când te afli în perimetrul celor două extreme – albă sau neagră, fără propriile tale opțiuni, apare frica. Acesta e mecanismul pentru care avem atât de mulți oameni de acest fel în jurul nostru: îi găsim în fața televizorului de dimineața până seara, ei trăiesc după cum decide televizorul. Sunt pe rețelele de socializare și împărtășesc ideologiile altora, scandează în același timp cu ei, înjură cu aceleași cuvinte. Și, nu, nici nu mai are importanță pe cine își revarsă oful, dacă-i întrebi de ce o fac nu vor fi în stare să-ți ofere propriul lor răspuns. Pentru că l-au primit deja de la alții și e mai comod așa.