OPINIIDe ce eșuează protestele anti-restricții din România

De ce eșuează protestele anti-restricții din România

În ultimele luni, au fost numeroase proteste organizate în București, dar și în alte locuri din țară, împotriva restricțiilor existente sau propuse de autorități.

Cu excepția notabilă a protestelor din 29 martie, restul au avut parte de o prezență redusă. Unde sunt zecile de mii de oameni care au ieșit în stradă la finalul lui martie? Nu le mai pasă? Se întreabă, pe bună dreptate, mulți.

Ceea ce urmează este schița mea pentru un răspuns.

În opinia mea, protestele nu mai beneficiază de prezență masivă din mai multe motive. În primul rând, nu sunt bine organizate.

99% dintre proteste sunt anunțate de la o zi la alta, ceea ce nu permite răspândirea veștii în popor, astfel încât să se formeze masa critică.

Mai mult decât atât, chiar dacă am presupune – prin absurd – că s-ar auzi, cine are timpul și condițiile necesare pentru a părăsi tot ce urma să facă în ziua următoare pentru a ieși în stradă la un protest? Răspuns: aproape nimeni.

În al doilea rând, nu este clar obiectivul urmărit prin organizarea unui protest: se dorește împiedicarea adoptării unei legi, abrogarea alteia? Se dorește presiune publică sau dialog cu Guvernul?

Cum poți îndeplini oricare dintre aceste obiective cu evenimente la care participă 200-300 de oameni? Nicicum, evident.

Și totuși, se merge înainte pe aceeași rețetă care s-a dovedit falimentară. Întreb: nu ar fi mai eficient un singur protest, masiv, decât 100 de proteste minuscule?

Ca să organizezi un protest reușit trebuie să ții cont de anumite condiții: una dintre ele este localizarea în timp a evenimentului. Adică, să se țină cont de comportamentul oamenilor într-o anumită zi sau perioadă a anului, pentru a vedea dacă au disponibilitate să iasă. Exemplu: istoria ne arată că în România, vara, nu a existat niciun protest sau mișcare socială de succes. Toate revoltele, protestele, ciocnirile, au avut loc toamna sau iarna. Prin excelență, vara și primăvara sunt anotimpuri în care românul este concentrat pe „încărcarea bateriilor”, folosindu-se de vremea bună.

Nu întâmplător, atunci când vremea este cea mai rea – toamna și iarna – românul acumulează cele mai multe frustrări și lipsuri și deci este mai predispus la a „exploda”. De asemenea, tot o minimă cercetare ad-hoc arată că vinerea este ziua „scurtă” a săptămânii, în care românul se pregătește să fugă din oraș. Ce fac organizatorii protestelor anti-restricții? Organizează proteste vara și vinerea. Rezultatele au fost previzibile.

Protestul din martie a fost, teoretic, primăvara, dar în realitate era pe finalul unei perioade friguroase. Cum s-a încălzit de-a binelea, a murit și prezența la proteste.

În al treilea rând, nu se ține cont de pofilele celor care ar putea fi nemulțumiți și ar putea ieși în stradă. În loc să existe mesaje diferite, ca formă și exprimare, ca puncte atinse, se merge mereu pe același și același gen de mesaj: patriotard, religios și neapărat panicard: „Ieșiți în stradă acum, vine sfârșitul dacă nu protestăm mâine”.

Acest gen de mesaj poate avea impact o dată. Poate. Dar a doua oară, după ce oamenii constată că „nu a venit sfârșitul”, s-a terminat.

În loc să se meargă țintit, cu mesaje diferite pentru categorii diferite, se merge pe stilul „mesajului unic”, care, din punctul meu de vedere, nu are succes.

În al patrulea rând, nu se discută cu potențialii parteneri sociali care ar putea furniza oameni pentru protest: sindicate, asociații, grupuri de tot felul. „Nu există timp”, se va răspunde. Dar cine ne grăbește? E ca și cum ai spune că pleci la război, dar fără să discuți cu comandanții unităților, să vezi pe ce combatanți mizezi. Dacă nu faci asta, ai zero șanse în acea luptă. Și totuși, „organizând” proteste de la o zi la alta, fără să existe o consultare națională reală cu „comandanții”, oamenii se așteaptă să aibă rezultate! Pe bune?

În al cincilea rând: canalele de comunicare. Se folosesc enorm de mult rețelele sociale. Dacă o postare are mii de like-uri și distribuiri nu înseamnă că vor veni mii de oameni. Dimpotrivă: este înșelătoare pentru că oamenii ăia, dând like, au senzația că au făcut ceva.

Nu se folosește, mai deloc, comunicarea personală. Întâlnirea. Păi normal, pentru întâlniri e nevoie de timp și nu s-ar mai putea organiza proteste de tipul „acum ori niciodată”. Chiar, la al câtelea episod am ajuns?

Nu în ultimul rând, o cauză este mândria organizatorilor. Nu de puține ori am avut impresia că se organizează proteste așa de repede – după aflarea unei noi restricții – pentru ca nu cumva „tribul” celălalt să facă ei asta mai repede.

Așa cum liderii civici nu realizează că nu tot omul este la fel de informat ca ei. Românii se urnesc greu, așa cum s-a văzut și în decembrie 1989. Atunci timișorenilor le-au trebuit trei zile să iasă  masiv în stradă de la data de la care au aflat că muriseră oameni!

Altă dată, deși se clamează unirea, unii nu participă pentru că participă și „x” sau „y” sau îi cataloghează pe potențialii parteneri în fel și chip. Halal…unire!

Textul de mai sus nu este o critică. Ci o observație. O analiză. Nu-mi propun să supăr pe nimeni.

Din punctul meu de vedere, dacă aș organiza așa ceva, aș vorbi – față către față – cu toți actorii potențiali. Aș găsi o dată comună, la un interval rezonabil de timp de la startul discuțiilor, în care să se petreacă evenimentul. Apropo, gândiți-vă câte luni s-a lucrat pentru „10 august”.

Abia apoi, după ce s-ar găsi acest consens, m-aș gândi la mesaje. La purtătorii de mesaj. În acest interval, românii ar avea timp să experimenteze pe propria piele restricțiile împotriva cărora se protestează. S-ar acumula tensiuni și frustrări. Și-așa mai departe.

Pentru libertatea noastră este esențial ca reacția societății să fie articulată și eficientă. Altfel, vom suferi cu toții.

Facebook Notice for EU!
You need to login to view and post FB Comments!

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

12 COMENTARII

  1. RUMANU CU MICU SI BEREA IN NAS NU IESE DACA NU ESTE PLATIT. CEI CARE IES SUNT CEI CARE AORECIAZA SI STIU CE ESTE LIBERTATEA. Cei mai multi dintre cei care lucreaza in Romania sunt angajati in corporatii. ei nu vor iesi niciodata! ceilalti traiesc la limita saraciei, drept pentru care o masa zilnica este principala problema si nu lipsa accesul „verde” la mall-uri si restaurante! apoi sunt pensionarii. cei mai multi se uita la tv. de acolo vine minciuna si manipularea, cei mai multi au accesptat otravire si mor pe capete. prin urmare, sunt cativa ametiti ca noi, in numar relaticv mic. cea mai numeroasa manifestatie a fost cand s-au unit mai multe formatiuni civice si cativa reprezentanti ai singurului partid politic care tine cu noi Aur si Senatoarea Diana Sosoaca, Diplan si Domnul Avocat Chitic si Nasul TV – singura televiziune libera din Romania! Cred ca atunci au fost spre 3000 de oameni, poate mai multi. Cine face aceasta mizerie in Romania a studia indelung „piata”. acum este clar ca #rezist era platit de soros sa iasa in strada impotriva clasei politice. atunci l-au aliniat pe aragat, apoi au tot inlatiurat de la putoare oamenii care mai dadeau cu „nu”. codul fiscal al vandutului ponta si valcov a distrus o multime de afaceri mici. asa au reusit sa corupa si mai mult pe cei ce erau deja corupti.

  2. Felicitari dle Somanescu ptr subiectul articolului dvs. Eu, chiar daca am un punct de vedere, o sa va raspund prin ceea ce a spus parintele Iustin Parvu, Dumnezeu sa-l odihneasca, intr-un interviu, intrebat fiind pe acest subiect, al pasivitatii aproape generale a romanilor fata de ceea ce li se intampla (fragment din revista Atitudini):

    „Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine”.

    Părinte, asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt?

    Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine.

    Mă uitam că foarte puţini medici au protestat împotriva regimului inuman sanitar prin care Ministerul Sănătăţii desfiinţează sute de spitale, introducând în schimb cardul de sănătate cu cip electronic…

    Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere moşiile, averile.

    Bine, dar salariile medicilor acum sunt foarte mici…

    Ei, medicul acum e ca şi popa. Are el salariul mic, dar are şi salariul mare, pe care îl ia din buzunarele necăjitului, şi se îmbogăţeşte fără să aibă el salariul mare. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului. Acum, pentru că au salariile mici, dau bir cu fugiţii în străinătate, unde să câştige mai mult, dar până la urmă şi statele occidentale vor ajunge la starea în care ne aflăm noi, nu va mai dura mult nici la ei, pentru că are grijă socialismul european de realizarea acestui plan. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti. Că dacă îi întrebai unde e Berlinul, îţi spuneau: „aici, după deal”. Copiii de beţivi ajung, sărmanii, majoritatea nişte analfabeţi, reduşi mintal.
    Medicul a şi fost un factor prin care Sistemul şi-a realizat şi își realizează în continuare lucrarea satanică de decimare a populației prin vaccinuri şi alte otrăvuri chimicale.

    Această calitate de toleranţă a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită?

    Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranţa a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influenţa masonilor care au pus ochii pe frumuseţea aceasta a ţării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea ţăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în ţara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta ’22 – ’44 , să îl pună pe un drum bun, au fost denigraţi, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru. Şi azi când aud occidentalii de poporul român, e ca şi cum auzi de un călugăr din Petru Vodă. Se duce un călugăr din Petru Vodă undeva şi îl întreabă de unde este – „Aaaa… de la Petru Vodă”? Îţi întoarce spatele şi pleacă. Poporul este bine prelucrat mai întâi în şcoală, apoi în armată, şedinţe şi conferinţe prin care îţi aplicau o educaţie de aşa manieră încât nu puteai să mai vezi altfel decât ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decât în ce îţi spune Partidul. Partidul gândea, Partidul conducea, Partidul era totul în viaţa poporului român.
    Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate… şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc.

    Dar cum poate totuşi un intelectual, care vrea să își depăşească condiţia asta mizeră, să iasă din ea?

    Nu poate ieşi decât dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu aşa paraziţi de conducători paraziți ies şi subalternii, medici sau primari, sau învăţători. Mai ales că nu e uşor să conduci poporul român, pentru că el are o rădăcină ortodoxă şi o sensibilitate aparte; tipicul masoneriei nu se aplică la poporul român cu o cultură şi spiritualitate atât de complexe şi bogate. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mâna şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ. Dar această slugărnicie s-a imprimat şi în viaţa bisericească. Păi grecul stă cu mâinile la spate şi aşa se uită şi la preşedinte şi la mitropolit, nu se pleacă chiar ca o slugă. A fi slugarnic nu înseamnă că respecţi Biserica. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele. Când am mers cu câţiva români în Sfântul Munte să ne închinăm la icoane, păi făceam metanii mari la fiecare icoană, cu trei închinăciuni în mijlocul bisericii, apoi sărutam mâna la stareţ, aşa cum se face la noi – se uitau foarte miraţi grecii la noi. Ei se închinau mai degajaţi şi nici vorbă să se ducă la stareţ, să se întoarcă înapoi. Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii. Pe noi ne caracterizează acum frica şi ateismul. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri. Îmi povestea un cetăţean aici un banc ce circulă prin popor.

    Cică: „Un anume preşedinte merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea închide ochii şi îi spune:
    – Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
    – Preşedintele zâmbeşte şi o întreabă:
    – Deci mulţimea este fericită?
    – Da, ca niciodată!
    – Şi oamenii aleargă după …maşină?
    – Da, aleargă în jurul mașinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc mașinii.
    – Sunt şi oameni care poartă drapele?
    – Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.
    – Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă?
    – Da, oamenii strigă fraze de speranță: Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine! Poporul este în sărbătoare.
    – Şi eu, eu cum reacționez la toate astea?
    – Nu pot sa vad! Coşciugul este închis”.

    Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu.
    Şi cei în care mai zvâcneşte încă o viţă de român, o viţă nobilă, cum pot depăşi această frică şi să îi poată mobiliza şi pe ceilalţi?
    Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru că nu ai ajuns nici măcar până acasă şi ei te-au şi depistat ce lucrezi şi ce vrei să faci tu. Ce era securitatea altădată şi ce este acum, vă daţi seama cu mult mai avansată. Nu are cine să se opună acum partidului, atâta vreme cât copiii celor ce ar avea un cuvânt de spus sunt în Germania, în Franţa, studiază, burse, toate pe seama poporului

    Dar de ce credeţi, părinte, că persecuţia asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuţii păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli?

    Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experienţă şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizaţie al omului. Observaţi acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiinţa, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred – cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist.

    Nu vedeţi cum au ştiut să protesteze grecii în jur de 15 mii de oameni împotriva actelor cu cip, şi numai pentru faptul că ulterior, oricând ei pot adăuga la acele informaţii din cip şi cifra 666?

    Măi, eu am visat acum într-o noapte, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, la o jumătate de oră după ce adormisem, şi am avut trei vise la rând chinuitoare cum erau pecetluiţi oamenii de către slujitorii lui antihrist. Îi adunau de pe stradă şi într-un laborator al lor îi pecetluiau forţat cu un cip electronic de mărimea unui sâmbure de prună. Bineînţeles că nu trebuie să dăm crezare viselor. Dar vedeam un lucru foarte interesant – cei care erau câte doi sau mai mulţi la un loc reuşeau să scape să rămână nepecetluiţi, dar cei care erau singuri, erau uşor răpiţi şi pecetluiţi. Şi spun aceasta, nu că sunt eu vizionar – nici vorbă! – cred însă că dacă vom crea o unitate duhovnicească şi ne vom opune împreună, Domnul îşi va face milă cu noi. Pentru că singuri nu vom rezista şi de aceea ei şi urmăresc să ne dezbine unul de altul. Dragostea şi rugăciunea vor avea multă putere şi tehnica lor va deveni neputincioasă, după cum spune şi Domnul în Evanghelie: Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor(Mt. 18:20). Ei folosesc acum şi mijloace hipnotice. Nu vedeţi cum tehnica asta îl face pe om să nu mai poată dormi, să nu mai poată judeca, să obosească foarte repede? Această tehnică asupra psihicului uman are efect mai puternic decât alcoolul, e un drog periculos.

    Consideraţi că pecetluirea este aproape?

    Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză – ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralităţii, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societăţii. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieţii copii în nişte monştri. Îmi povestea o mamă aici că băieţelul ei de patru ani, după ce a venit de afară de la joacă, îi spune mamei: Păi, mămică, eu am să iau pe Anişoara. Păi unde auzeai aşa ceva pe vremea mea? Nu se pomenea aşa ceva. Structura sufletească şi organică a copilului nu este pentru această tehnică satanică, că îl distrugi pe el la anii ăştia. Nu vedeţi chipul unui copil curat, sănătos, cu o educaţie creştină – cât de frumos arată şi ce judecată are? Dar ia-l dintr-o familie de desfrânaţi, de răutăcioşi – parcă şi copilul arată ca un monstru. Viaţa tehnică naşte monştri.

    Părinte, dar celor care vor fi pecetluiţi forţat li se socoteşte lepădare?

    Foarte puţini vor scăpa nepecetluiţi, dar dacă vom fi pecetluiţi cu forţa nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important.

    Şi cum înveţi să mori martir?

    Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi raţiunea îţi va fi mai puţin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viaţa creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitaţi la copii veţi vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac! Copilul are sădit în el această forţă de a-şi desăvârşi sufletul. De la copii trebuie să învăţăm foarte mult cum să fim, „căci ca unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. „Până nu veţi fi ca aceştia nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – adică cu sufletul curat, cu curaj şi naturaleţe. Copilul este aşa de nevinovat că pentru el totul este sfânt.

    Cum vă explicaţi faptul că noi, pe măsură ce avansăm în cunoaştere, ne îndepărtăm de Dumnezeu, când de fapt cunoaşterea ar trebui să ne apropie?

    Asta e valabil pentru cei slabi, care mai mult se afundă în cunoaştere, pentru că nu au smerenie, cercetează cu mândrie. Trebuie să ne temem pururi să nu ne părăsească Dumnezeu şi să nu cădem în mrejele vrăjmaşului. Fără această frică sfântă de Dumnezeu cădem în înşelările minţii noastre. Să ne îngrijim să nu slăbească puterea noastră sufletească şi să nu cădem pradă răului.

    Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire, Dumnezeu ar lucra prin sfinţii săi şi ar vesti oamenilor exact ce să facă, cu argumente clare şi fără îndoială, că nu lasă Dumnezeu Biserica Lui fără povăţuire.

    Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor (…)”.

  3. Romanii , in marea lor majoritate, reactioneaza emotional, NU rational. Sa ne amintim ca la Revolutia din decembrie 1989, oamenii au iesit in strada la Bucuresti in numar mare, ca urmare a mitingului organizat de Ceausescu si deturnat apoi de profesionistii Serviciilor Secrete in defavoarea lui. Apoi, foarte important de spus, a fost valva facuta de stirea cu cei 60.000 de morti din Timisoara, care s-a dovedit apoi a fi un FakeNews, dar asta nu mai conteaza acum. Europa Libera, Vocea Americii si Deutsche Welle isi facusera datoria…
    Sa ne amintim apoi si de emotia populara starnita in urma incendiului de la clubul Colectiv, cand au iesit pe stazi mii de oameni.
    Si mai recent, sa ne amintim de miile de oameni iesiti pe strazi in toate orasele tarii, pe la sfarsitul lunii martie, anul acesta., ca urmare a restrictiilor impuse de Guvernul Orban (vezi inchiderea magazinelor la ora 18 si interdictia pusa cetatenilor de a mai iesi din case, dupa ora 20.00, plus alte masuri abuzive).
    In concluzie, doar atunci cand romanilor le va ajunge cutitul la os, cu emotie si disperare ii vom vedea clamandu-si libertatea pe strazi, incercand sa sfarme jugul tiraniei. Cam asta e…

    • Reacționează emoțional și rar. Rar de tot. DE CE N-O SPUNEM P-A DREAPTĂ?
      Suntem un popor de lași și săraci cu duhul. Au încercat ei, comuniștii, să școlarizeze populimea dar nu prea au reușit.

      Să nu uităm că în ’89 agitatorii unguri au demarat treaba, nu mămăligile mioritice.

  4. Daca ai crezut ca anii 50 nu vor lasa urme, te-ai inselat! Tot asa daca ti-ai inchipuit ca cei care au organizat toate nenorocirile n-au stiut ce fac.
    Poporul roman a fost inlocuit de-o masa amorfa lipsita de constiinta si identitate, care se defineste prin lipsa de carater. Efectul il vezi f bine: toti parvenitii se organizeaza in gasti de interes, cu precadere material.
    Cind globalistii i-au dat bani de-o industrializare lui Ceausescu au cunoscut ceea ce vor obtine. Aceasta masa de manevra, formata in totalitate din dezradacinatii mediului rural, nu va reusi vreodata sa le opuna rezistenta. Tot ce vor face indivizii ridicati din acest moloh va fi sa se lupte intre ei pt a prinde un loc de unde se poate ciuguli din mina stapinilor. Molohul nu dispune de experienta, cunostinte, inteligenta si alte calitati necesare care sa-i permita sa vada pe ce lume sa afla, care ar fi consecintele diferitelor scenarii din care face parte si ce ar avea de facut pt a se elibera din spirala dezastrelor. Asta se intimpla deoarece indivizii care-l compun au fost educati ca victime, rol pe care si-l joaca cu un mare talent. Altfel, daca n-ai remarcat, slugarnicia desentata a fost revaluata, devenind „iscusinta diplomatica”. Cine se gindeste ca printr-o organizare inteligenta poate constietiza molohul se inseala. Acesta se misca prin si cu ajutorul mercenarilor recrutati din aceasta masa, deoarece acestia nu pot vedea decit mina stapinilor ca singura alternativa la o viata lipsita de greutati, fara sa se gindeasca la ziua in care vor deveni inutili, in momentul in care globalistii isi vor fi indeplinit scopul. Ce se va intimpla cu ei se poate citi in istoria care s-a scris, incepind cu anul 1789, dar din pacate nu are cine sa le explice toate acestea. Sintem un popor decapitat si era de la sine inteles ca nu avem timpul necesar si nici conditiile prin care sa putem acoperii pierderile imense din deceniile trecute. Cei care au inteles despre ce este vorba si ce se intimpla n-au avut cui vorbi despre asemenea probleme, asa ca soarta noastra era clara inca de la mijlocul anilor 70. Da, globalistii au un simt al umorului, dezvaluit in clipa in care l-au determinat pe Ceausescu sa se declare presedinte al unui stat socialist tinind in mina un sceptru regal. Atunci eram deja un stat esuat si un popor pornit pe calea disolutiei. Restul evenimentelor care au urmat au fost consecinte ale acestor fapte asa ca nu ma mira faptul ca la aceasta ora sintem o fictiune geostrategica si un popor diluat in cel mai inalt grad. Chiar trebuie sa ma mire lipsa de rectie a indivizilor care sint doar niste vorbitori de limba romana?! Ar mai fi multe de spus, dar nu mai conteaza!

  5. O analiza cuprinzatoare si corecta, dar se mai pot face adaugiri . Cand vorbesti despre proteste, oameni relativi tineri si informati intreaba: ce proteste, ce cer? Pentru ca marea majoritate a populatiei se informeaza de la Digi24 &comp. Nu stiu ca te mai poti informa si din alta parte. Nu au cum sa afle de proteste. Iar din cei care afla, pe multi nu-i intereseaza. Inseamna ca sunt multumiti si le merge bine. Limitarea libertatii si toate cele care vor urma sunt doar ” teorii ale conspiratiei”. Nu au treaba cu eroii nationali, cu demnitatea, cu credinta stramoseasca, traditia etc, daca pot sa iasa cu cosul plin din supermarket, sa mearga la mare, la terasa, la Untold, restul sunt fleacuri. Acuma pe noi ne intereseaza cei care totusi ar protesta. Pai multi nu merg gandindu-se ca oricum sunt prea putini si nu pot sa schimbe nimic. Si chiar daca ar fi multi protesteaza degeaba, pentru ca pe cei vizati oricum nu-i deranjeaza, ei isi respecta agenda. Spunea cineva odata ca cu bolsevicii, comunistii ( si prin extensie cu neobolsevicii, sexomarxistii) „nu se poate discuta sau ajunge la o intelegere. Trebuiesc starpiti”. Si poate de asta multi nu vad rostul protestelor. Protestele din ” 10 august” au fost organizate de ” institutii cu greutate” la fel ca boicotarea Referendumului pentru familie. De aia au avut succes.

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...