„Dă-i telefonul să tacă din gură”

De câte ori n-am auzit replica asta în jurul nostru? Asta sau forma „Dă-i telefonul ca să stea liniștit”.

Cum cine să stea liniștit? Copilul!

„Liniștea” la care se referă cei care folosesc acest gen de replici față de copiii lor este de fapt ruperea punții pe care copilul o ridică, voluntar sau nu, față de părinte. Cel mic este trimis să facă punți cu aparatul respectiv.

În 99% dintre cazuri, părinții nu realizează că în zilele noastre, copiii nu interacționează cu o mașină, cu „telefonul”, ci cu alți utilizatori, despre care nu știu, uneori, nimic. Tot așa, nu realizează că rețelele sociale – mai ales Tiktok – sunt făcute să stimuleze viralitatea, astfel că un copil poate ajunge foarte lesne într-o zonă populată cu dubioși.

Iar acei „dubioși” îi vor face educația copilului vostru. De ce vorbesc despre asta? Pentru că ieri a fost masacrul de la Belgrad, unde un copil de 13 ani și-a împușcat opt colegi, omorându-i.

Dar asta nu e tot. Pe rețelele sociale din Serbia au apărut deja conturi false ale puștilor care-l privesc pe criminal drept un „erou”. Da, ați citit bine!

Vă dați seama că acei copii sunt complet rupți de familiile lor și au fost lăsați să fie dezumanizați de rețelele sociale și jocurile video violente și interactive?

Cazul de la Belgrad este doar versiunea extremă a atacului cu cuțitul de la liceul „Ion Creangă” de la București. Ca și la noi, și la sârbi a fost vorba despre un copil dintr-o familie înstărită, care nu ducea lipsă de nimic. Asta ar trebui să ne spună ceva.

Azi, tinerii au ajuns să comită adevărate crime deși au totul, din punct de vedere material dar nimic din punct de vedere sufletește.

Dacă fiii și fiicele noastre au ajuns străini față de noi, noi suntem de vină. Noi le-am pus telefonul în mână, noi nu le-am răspuns când ne-au întrebat. Ei s-au dus către cei care, viclean, le-au întins o mână.

Dragi colegi părinți, dacă nu v-ați prins până acum, e un război care se dă pentru sufletele copiilor noștri. Dacă noi nu vom lupta să intrăm în inima lor, va intra necuratul și necurații, deghizați în costume țipătoare, care-i vor duce la moarte sau la crimă. Să nu fie.

P.S. Înainte să postez am găsit o mărturie a unui părinte de la școala din Belgrad, al cărui copil este elev acolo. El confirmă ce bănuiam: regulile în școală s-au relaxat, se pune accent pe „toleranță”: părinții nu mai au voie să-și certe copiii, elevii care fac probleme nu mai sunt pedepsiți. În general, totul e întors pe dos. Ca și în școlile din România, unde de 20 ani, ong-iștii și „toleranții” de toate felurile și-au făcut de cap.

Iată mărturia părintelui: „La ședința cu părinții nu trebuie pomenit numele celui care creează o problemă. Elevii răi nu trebuie dați afară din școală. Părinților le este interzis să vorbească cu studenții dacă există o problemă. Deci, toate mecanismele normale de reacție sunt blocate și oamenii se întreabă cum s-a întâmplat asta.
Altfel, copiii din școala primară învață cum am învățat eu la facultate, sunt atât de supraîncărcați. În fiecare zi 8 ore la școală, iar apoi cel puțin 5 ore de teme și învățat acasă. Spiritul competitiv între copii adus la nivelul prostiei. Nicio prietenie, doar ce note au și ce adidași poartă.
Există multă violență invizibilă și vizibilă împotriva celor mai slabi din școală. Și nimeni nu poate reacționa, nici părinții, nici școala. Legile și regulile amuzante au imobilizat societatea. Era doar o chestiune de timp până când un caracter slab va încerca să rezolve ceva în acest fel”.