Mai demult, Iuri Alexandrovici Bezmenov ne prezenta o parte dintre ideile sale: „Subversiunea ideologică este un proces legitim, limpede și deschis, adică un proces pe care îl puteți vedea cu ochii dumneavoastră. Tot ceea ce puteți face, tot ceea ce trebuie să facă americanii este să își deconecteze bananele de la urechi, să își deschidă ochii și vor putea vedea. Nu există niciun mister. Nu are nimic de-a face cu spionajul. Știu că spionajul și culegerea de informații par mai romantice, se vând mai bine publicului prin publicitate, probabil. De aceea producătorii de la Hollywood sunt atât de înnebuniți după thrillerele de tip James Bond. Dar, în realitate, principala prioritate a KGB-ului nu se regăsește deloc în domeniul informațiilor. După părerea mea și a multor dezertori de calibrul meu, doar aproximativ cincisprezece la sută din timpul, banii și forța de muncă sunt cheltuite pentru spionaj ca atare. Celelalte optzeci și cinci la sută reprezintă un proces lent, pe care noi îl numim fie subversiune ideologică, fie măsuri active, fie război psihologic. Ceea ce înseamnă, în esență, schimbarea percepției realității, a fiecărui american, într-o asemenea măsură încât, în ciuda abundenței de informații, nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii raționale în interesul apărării lor, a familiei, a comunității și a țării lor. Este un mare proces de spălare a creierului, care se desfășoară foarte lent și este împărțit în patru etape de bază. Prima dintre ele fiind demoralizarea. Este nevoie de cincisprezece până la douăzeci de ani pentru a demoraliza o națiune. De ce atâția ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generație de studenți în țara inamicului tău, expusă ideologiei inamicului. Cu alte cuvinte, ideologia marxistă, leninistă este pompată în capetele moi a cel puțin trei generații de studenți americani, fără a fi provocată sau contrabalansată de valorile de bază ale americanismului, ale patriotismului american. Cea mai mare parte a activității departamentului a fost de a compila o cantitate uriașă, un volum de informații despre indivizi care au avut un rol esențial în crearea opiniei publice. Scriitori, editori, jurnaliști, actori, pedagogi, profesori de științe politice, parlamentari, reprezentanți ai cercurilor de afaceri. Majoritatea acestor persoane au fost împărțite aproximativ în două grupuri. Cei cărora li se spunea politica externă sovietică, aceștia urmau să fie promovați în poziții de putere prin intermediul mass-media și prin manipularea opiniei publice. Cei care refuzau influența sovietică în țara lor urmau să fie „anulați” sau executați fizic, ei fiind contrarevoluționari. Același lucru s-a întâmplat și într-un orășel numit HEWA din Vietnamul de Sud. Câteva mii de vietnamezi au fost executați într-o singură noapte, când orașul a fost capturat de Vietcong pentru doar două zile. Iar CIA-ul american nu a putut niciodată să își dea seama cum ar putea comuniștii să cunoască fiecare individ, să știe unde locuiește, unde să-l prindă și să fie arestat într-o singură noapte, practic în vreo patru ore înainte de răsărit, urcat într-o dubă, scos din oraș și împușcat. Ele (strategiile și tacticile) nu servesc decât în faza de destabilizare a unei națiuni. De exemplu, stângiștii voștri din Statele Unite, toți acești profesori și toți acești frumoși apărători ai drepturilor civile, ei sunt instrumente în procesul de subversiune, doar pentru a destabiliza o națiune. Când treaba lor este terminată, nu mai sunt necesari. Ei știu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiți, când văd că marxistul leninist a ajuns la putere, evident că se simt jigniți. Ei cred că ei vor ajunge la putere. Asta nu se va întâmpla niciodată. Vor fi aliniați la perete și împușcați.”
Dacă ați văzut primul stadiu al măsurilor active (demoralizarea), rămâne să realizați o căutare, dacă doriți, și să descoperiți ce reprezintă și restul stadiilor. Mai exact:
Destabilizarea;
Criza;
Normalizarea.
Spre finalul materialului meu, după cum am enunțat și în titlu, urmează ca noi să vizualizăm împreună un mic studiu de caz. Astfel, actorul statal principal care este analizat este reprezentat de către țara noastră, România. Însă, țara noastră reprezintă un caz atipic, toate procesele având loc concomitent, fiind realizate de către multipli actori statali și non-statali. Prima fază, demoralizarea, are loc încă de la realizarea schimbării de regim din anul 1989, proces aflat în perfectă sincronizare cu alte schimbări de regim. Însă, la noi, așa zisa tranziție a avut loc prin mijloace sângeroase. În cadrul aceste faze, populația României a fost spălată pe creier și „bombardată” cu o mulțime de idei, idealuri și ideologii. Demoralizarea contribuie la absolut toate vulnerabilitățile noastre, amenințările și riscurile la adresa noastră.
A doua fază, destabilizarea, nu doar că este prezentă în anul 1989, dar revine și în anii „Deceniului Pierdut al României” (1990-1999), prin evenimente precum: Conflictul interetnic de la Târgu Mureș (19 martie- 21 martie 1990), Manifestațiile din Piața Universității și Mineriada din iunie 1990, revenirea minerilor din septembrie 1991. Destabilizarea caută să „nască” noi instituții și să „anuleze” România pe plan extern și intern.
A treia fază, criza, este strâns legată de toate fazele, deoarece toate aceste etape sunt interdependente și interconectate. Criza are loc, și în anul 1989, în anii 90’, să nu uităm de experimentul CARITAS, prăbușirea fondului afectând peste 400.000 de deponenți, oameni care au investit în schema piramidală peste 1.257 de miliarde de lei (33% din masa monetară a României). Criza economică globală „își pune amprenta și asupra României”, cu efecte încă vizibile, iar așa zisa luptă împotriva corupției aparent încă continuă. În 2009 și 2010, România a fost puternic lovită de criză economică la nivel mondial. Demn de menționat este faptul că, după încheierea acordului de împrumuturi cu Fondul Monetar Internațional, pe 7 mai 2010, președintele Traian Băsescu a susținut o declarație televizată la Cotroceni prin care a anunțat că Guvernul Boc a ales o varianta, în urmă negocierilor cu FMI, pentru combaterea crizei. Varianta includea măsuri precum restructurarea dură a cheltuielilor publice, scăderea pensiilor cu 15%, scăderea salariilor bugetarilor cu 25% și scăderea cu 15% a ajutorului de șomaj. În iunie 2010, guvernul a crescut TVA de la 19 la 24%. La data de 9 ianuarie 2012, Traian Băsescu intră într-un conflict și cu atotputernicul zilei de astăzi, nimeni altul decât Raed Arafat. Starea de lucruri din 2012 până în prezent, vizibilitatea corupției la nivel înalt și mișcările anti-corupție au adâncit și mai mult România în starea de criză națională și internațională. România are parte de crize specifice statelor africane. Pandemia contribuie și mai mult la starea de criză, mai ales prin măsurile aberante și, surpriză, tot nu sunt vaccinat și tot sunt în viață. Nu este acesta oare un paradox? Este posibil oare ca tocmai „genialii” și atot(ne)știutorii cioclii apocaliptici să se fi înșelat?
Cea de a patra fază și totodată cea finală, adică normalizarea, apare în țara noastră sub forma discursului actualului președinte și anume prin programul: „Împreună pentru România normală”. Doar lecturați următoarele fraze: „…România normală este România legii, adică țara în care legea este egală pentru toți. Klaus Iohannis a precizat că a fost și rămâne un susținător „ferm” al luptei împotriva corupției și a pledat pentru o legislație suplă, ușor de înțeles și aplicat. România normală este România sustenabilă prin educație, sănătate și solidaritate, a menționat șeful statului. Klaus Iohannis dorește continuarea proiectului „România educată”, lansat în primul său mandat, proiect care înseamnă că fiecare copil va avea acces la învățământ de calitate, școlile sunt spații sigure pentru elevi și profesori, iar școala formează cetățeni activi și implicați. (scurtă paranteză. Toată lumea este nemulțumită iar elevii se aruncă de pe geam. Așa că despre ce discutăm?) România normală este, de asemenea, țara în care se construiesc spitale moderne, în care cetățenii se bucură de servicii medicale de calitate și în care profesioniștii se simt prețuiți și încurajați. România normală este și România solidarității sociale, România tuturor vârstelor. „După ani de guvernare social-democrată, țara noastră, din păcate, este încă prima la sărăcie și ultima la ocrotirea persoanelor vulnerabile dintre toate statele Uniunii Europene. Trist!”, a acuzat șeful statului…”.
Din punctul meu de vedere, totul este un mare eșec și o mare minciună. Priviți și rândurile următoare: „…Premierul desemnat, Ludovic Orban, a declarat că președintele Klaus Iohannis poate să spună, la capătul primului mandat, că a oprit asaltul PSD împotriva democrației. Liderul PNL a acuzat „modul în care a fost condusă România”, dar și „modul în care s-a făcut politică” în România. „Marea majoritate a politicienilor au promis marea cu sarea și când au ajuns la putere au oferit românilor praful de pe tobă. Marea majoritate a politicienilor s-au afirmat printr-un discurs public mincinos, plin de promisiuni goale, fără niciun pic de onestitate față de români și fără să dea cu adevărat fundament real pentru orice promisiune, sau pentru orice obiectiv pe care și l-au stabilit”, a acuzat Ludovic Orban…”
Oare a vorbit cu o oglindă în față? Asistăm la căințe? Mai demult, eu am scris clar că eu nu mă bazez pe niște avioane care ne cad în cap, la propriu. Și ce evenimente tragice au avut loc la 3 luni distanță: Un MiG-21 și un elicopter militar s-au prăbușit în Dobrogea, iar pilotul avionului și 7 militari din elicopter au murit. Oare ce am mai scris în articol? „Eu nu mă bazez pe niște avioane care ne cad în cap, la propriu. Sau pe niște tancuri și TAB-uri care sunt tractate de tractoare mai vechi decât ele”. Și ce tragedie a avut loc? Un militar român a murit călcat de un tanc în poligonul Smârdan. Iar „cireașa de pe tort” care este oare? Un individ sau poate o doamnă/domnișoară a intrat într-o unitate militară din Mamaia, județul Constanța și a dezarmat soldatul de pază. Persoana neidentificată a fugit apoi cu arma și cu un încărcător cu 30 de cartușe. Hmm, oare are legătură cu faptul că din ce în ce mai mulți străini care stau în România „iau cu asalt” poligoanele de tragere de le noi din țară?
Interesant, în anul 2022, un civil trage mult mai des, mult mai multe cartușe și folosește armament mult mai calitativ și performant decât un militar român sau un funcționar al statului, care poate că este nevoit să-și folosească arma și are prevăzută în fișa postului dotarea cu armament și muniții. Chiar mi-am dorit să nu am dreptate, însă vom asista la și mai multe evenimente tragice, în viitorul apropiat.
În concluzie, eu nu îmi retrag ideile anterioare referitoare la statutul actual al României și revin cu aceeași teză. Știu că pentru unii soarele răsare din Vest, iar pentru alții din Est, dar mai știu și că toți pierd din vedere momentul în care soarele stă deasupra României. Între atâția americanofili și rusofili nu mai există românofili? România merită să fie un stat puternic, din punct de vedere practic, nu doar pe hârtie. Iar noi trebuie să ne unim și să aducem România acolo unde i se cuvine să fie, nu unde au adus-o ciocoii acum. Dacă nu noi, cine? Dacă nu acum, când?
Greșeală de tastatură: am vrut să scriu Constantin Noica, nu Nocia.
Bezmenov omite unele lucruri pt că situația în care se afla în SUA nu îi permitea să fie sincer până la capăt. CIA este actorul principal al subversiunii ideoloigce în SUA, nu KGB. Putem adăuga diverse organizații și institute care au participat la dezvoltarea ideologiei neomarxiste și sexomarxiste. Activitatea lor a fost inspirată și coordonată în diferite perioade de corifeii școlii de la Frankfurt: Georg Luckacs, Antonio Gramsci, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Max Horckheimer, Theodor Adorno, Erich Fromm etc. Scopul lor a fost dizolvarea valorilor culturale și sociale ale occidentului, transformarea oamenilor în zombie fără identitate și docili.
În România subversiunea a început în 1990 pe mai multe planuri. Grupul pentru Dialog Social condus de Silviu Brucan (Saul Bruckner) și finanțat de Soros a promovat liberalismul general și vag până în 2004 cînd neoconii ajung la putere în țară prin gașca băsistă-pdlistă. Ulterior liberalismul promovat devine dual neomarxist și neoconservator (o ideologie care nu are legătură cu conservatorismul ci cu transformarea capitalismului și a pieței libere în religie și adularea corporațiilor transnaționale în paralel cu critica statelor naționale și a identității naționale care sunt o concurență a monopolului globalist al corporațiilor). Gașca de la GDS (Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Stelian Tănase, Paul și Andrei Cornea, Ion și Vlad Alexandrescu, Raluca Alexandrescu, Gabriela Adameșteanu, Theodor Baconski, Andrei Oișteanu, Dan Perjovski, Mihai Șora, Vladimir Tismăneanu, Monica Macovei, Andrea Pora etc.) a fost educată în birourile Uniunii Scritorilor din România din anii 80, o organizație leninistă dirijată de cabinetul 2 (Brucan, Gogu Rădulescu, Ștefan Voicu, Petre Roman și alții). Scopul lor a fost să manipuleze cultura română în direcția liberalismului dizolvant și să împiedice renașterea culturii interbelice. Ei l-au trădat pe Constantin Nocia mimând că îl promovează. Ei mimau și conservatorismul. Așa se poate înțelege cum îi promovau în revistele și emisiunile lor pe lgbtistul Alex Leo Șerban sau românofobul neomarxist Lucian Boia. În ultimii ani și-au dat arama pe față. Liiceanu în cartea Isus al meu atacă teologia și religia creștină cum nu a făcut-o nimeni până acum în cultura română. Pleșu dă lecții de morală de pe poziții șovine antiromânești. Aceștia au fost suporteri fanatici ai sectei Rezist și ai partidelor nemarxiste USR-PLUS.
În spațiul social și mediatic s-au creat ONGuri de extrema stângă, avem pe sexomarxiștii de la Accept și Mozaiq care te dau în judecată dacă nu ești de acord cu ei, am avut la Cluj-Napoca Tinerii Mânioși conduși de Mihnea Blidariu de la Luna Amară, Adrian Dohotaru, Mihai Goțiu, Istvan Szakats, Cristian Grecu, Paul Socol, Bogdan Bob Rădulescu (Epic Show), Cornel Vîlcu care au îndoctrinat clujenii cu anarhism și marxism, săvârșind și acte de violență și vandalism ocupând instituții publice în oraș (Occupy Conti, Occupy UBB etc.). Au fost finanțați de Open Society. La fel și mișcarea Salvați Roșia Montana începută de Blidariu și Goțiu la Fânfest. Scopul a fost crearea unei stări de nemulțumire isterică pe fondul căreia să fie manipulați emoțional și îndoctrinați oamenii. Vladimir Volkoff are în Tratat de dezinformare un capitol în care explică scopul mișcărilor de stânga și activismul isteric față de o cauză (de ex. Roșia Montana). Omul agitat emoțional și tulburat social (prins în gloata activistă care manifestă pe străzi) e mult mai fragil mental (dezindividualizat și colectivizat în turmă) și mai ușor de manipulat. Psihologia mulțimilor a lui Gustave Le Bon își spune cuvântul.
Cea mai eficientă manipulare este prin filme și muzică, pt că asta duce la controlul fantasmelor și a imaginației umane. Pornografia de pe MTV duce la confuzia de gen și la dependența de imagini sexuale și astfel la proliferarea viciilor patologice cu parafilii. Perversiunile care șochează se combină cu imagini repetitive ingenios combinate care duc la dresaj pavlovian. Exemple de videclipuri care induc imagini perverse: Christina Aguilera – Not Myself Tonight (conține imagini blasfemiatoare la adresa creștinismului – orgii în biserică), Rihanna – S&M, Britney Spears – Work Bitch, Taylor Swift – Look what you made me do, Miley Cyrus – Mother’s daughter și Prisoner, Lady Gaga – Alejandro. Din muzica românească Alexandra Stan – Come into my World. În videoclipul lui Alexandra Stan se observă limpede succesiunea de imagini care produc dresarea pavloviană. Imaginile erotice cu trupul cântăreței sunt înlocuite rapid cu bărbați semi goi îmbrăcați în latex care au gesturi feminine astfel plăcerea produsă de imaginea cântăreței este rapid asociată cu trupurile bărbaților. Experiența repetată de multe ori duce la confuzia percepției genului corporal al celuilalt. Observați cu atenție videoclipul. Alexandra Stan a scos anul ăsta un nou album cu imagini pornografice și scene perverse. E pasionată de parade gay unde face poze multe să vadă toți fanii ei adolescenți ce cool e. La astfel de videoclipuri se uită copiii voștri. Altă susținătoare a lgbtismului în muzica românească era Andreea Bălan, scene pornografice mai apar la Ruby.
În ce privește filmele, fascinația față de America a fost indusă de filmele hollywoodiene. America e paradisul terestru, toate filmele lor prezintă o lume cosmetizată în care e plăcut să locuiești și toți sunt fericiți. În paralel în România Lucian Pintilie a creat curentul subversiv al minimalismului mizerabilist, moștenit de noul val cinematografic. Aceștia fac filme despre România care îți produc repulsie și greață, aruncă cu noroi în ochii telespectatorilor. Te fac să ai o stare de sfârșeală când te gândești la țara ta. Gașca Tudor Giurgiu, Ada Solomon, Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Radu Jude, Radu Gabrea, Călin Peter Netzer, Adina Pintilie, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu prezintă o Românie din care vrei să evadezi ca să ajungi în SUA. Singurul care e cineast onest e Cristi Puiu. Tudor Giurgiu și “veselul” Mihai Chirilov folosesc TIFFul pentru propagandă ideologică, 95% din filmele prezentate în festival sunt neomarxiste și nihiliste.
Ni se distruge identitatea națională prin controlul imaginației noastre, adică ni se cenzurează imaginile pe care le avem despre propria țară, fiind în continuu hrăniți cu noroi ca să învățăm să vedem doar partea negativă a societății noastre. Are legătură cu procesul de demoralizare de care vorbea Iuri Bezmenov. Se cenzurează posibilitatea realizării unor filme istorice proromânești sau a unor filme cu acțiunea în prezent făcute în stil american prin care să fim fascinați de propria noastră societate. În același timp am fost dresați să râdem de filmele istorice românești făcute înainte de 1990 că ar fi proaste sau că falsifică istoria (de fapt acele filme sunt mult mai aproape de realitate decât majoritatea filmelor istorice hollywoodiene) sau că promovează șovinismul naționalist sau că sunt desuete. Acele filme prezintă o imagine pozitivă despre România care frânează procesul subversiv de maculare a identității naționale. Ca să dau un mic exemplu, vă aduceți aminte la începutul filmului Dacii apar niște imagini cu animale sălbatice și cu munții noștri care sunt foarte frumoase și au un sens simbolic paradisiac. Astfel de imagini, din punctul de vedere al agenților de subversiune, nu trebuie să mai apară vreodată pe sticlă…. mai bine te uiți la scena din Balanța lui Pintilie în care minerii o violeză pe Maia Morgenstern, vei asocia imaginea aia oribilă cu societatea românească unde nu mai există nici o speranță de salvare, astfel vei fi demoralizat, așa cum zice Iuri Bezmenov, vei vrea „schimbarea” adusă de ei ca să scapi de infernul în care trăiești. Vei visa la Lady Gaga și la zgârie-norii din Manhattan.
Când vă gândiți la România care sunt imaginile care vă vin în minte? Cu siguranță multe dintre ele sunt predeterminate de media vizuală de după 1990 care v-a fost servită (vă aduceți aminte de imaginile cu orfelinatele, cu morții de la revoluție, cu bulibașele, interlopii și curvele de la periferii, cu minerii care urlau pe străzi? Țineți minte starea aia de spirit depresivă de la mijlocul anilor 90? Revedeți filmele Pepe și Fifi de Dan Pița sau Prea Târziu de Lucian Pintilie de exemplu ca să vă aduceți aminte ce stări de spirit v-au fost inoculate), astfel vă este cenzurat modul prin care vă percepeți propria identitate națională și socială prin imagini trunchiate și mizerabiliste. În paralel cu imaginile astea ați vizionat serialele Dallas și Baywatch cu imaginile luminoase ale paradisului american unde viața e frumoasă și oamenii sunt bogați și fericiți. Ura față de propria țară și idolatria față de occident pleacă de la astfel de manipulări ale imaginației voastre. Așa apare dorul de ducă.
Imaginea mizerabilistă despre România este întreținută în prezent de serialul manelistic Las Fierbinți. Acest serial trebuie să fie o oglindă pt viața și societatea voastră. Trebuie să vă identificați cu personajele lui. Când audiența a scăzut și au început criticile repede Pleșu a scris un articol în Dilema veche, ziar neoconservator și neomarxist care mimează din ce în ce mai prost conservatorismul, că e un serial bun la care el se uită și că ar reflecta într-un mod sincer societatea românească. Ce, nu vă place să vă priviți în oglindă? Ironia disprețuitoare și șovină a lui Pleșu a făcut mult rău culturii române. Trebuie să ne eliberăm de dependența de acești oameni.