Unde anume, pe ce tărâm ne-am putea refugia, ca să avem siguranța că vom reuși să evităm trapa cea deschisă a acestei enorme guri de iad care, nu este altul decât acest învechit în rele, sistem politic-democrat ? Ne mai stă în putere să ne refugiem, la nevoie, într-un fel de bulă total anacronică față de pericolul viețuirii în mijlocul nebunei societății actuale? Se poate înota și pe contrasens?Să credem că da, se poate! Unde și alături de cine am putea dobândi acest colț de rai?
Fraților români, nu credeți că mai aproape de sufletul nostru , ca formă de conducere actuală, cu șanse de funcționare” la cheie”, ar putea fi : o Filo-crație sau, Etno-crație ,iar criteriul de selecție al potențialilor lideri ai norodului ar trebui să fie unul eminamente Meritocratic , cu o serioasă investire duhovnicească, din partea preoților, în parohia unde acești creștini frecventează biserica?
De-asemenea, liderii aceștia de care avem astăzi atâta nevoie, vor trebui să fie selectați doar dintre acei născuți cu calități de lider, cu un real talent în arta coordonării, iar nu după învechita epavă a catastrofalului sistem politic-democrat, cu a sa fabrică de făcut lideri ”orbește,după obediență de care dă dovadă, adică, la nimereală –pe banda de tâlhari”.
Avem o vitală nevoie de acestă infuzie de ozon duhovnicesc în mentalul nostru colectiv ,pentru a găsi persoane investite, numai de noi și numai printr-o riguroasă recomandare, cărora să le încredințăm o deplină autoritate. Așa și trebuie început : creând aceste centre funcționale de autoritate. Acești oameni bravi să fim convinși căci, chiar există printre noi! Sunt oameni deosebiți de buni care știu și pot să coaguleze în jurul lor oameni de aceiași probitate și competență. Fiecare dintre noi, am convingerea că știe și cunoaște profilul acesta de oameni la care fac referire. Sunt acei oameni luptători care au răzbit ca firul de iarbă prin stratul de asfalt.
Haideți să-i chemăm și să le oferim locul meritoriu uzând de acest criteriu meritocratic. Aceste sisteme anacronice, adică ”altfel” nu își vor avea inițial rădăcinile decât în latura spirituală a problemelor. Deci, câmpul de bătălie predilect, prin care nădăjduim să obținem acestă stare de convingere va fi, eminamente, în sufletul nostru, în inima noastră.
Acesta este primul și întâiul nostru obiectiv: să ne lămurim asupra rezolvării favorabile a acestei urgențe! Aici, acum, și în cugetul nostru avem de purtat și de soluționat această bătălie!
Aici și acum trebuie să ieșim biruitori! Aici trebuiesc aprinse toate reflectoarele sufletești, ca pe stadioanele de la meciurile nocturne. Poate că acum este momentul prielnic pentru a încerca să fixam astăzi o bornă nouă în această direcție spirituală căci, omul, nu este și nici nu va fi niciodată doar materie. Că în acest curent al intereselor sălbatic afirmate prin competiția ciolanului democratic, sau cea a dobândirii averilor materiale peste noapte,noi nu ne mai regăsim deloc liniștea căci, nouă ne pare că omul e mai mult suflet, fiindcă e făcut de Dumnezeu, și de aceea și este o conștiință, și ar mai trebui să fie și un afect .Având funcționale aceste atribute, ale unui om pe deplin sănătos, acesta ar putea deveni, o treaptă mai sus, și o voință. De fier, ne-am dori să fie acestă voință!
Țara acesta să credem că, mai întâi, trebuie iubită cu o pasiune nebună, tot așa cum înțelegi că e absolut firesc să îti iubești părinții, măi, oameni buni, iar nu sacrificată la nesfârșit de către acești aventurieri malformați politic, de infirmi , care au demonstrat, fără excepții, că sunt lipsiți complet de suflet! Nu posedă deloc afect, ci, acolo, au doar un mare crater în loc de suflet, de unde ne arată doar o ferocitate specifică fiarelor sălbatice.
Ei bine, acestor deformați, nu am avea altceva de arătat, pentru acest moment al viitoarelor alegeri, de demonstrat, decât contrariul, adică, faptul că, în rândurile noastre, înțelegem să cultivăm asiduu această putere a afectului prin care se pot reface cu succes axele principale de existență și conviețuire ale omului: pe verticală ,cu divinitatea, și pe orizontală, alături de acei oameni de valoare printre care dorim să trăim numai în liniște și în armonie.
Afectul : aceasta este sau ar trebui să fie, moneda de schimb ce trebuie să existe între oamenii normali care respectă o ierarhie valorică. Astfel, respectând pe Dumnezeu, respectând valorile neamului, respectând Biserica, dar și familia creștină, și lucrând cu spor acestea, vom reuși să ne propulsăm atât noi, axiologic, cât și societatea, odată cu noi.
Ce-am mai putea să le replicăm acestor motorizați obraznici odată cu campania lor electorală? : ”-Du-te domnule de te plimbă, căci, eu nu mai sunt deloc curios în ceea ce privește programul tău fantastic de otrăvite promisiuni, prin care vreți să ne băgați în robie și, mai jos, în mormânt! Înainte să vrei tu să îți burdușesc buzunarul lacom, vreau să-mi vindec sufletul alături de oamenii pe care-i stimez. Nici nu vreau să mai aud de această oroare de cuvânt ”democrație” sau de vreo formă de”politică democratică”. Ajunge cu perpetuarea acestei minciuni atât de puturoase căci, locul celor ce o propagă nu poate fi decât la pușcărie! Știm că nici nu ați avut vreodată noțiunea elementară de măsură, de rușine, măi măscăricilor neocomuniști!
Mult ne-am bucura să-i descoperim printre noi, să se afirme, și acel tip de român de soi, cu nobilele sale trăsături străvechi,altoite în sute și mii de ani de bravă istorie, ce ne defineau altădată ca fiind Neamul Cel Ales, trăsături printre care am aminti : dârzenia de cremene, respectul față de valori, față de istorie, tăria de caracter, devoțiunea față de contingentul și fată de șefii alături de care lupți, care iubesc pacea sufletească, armonia, bunul simț și bună cuviința. Că a fi disciplinat este o măsură obligatorie care face diferența între o gloată zgomotoasă și răzvrătită, ce poate fi oricând 100% manipulată, fără nici un risc, sau, o formație controlată în amănunt, perfect ordonată, care se deplasează într-o cadentă, de bună voie, și pășește, într-o respirație, din succes în succes. Un semn distinctiv al superiorității rasei îl va da, nu acel cal răzvrătit , chiar pur sânge de-ar fi, care te aruncă din șa și te lovește cu copita ci, acela care te va ascuta și va răspunde exact la comenzile pe care bunul său stăpân i le cere iar, în schimb,arată că îți e recunoscător dar și devotat.
Ca un afront perfect legitim față de acest nestăvilit curent globalist, mă gândesc că ar putea fi ca, tot sufletul de român să investească cu nădejde într-un steag tricolor pe care, cu mândrie națională și cu demnitate să-l arboreze peste tot ,cât mai la vedere.
În mașinile lor, în curțile lor, în fața blocului , ca să se vadă că avem încă trează îndrăzneala să ne punem la vedere amprenta identității noastre prin asemenea gest de frondă. Prin acest gest simplu ne vom regăsi sufletește pe coordonatele mândriei noastre naționale. Ce frumos ar fi ca la noi,la români : Nici o casă fără drapelul național! Dacă ni le vor interzice, nici nu m-aș mai mira să nu o facă, aceasta nu va fi posibil decât lovindu-se de opoziția noastră fermă! Să fim dârji, de neoprit! E drapelul țării mele și mă exprim în limba română, de care sunt foarte mândru, cel mai mândru!
Ce frumos mi-aș imagina că , traversând principalele artere ale orașelor și satelor noastre, vom vedea fluturând, deasupra blocurilor, drapelul nostru tricolor.Astăzi, mai mult ca în alte dăți. Ar sălta inima în pieptul nostru la vederea acestor drapele fiindcă, în spatelui acelui drapel ,sigur va bate o inimă fierbinte de român responsabil, care își asumă amprenta sa în bătătura lui, iar nu cum am fost martori cu toți la acea umilință, la acea mișelie la adresa noastră când, la inaugurarea scutului de la Deveselu, pe care guvernanții josnici au avut grijă să îl facă deja cadou, acei dubioși domni americani, au găsit de cuviință ca drapelul nostru tricolor să-l desfășoare orizontal prin spatele scaunelor de la tribună iar, drapelul lor… să le marcheze autoritatea la verticală… Ce rușine ,absolut grețoasă !
Dragă române, dacă te voi observa mergând zâmbind pe stradă, mă voi bucura enorm și voi stii că ai ales și tu altceva, mai nobil, mai înalt și mai de soi și că să nu vei mai continua să îngroși rândurile celor mulți dar înșelați. Mă voi bucura că în inima ta s-a instalat ,în sfârșit, pacea și nădejdea în mai bine, că înțelegi și tu că e momentul să ne adunăm acei ce simțim la fel, adică, românește,și că, fără să facem dovada dragostei față de semeni nu vom spori în nimic.Că acolo unde e pace și pocăință, în acel suflet este dragoste, este milă, și acolo unde este dragoste, acolo este Dumnezeu ne va uni unii cu alții, iar ,acolo unde este Dumnezeu :NIMIC NU LIPSEȘTE!
Tot succesul acestui demers se va datora unui bine motivat exercițiu de voință. Aceasta este puterea cea de sus, cea a Harului, prin care dobândești această voință și care îți conferă o altă statura: cea verticală, pe care ai obținut-o prin exersarea anumitor rigori de comportament, de gânduri deturnate de la cele rele. Putem păși cu toată încrederea către această insulă a păcii în suflet, în gânduri, în relațiile cu semenii,pe care, i-ai așa cum sunt, nu-i mai judeca deloc ci ,față de aceștia adresează-le doar un călduros și sincer sentiment de afecțiune. ” Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi. Întru aceasta vor cunoaște toți oamenii că sunteți ucenici Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” EV. Ioan 34-35
Aceasta este formula divină prin care sufletul se va încărca de un entuziasm benefic ție și celorlalți : în primul rând ne mai judecând pe alții căci, dacă voi arăta că am milă față de ei, atunci Duhul Sfânt ne va răsplăti și ne va mângâia dându-ne nădejde. De asta avem noi cel mai mult nevoie! Omul neascultător de Dumnezeu și păcătos a fost izgonit din rai dar, raiul poate fi dobândit, fiindcă este, sau, poate fi, chiar în inima noastră, altfel spus, omul a fost ,defapt, izgonit din el însuși, fiindcă și-a pierdut firea cea firească ne mai respectând ierarhia naturală. Atâta vreme cât pe Domnul Hristos îl vom instala suveran pe tronul inimii noastre, de cine mă voi mai teme, de cine mă voi înfricoșa? Da, chiar așa poate fi : Nu mai am niciun loc și nici un timp lăsat liber pentru drac și pentru relele sale. Vrei o pace cu diavolul?
Iubește-l și pe el,că vei reuși, cum ne sfătuia Marea Doamnă a pușcăriilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu. Cine mușcă momeala și stă de vorbă cu gândurile, cu panica , cu disperarea, a resemnat deja un nou contract cu cel rău. Numai pocăința sinceră ne va scăpa de duhurile și de gândurile cele rele. Educația pe care o oferă astăzi această societate social-democratică este 100% otrăvită pentru că, prin lipsa noastră de voință, prin această pasivitate paralizată de voință, nemaiavând acea fermitate în decizii, ne dăm concursul tacit la pierderea copiilor noștri începând cu moartea lor sufletească și terminându-se, nu departe, cu cea trupească.
Putem gravita peste tot prin dragoste și simplitate căci, trebuie clar să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de acest sistem demascat a fi unul criminal care și-a propus să ne îngroape de vii.
Concluzie de final : Ca să fii aproape de Dumnezeu, în cazul în care chiar vrei asta, depinde exclusiv doar de tine!
Să-I cercetăm învățătura, să batem la ușa altarului Său, să-L căutam, și-L vom găsi cu siguranță ,atât pe El, cât și noi, unii pe alții!
