Jurnalistul Cornel Nistorescu scrie despre investiția de peste 7 miliarde de euro a unei companii în Ungaria, ocazie cu care observă că țara vecină și-a dezvoltat relații economice și politice cu toate marile puteri ale lumii: de la China la Rusia și Germania și nu în ultimul rând, la SUA.
În aceste condiții, Nistorescu scrie despre memorandumul Guvernului privind blocarea firmelor chinezești la piața de achiziții publice. Prin aceasta, „ne-a dus la o distanță din ce în ce mai mare de un partener tradițional al țării noastre”, scrie Nistorescu în Cotidianul.
„Dintr-o simplă lovitură, Ungaria pune la cale un proiect economic de o valoare enormă cu una dintre marile puteri ale lumii. Este de bun simț să nu ne imaginăm că acest grup CATL nu a închis ochii și a pus degetul pe hartă și cînd i-a deschis a zis:
-Ia să vedem unde suntem? Ungaria, ce loc drăguț, chiar lîngă România!
Memorandumul româno-american împotriva chinezilor
Amplasarea investiției CATL la Debrecen este rezultatul unor negocieri care s-au purtat pînă la nivelul conducerii celor două țări. Proiectul CATL (Contemporary Amperex Technology Limited) poate fi considerat un moment de excepție în relațiile chino-ungare. Ca să înțelegeți mai bine în ce rahat politico-economic ne-am băgat din 2021, reproduc o declarație a bietului fost ministru Cătălin Drulă, promotorul memorandului pe vremea cînd era ministrul Transporturilor:
„În foarte multe state membre ale Uniunii Europene, piața de achiziții publice este deschisă doar pentru firmele din Europa”, a spus marți ministrul Transporturilor Cătălin Drulă, făcând referire la memorandumul discutat în Guvern care limitează participarea la licitații a unor firme care sunt din afara UE sau cu care România nu are acorduri comerciale. „E momentul să facem o alegere strategică. Alegerea strategică a României în ultimul an a fost destul de clară, dacă ne uităm la [construirea reactoarelor de la] Cernavodă, dacă ne uităm la discuțiile despre 5G”, (Declarație C Drulă făcută într-o zi de marți, 2 februarie 2021 înregistrată de HotNews)
Ordonanța de guvern împotriva Chinei
Ce a făcut Drulă, păpușat de băieții de peste Ocean, de servicii și de Bruxelles? A moșit un Memorandum asumat de guvernul Cîțu prin care România limita participarea firmelor chineze la licitații de infrastructură. Cu alte cuvinte, Drulă și Cîțu, cu Iohannis și Hellvig au pus la cale un document tip flit dat firmelor chineze.
Așa au gîndit ei, așa au decis, crezînd că viitorul le flutură ademenitor la vîrful nasului.
Chiar atunci, analistul economic Dragoș Cabat spunea la Europa Liberă că Memorandumul semnat de Guvernul României la propunerea ministrului Transporturilor Cătălin Drulă, care ar exclude companiile chineze din marile proiecte de infrastructură, este un compromis pe care România trebuie să îl facă pentru a se plasa de partea Uniunii Europene și a Statelor Unite.
Ca să nu mă bănuiți de informații drese și potrivite, reproduc din ce a spus Dragoș Cabat al postul Europa Liberă:
„În mod obiectiv, faptul că pierdem un segment de posibili investitori nu este benefic pentru România, dar e un compromis necesar. Un compromis pe care îl facem faptului că suntem în Uniunea Europeană, primim mulți bani de la Uniunea Europeană și avem plasa de siguranță a Uniunii Europene care ne ține atât macro, cât și la nivelul schimburilor comerciale. Apoi, avem plasa americană de securitate în zona noastră și Parteneriatul Strategic și nu putem renunța la acestea două și nu putem supăra acești parteneri punând la masă și partenerii chinezi. Pe de altă parte, într-o lume globalizată și într-o lume a schimbărilor comerciale libere este mai degrabă un semn negativ faptul că la nivel mondial se mai practică astfel de „restricții” impuse anumitor parteneri, mai ales că nu e China cea care practică acest gen de mișcări, ci tocmai campionii democrației și capitalismului, care sunt SUA și UE.”
Forțoși, înfloritori, bogați și cu perspective luminoase la Bruxelles și la Washington, noi le-am spus chinezilor: „Afară! N-avem nevoie!”
De ce China?
Astfel, strategia încropită sau inexistentă practicată la București ne-a dus la o distanță din ce în ce mai mare de un partener tradițional al țării noastre. Depărtarea de China și, mai ales, memorandumul de limitare a participărilor chinezești la licitațiile din țara noastră vor rămîne pe agenda diplomatică bilaterală pentru o perioadă greu de estimat.
Ce ne mai spune investiția chineză de 7,3 miliarde de euro de la Debrecen? Că în relația cu China, ungurii sunt mult înaintea noastră, iar noi am rămas de căruță. Aceeași investiție ne arată că prin promisiunea anunțată de Mercedes, Ungaria a mai obținut și o confirmare a bunăvoinței germane. Ca atare, Mercedes,Volkswagen și BMW sub privirile noastre jinduitoare și tîmpe, marile firme germane vor folosi producția de baterii din Ungaria.
În loc să discutăm despre piața auto și despre producția de baterii electrice, mai bine observăm că Ungaria se bucură de relații privilegiate și de legături economice puternice cu două mari puteri militare și politice, inclusiv economice ale lumii. Vecinii noștri pot conta oricînd pe Rusia și pe China. Și economic, și energetic, și financiar. Dar cel mai rău, și politico-diplomatic! Dacă mai luăm în calcul relația specială dintre Ungaria și Germania (27 iunie 1989 nu va fi uitat niciodată la Berlin), vom înțelege că Ungaria este mult înaintea noastră și în relațiile cu Germania. Și economic, și politic și diplomatic!
Pentru a înțelege politica noastră catastrofală, trebuie să readuc în discuție și vizita lui Viktor Orban la marele eveniment republican din 4 august din SUA. Acolo, Viktor Orban a făcut iar valuri și s-a bucurat de admirația republicanilor. Ungurii n-au nici o speranță și nici o considerație pentru Joe Biden și pentru valorile trăznite promovate de Democrați. Părerea mea este că Ungaria și Viktor Orban mizează pe rotația care se prefigurează la președinția SUA și construiesc cu migală o relație în care sprijinul american pentru Ungaria să funcționeze nu la gaze de șist, la mașini electrice sau la petrol, ci în cu totul altă parte.
Oare la ce-ar folosi un sprijin concertat pentru Ungaria în care marile puteri ale lumii de azi și de mîine să arate bunăvoință față de o cauză maghiară?
Dacă la Rusia, China și Germania se adaugă și SUA, Ungaria devine un jucător periculos, pregătit temeinic pentru un moment favorabil.
Poate ajungem și la o asemenea concluzie!”, a notat Cornel Nistorescu.
Ungurii au avantajul apropierii de nemți. Geografic şi politic.
Investiții stràine mai mari ca la noi sunt in toate țàrile central-est europene care au aderat la UE inaintea noastrà.
Dpdv militar si politic ne-am fi temult de unguri daca rusii ocupau Ucraina si daca apareau conflicte in UE si NATO. Atata timp cat aliantele sunt puternice ungurii pot doar sa urle la stele.
Deci la noi când cumpără străinii e rău, la ei când cumpără străinii, e bine. Noi când ne dăm cu unii, suntem curve, ei când se dau cu alții, sunt băieți deștepți care-și văd interesul. Noi că ne limităm la UE, suntem slugi, ei că aduc mongoloizenia în miez de Europă, sunt vizionari. Noi când strâmbăm din nas la 5G și mașini electrice, suntem înapoiați, ei când intră primii pe piață sunt tacticoși. La noi le zice securiști împuțiți, adică ultima speță, la ei le se cheamă siloviki, deci oameni puternici, de admirat. Să-nțeleg că totul se reduce la câte firimituri pică. Real politik, demnitate pură.
N-ați înțeles mare lucru. Ne puteți spune ultima investiție de 5 miliarde de euro în România?
Inca o chestie: nu poti sa ai libertate politică dacă nu ai bunăstare economică. Tot ce face România nu este pentru bunăstarea economică a cetățenilor săi. Noi SACRIFICĂM cetățenii, pentru „idealuri” abstracte, în realitate pentru a proteja interesele unor anumite forțe din Occident. Ungurii s-au făcut utili tuturor și de-aceea VALOAREA LOR a crescut: pot să negocieze. Noi, sacrificându-ne orice atu, am pierdut orice posibilitate de negociere.
E vorba strict de sumă? Că poate ajungem la ea și cumulat, în fond tot de vânzare pe bucăți și investiții străine vorbim, cu firimiturile aferente. Să ne luăm acum revanșa negociind cu Huawei o fabrică de antene 5G la noi? Sau una de păcănele. Ar crea locuri de muncă, nu? Mai departe, ce mai contează?
Înțeleg principiul, dar n-are cum să nu mi se pară scârbos. Că n-au vrut cozile de topor de la conducere să negocieze în favoarea noastră, folosindu-se și doar de statutul de frontieră NATO, e teribil, perfect adevărat, dar nu văd deloc mai îmbucurătoare perspectiva de a deveni un focar de infecție globalizantă, tocmai cea împotriva căreia lupți, chipurile. La fel nu știu dacă m-ar încânta nici o țară în care industria să bubuie, dar chipu-i etnic muncitoresc să devină confuz și amestecat. Necazul e că pare că încropim ceva cu ce-i mai rău din toate.
Romania nu are nici macar o investitie de 1-2 miliarde, daramite de 7. Ungaria face acum ce facea Romania lui Ceausescu pe plan extern. Se folosea de toti pentru a creste. Nu putem spune că Ungaria este globalista sau ca Romania lui Ceausescu era…Dimmpotriva. Romania de azi este: tocmai pentru ca s-a facut complet dependenta de 1-2 centre de putere si trebuie sa accepte tot ce zic aia pentru a supravietui.
Apăi dacă doar la bani se rezumă discuția, era binevenită și investiția de la Roșia Montană? Nu mai contează și implicațiile, repercusiunile în timp? Oi fi eu greu de cap, dar nu văd cum politicile împotriva schimbărilor climatice sunt, evident, globalism mizerabil, dar susținerea lor cu elementele esențiale, nu. Cum ar fi fost să “beneficiem” noi de investiția respectivă și după articolul cu muritul de frig în mașina electrică să vină cel în care ne lăudăm aportul esențial tocmai la industria mașinilor electrice? Cât despre Ceaușescu ca etalon… Așa o fi…
Care sunt repercursiunile investiției într-o fabrică? Ungaria nu are nicio resursă naturală, deci…
la 23 august intoarcem ‘seringile’ si ne aliem cu poporul frate si prieten ungaro-rus:
pt. ca asa e in tenis
Lobby-ul politic al Ungariei are o țintă externă clară: dobândirea Transilvaniei. Prietenia cu aceste mari puteri o să-i ajute atunci când, la o viitoare resetare a granițelor, vor cere Transilvania. Așa au făcut în perioada interbelică, periind Germania și Italia și obținând (doar pentru 4 ani, slavă Domnului!) o parte din Transilvania
Potrivit Stângii americane, dacă nu ne dăm cu presupusul despre Taiwan, China ne-ar putea trece cu vederea „micile fronde”.
Cu Ungaria care-i problema ?
Avem argumentele istorice, ori nu le avem ? Ungaria le are, ori nu le are ?
N-am aflat niciodată.
Dar poate înțeleg câte ceva: Ungaria s-a pus bine cu țări nedemocratice, care chiar au un dinte contra Democrației. Și nu ne lăsăm noi păcăliți de declarații chinezești și rusești, cum că ei doresc să respecte „the international law”, și nu „the rules-based law” a Democrației. Nu-i așa ?
Din câte vă amintiți, un mare președinte român a declarat (poate împins din spate) că el preferă un licurici mare mai multora mai mici. De aici și situația României, „ferm ancorată” în tabăra știți voi cui.
Problema este: avem argumentele, ori nu le avem ?
De restul se ocupă Dumnezeu, după cum știți. Deci nicio problemă.