2009, undeva, în sud-vestul orașului Stockholm. E puțin după ora 5 dimineața, iar liniștea orașului e tulburată de zgomotul unui elicopter care aterizează pe acoperișul unui depozit de bani aparținând firmei britanice G4S. Elicopterul e furat, cei dinăuntru și-au planificat în detaliu atacul. Înarmați cu arme de tip Kalashnikov, trei mascați coboară din înaltul cerului pe clădire, printre lucrătorii dinăuntrul ei. Înhață pachete mari de bani, după care dispar în înaltul cerului.
Îngeri mascați, cu bani gheață!
Poliția e anunțată în secunda doi, dar hoții au fost cu un pas înainte: complicii lor au presărat pe drum cuie și au așezat explozibili falși printre elicopterele poliției, astfel că eforturile au fost mult încetinite. Între timp, hoții au dispărut fără să lase nicio urmă. Șapte persoane au fost condamnate ulterior acestui atac, dar majoritatea banilor, aproape 5.5 milioane de lire sterline, nu a mai fost niciodată recuperată.
Dacă suedezii preferă plata online este pentru că au încredere în autoritățile lor
Episodul, extrem de mediatizat, ajunge argumentul forte pentru tema societății fără cash, mai ales că Suedia s-a confruntat, după mijlocul anilor 2000, cu un val fără precedent de atacuri care aveau mereu aceeași țintă: banii gheață. Unele entități unionale au început să militeze ardent pentru operațiunile cash-free. Kommunal, cea mai mare uniune comercială suedeză, spune că șoferii autobuzelor în care se plătea cash pentru bilete erau în mod constant ținta atacurilor hoților.
Încă de pe acum câțiva ani existau indicii clare, măsurabile, cum că Suedia e pe cale să devină prima societate cashless din lume. Potrivit GlobalData (companie britanică de analize de date și consultanță) citată de site-ul festipay.com, 80% dintre suedezi plăteau cu cardul în 2018.
În Suedia, plățile online prin aplicații sau card sunt acceptate pe scară largă. În Suedia, chiar și copiii umblă cu cardul. Potrivit lui Bengt Nilervall, reprezentant al Federației Comerciale Suedeze, acest lucru se explică prin faptul că cetățenii suedezi au încredere în entitatea guvernamentală, în sistem, în bănci, în autorități, în general.
Dacă întrebi un suedez când a plătit ultima oară cu bani lichizi e posibil să nu-și mai amintească. Plata electronică e atât de populară în Suedia, încât, la începutul anului 2018, doar 1% din banii lichizi ai Suediei circulau pe piață, comparativ cu 11%, cât se înregistrează în Uniunea Europeană și 8% cât anunțau Statele Unite. Suedia lucrează la propria ei monedă electronică, e-krona. De altfel, în februarie anul acesta, Banca Națională a Suediei anunța începutul unui experiment de un an cu e-krona. Deși și China lucrează la propria ei monedă digitală, Suedia ar putea să fie prima țară care să aibă și o bancă dedicată.
5.000 de suedezi plătesc pentru orice, oriunde, cu o vânturare de braț
Acum.
Plata electronică e preferata comercianților suedezi pentru costurile mici pe care le presupune. Munca cu banii lichizi presupune numărătoare, dat rest, plus că și companiile de asigurări cer mai mulți bani pentru firmele care încă mai lucrează cu cash, din cauza riscului ridicat de atacuri.
Din 2014 până în prezent, aproximativ 5000 de suedezi și-au implantat în antebraț, sub piele, chipuri Biohax ca să nu mai aibă, spun ei, grija banilor. Cu o singură vânturare de mână, ai plătit pentru orice, oriunde. Avantajul este că nu mai ai grija portofelului și că, oriunde te duci, ai banii la tine. Nu poți să spui că ți-ai uitat banii acasă. Dezavantajul este că, în cazul unui atac cibernetic, ai pierdut toți banii deodată.
Mai există o categorie socială care nu e gata să îmbrățișeze viitorul: pensionarii. Mai ales cei din colțuri îndepărtate ale țării, care nu au acces la bancomate. Dar chiar și cei care au acces la ele spun că le e greu să rețină PIN-ul și că le e teamă că nu fac față atacurilor online, pentru că sunt depășiți de tehnologie. Ei spun că există riscul ca pensionarilor să li se fure cardurile la ieșirea din magazine, să nu-și ascundă bine PIN-ul și să le fie hackuite cardurile. Și că preferă să iasă din casă cu o sumă fixă, de bani lichizi, pe principiul că mai bine le fură 7 kroni decât toți banii de pe card.
Plus că, pentru mai bine de 280.000 de suedezi, cel mai apropiat bancomat se află la 20 de km distanță.
Cum stă treaba cu cashless-ul la noi
Dacă pentru 300.000 de suedezi să scoți bani de la un bancomat e atât de complicat, imaginați-vă ce ar însemna asta pentru mai mult de un milion de pensionari din mediul rural, care nu au pe nimeni și cărora le e atât de greu să se deplaseze, lasă să meargă zeci de km să-și scoată pensia de pe card! Și lasă și toate riscurile pe care le presupune să vină înapoi acasă cu banii intacți, fără să-i atace cineva pe stradă!
Plata digitalizată are, în mod cert, avantajele ei. Că poți să plătești la restaurant cu o fluturare de braț e minunat dar că, în secunda doi, tot sistemul știe ce ai mâncat ce ai băut, unde ai fost și cât ai stat e altceva.
Vorbim de renunțarea totală la propria intimitate, vorbim de abdicarea de la propria viață, dacă veți. Plata digitalizată, fie ea online, de sub piele sau de pe mobil îi fură omului, pe nesimțite și sub pretextul comodității și al siguranței, propria viață, propria identitate, propria existență. De acum, viețile noastre pot fi recompuse minut cu minut, oră cu oră, zi cu zi. Nici instituția secretului nu mai e ce a fost! 🙂
Dacă toată grija omului modern este doar să nu i se fure banii, înseamnă că sistemul și-a atins scopul: suntem complet dezbrăcați de umanitate.
Digitalizați până în sânge, dar cu promisiunea că banii noștri sunt în siguranță.
Vieți transpuse în biți, nu în bătăi de inimă.
