Ionuț Cojocaru, cunoscut istoric și conferențiar universitar, a povestit pe blogul său despre ce-a găsit la SNSPA în perioada în care s-a înscris acolo pentru un master în științe politice.
Tabloul prezentat de Cojocaru este unul de groază: profesori în conflict de interese sau absenți, glume despre sâni ca avantaj în viață, absența de la cursuri.
Cristian Pîrvulescu, analist politic, nu venea la cursuri și mai rău, susținea eliminarea materiei „Istorie”, pentru că acum există „Google”.
„ Nu mai zic de faptul că mulți dintre ei printre care și somitatea Pârvulescu considera că Istoria nu trebuie să mai existe ca disciplină: ”Este suficient să cauți pe google și afli toate detaliile despre orice eveniment”.
Decanul facultății era atunci, poate că este și azi, politrucul Cristian Pârvulescu. Cum poate fi un om de știință angrenat în mecanismele politice și pus să susțină anumite ideologii comandate de exemplu de Klaus Iohannis? Cum poți să fii un om de știință respectabil când te înhami să susții politicieni mediocrii ca cei de azi?
Acest angajat al televiziunilor (probabil apare mai mult ca un jurnalist la tv și mai des decât într-un amfiteatru) trece din când în când și pe la Facultate probabil pentru treburile administrative. El nu a găsit timp în cele câteva zile să aibă vreo declarație despre colegul său. Știe să și tacă!
Cât i-am fost student, nu prea-și frecventa cursurile ci își trimitea o pupilă pentru a-i ține locul. Discuțiile erau banale, ceva de genul talk-show-urilor de la tv. Se punea mult accentul pe subiectele zilei. A-l lăuda pe unul dintre președinți sau a decreta ce este bine și ce nu cred că nu se numește curs ci o adunare unde se emit păreri”, a scris Ionuț Cojocaru.
Iordan Bărbulescu și Liliana Popescu sunt alte două poame ale SNSPA.
„Iordan Bărbulescu care era pe atunci președintele Senatului SNSPA, poate că și azi este. La un curs ( așa era trecut în orar) de-al domniei sale am remarcat cum își umilea în fața noastră (a studenților) asistenții care stăteau încolonați. Ciudat era că ne vorbea despre Elena Udrea și avantajul său (sânii) cât și faptul că A3 este o autostradă care nu este foarte utilă deoarece domnia sa pentru că locuiește în sectorul 1 iar ca să o folosească trebuie să traverseze Bucureștiul. Era perioada când Elena Udrea era foarte populară.
Pe vremea aceea, Liliana Popescu preda un curs pe care nu-l înțelegea. Venea cu câteva power-point-uri pe care le citea și domnia sa, probabil pentru prima dată. Ne explica că există războaie juste (cele care sunt susținute de NATO, chiar și cel de-al doilea război mondial). Lipsa ei de cultură istorică a ajutat-o în carieră. Azi conduce Institutul Diplomatic Român unde practic pregătește viitoarele cadre diplomatice. Așa profesor-director, așa diplomație”, a remarcat Ionuț Cojocaru.
“Politica” nu este STIINTA!
Este cunoastere si este o arta sa o practici.
Titulatura data institutiei “stiinte politice” are ca scop amortirea disernamantului prin asociere disarmonica.
Sigur, sint “tehnologii” de aplicare a principiilor politice, doctrinelor dar e vorba de practici sociale de directionare a individului, nu de metode de productie materiala.
Insa, toata Politica foloseste elemente fundamentale ale existentei materiale si spirituale legate intr-o logica bazata pe ipoteze ne-demonstrabile.
Astfel, Politica promoveaza credinte religioase disimulate filozofic prin discurs laicizat.
@Vasi
-nu e prostovan:
ca profesor e periculos ca o boala contagioasa!
ASTA INSEAMNA “cancel culture”
-zombificare metodica!
basedia prezident:
“hă,hă
elevii nu au nevoie sa invetze de Mihai Viteaza
afla de pe internet!”
-am aflat aproape totu de starpitura aia
de unde are gaurica in obraz:
cica la Revelion 70/71 a comis 1 viol,
fratele victimei s-a razbunat!
E un prostovan daca a zis asa ceva acest finantat sorosist. Orice materie ar trebui desfintata pe principiul asta ca oricum materia e pe Google. Pro democratia a avut si zile mai bine cind a fost condusa de oameni inteligenti, cu scoala la baza, nu de activistii lu pirvulescu
Mânjiți oameni care au luptat contra comunismului, au murit chiar, apoi s-au pliat pe cerințele Democrației – că doar oameni suntem …
Întrebarea este: DE CE ACUM ?
Merg așa rău lucrurile în Ucraina și pe restul globului ?
Era așa de primejdioasă Democrația că nu ați putut vorbi liber atâta amar de vreme ? Nici măcar la VoA, ori la RFE-RL ? Ori măcar în presa Coreei de Nord ?! Că doar înaintașii au luptat până la jertfa supremă pentru prosperitatea de azi! Pe care o atribuiți … Stângii!
Să mai zic o dată: Stânga e aia care a pus muncitori și țărani prin academii și la președinții – fiindcă intelectualii Dreptei erau, aproape invariabil, de partea Democrației!
Și nu doar ei – și Presa Liberă!
„Mizeria morală” ce i-a sufocat pe Dilemiștii lui Pleșu, pe care nu reușiți să ni-i mai aduceți pe la interviuri – înțeleg că refuză … Poate îi veți vizita după gratii: înterviu, contra ceva mici avantaje la noile locuri de muncă … Mai e până acolo.