Astăzi, în arealul politic românesc, forma e luminoasă, dar fondul e gri închis. Se împlinesc o sută patruzeci și șase de ani de la înființarea unei formațiuni politice ce este revendicată astăzi de prea mulți ce nu-i înțeleg menirea de odinioară.
Forma, avându-și și ea importanța ei, e zguduită de lozinci obosite, dar care, prin amăgirea lor, ne mențin în amorțeala politică prielnică oricărei guvernări. Jocul declarațiilor se întâlnește cu practici politice sfidătoare.
Fondul este dezolant, fiind subliniat de un peisaj al oamenilor fără valori. O mișcare ce cândva își asuma o economie liberală și politici naționale, nelipsite de credință și bazate pe suveranitate, astăzi ne poartă pe căi abrupte, fragile și, în cele din urmă, lipsite de onestitate. Primim câini cu covrigi în coadă, dar ne pierdem țara… Pentru moment, într-un sens spiritual, esențial, firește.
Iată ce spunea Ionel Brătianu, unul din liderii partidului în cauză:
„În chestiunile mari, în acelea de ordin moral care stăpânesc viitorul unei neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare și naționalitate, nu pot fi prețuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate care să te hotărască a te compromite, coborându-te de pe tărâmul înalt și sigur al principiilor.”
„Sunteți, domnilor, reprezentanții unui popor care este mândru și poate fi mândru de trecutul său, și care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeți rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiți cât de modești pentru persoana dumneavoastră, nu fiți modești pentru poporul pe care îl reprezentați.”
Aș ura liniștit un „La mulți ani!” Partidului Național Liberal în forma sa de odinioară, în schimb n-aș putea nicidecum să-i doresc mulți ani în balta de sincretism ideologic în care se află acum. Dubla măsură, demagogia, lipsa reperelor nu pot fi întâmpinate de urale.
Îmi pare rău de declinul unei promițătoare mișcări politice. Neavând repere, societatea modernă se străduie (fără iscusință) să clădească o societate pe ruine. Nimeni nu mai știe cui aparține, întrucât toate cele de demult și-au răstălmăcit menirea primordială.
Cei ce încă sunt în Partidul Național Liberal și cred în național-liberalismul clasic, ce simt realmente pilonii pe care s-a construit acest partid, ar trebui să iasă în față. Să se arate, cât de cât, mai des. Altfel, prin alianțe cu oameni și entități revoluționare (și revoltătoare totodată) și prin luări de poziție în plenul european lipsite de demnitate națională, nu se pot trage concluzii prea optimiste.
În încheiere, să ne amintim de cuvintele diplomatului și economistului român, Nicolae Titulescu:
„Politica externă a unei țări se face prin aprecierea rațională a punctului de vedere național, prin fermă și demnă apărare a lui în cadrul internațional, iar nu prin iscălituri date din teama de a te diferenția, iscălituri care pot să vrăjească azi, dar care leagă mâine.”
