Discuția despre influența Rusiei în România e deliberat dusă în termeni vagi. Limbajul e specific propagandei de război: Rusia ne-ar influența prin „narative” propagate de agenți – în special mediatici -, „idioți utili”, dușmani din interior, coloana a 5-a etc.
Singurele date care sunt furnizate ascund, sub aparenta obiectivitate statistică, premise slabe și teze partizane. Cineva decide, nu se știe pe ce criterii, că x, y sau z „narativă” este favorabilă Kremlinului, după care se suprapune grila astfel construită pe diverși emițători de opinie – de la oameni politici la wesiteuri și simpli cetățeni cu cont pe rețele de socializare -, se face un soi de analiză a networkingului (cine preia sau romovează pe cine) și se ajunge la concluzia că dacă ai emis opinia x, atunci propagi ideile dușmănoase ale Kremlinului. Faptă agravată dacă ești sursă sau releu pentru siteuri „dușmănoase.”
Există însă modalități mult mai serioase de măsurare a influențelor străine într-o țară. Un astfel de exemplu este indexul FBIC (Formal Bilateral Influence Capacity, realizat de Frederick S. Pardee Center for International Futures), care adună date din relațiile economice, politice și de securitate pentru a oferi o imagine despre influența unor țări și dependența altora. Din baza de date constituită putem încerca să identificăm principalele influențe străine în România potrivit acestui index. Am selectat ca țări influențatoare SUA (verde închis), Germania (albastru deschis), Austria (albastru închis), Franța (verde deschis), Ungaria (galben), Rusia (roz deschis), China (bleu). Perioada măsurată: 1960-2020 (grafic 1).
Spre comparație, am obținut și un grafic (2) cu influența acelorași țări în Rep. Moldova. Deosebirea e grăitoare.
Ce este evident la prima vedere:
– influența reală nominală (economică, politică, de securitate) a Rusiei – și a Chinei, de altfel – este minimă în România, mai ales dacă vom compara cu ante-89; în schimb, în Moldova Rusia e a doua țară ca influență după Germania;
– influența principalelor puteri europene – Germania, Franța, Austria – a înregistrat o ușoară scădere. Dintre țările UE, Germania este cea mai influentă de departe, urmată de Franța, care după o scădere accelerată pare a-și „remedia” influența;
– Ungaria este mai influentă decât SUA, UK, Rusia și China, iar Austria are și ea o prezență semnificativă în România;
– SUA se menține la un nivel destul de scăzut de influență, chiar dacă în creștere în toți acești ani;
Dacă aplicăm o grilă geopolitică acestor influențe, am putea separa Eurasia de Centrul Europei, de Europa de Vest și de Occidentul anglo-saxon. România se află mai degrabă în sfera de influență a Centrului Europei, prin importanța majoră pe care Germania, Ungaria și Austria o au pentru țara noastră. Franța este un jucător important, dar izolat, iar apoi urmează Occidentul anglo-saxon (SUA & UK). Eurasia are o influență nominală minimală.
Dacă am avea realmente analiști sau oameni de opinie care să fie preocupați de influența Rusă în România, acest grafic ar fi o sursă majoră de îngrijorare. De ce? Pentru că nu avem o influență decisivă a Europei de Vest sau a Occidentului anglo-saxon în România, ci mai degrabă o preeminență a Europei Centrale, care, istoric privind, are o relație cel puțin ambiguă cu Rusia.
Când Germania, Ungaria și Austria sunt major influente în România, atunci – și din acest motiv anume – poți cel puțin problematiza subiectul. Mai cu seamă că Ungaria are în prezent o – practic – alianță cu Rusia, Austria nefiind nici ea prea departe.
Dar tăcerea cu privire la aceste lucruri și, mai ales, lipsa dezbaterii cu privire la stăpânirea austriacă a Petromului și prezumtiva achiziționare de către Ungaria – prin compania sa de stat – a companiei E.ON arată că acești pretins îngrijorați de influența Rusiei manipulează cu scopuri strict politice.
Nu poți fi realmente îngrijorat cu privire la Rusia și să nu pui măcar un semn de întrebare cu privire la OMV și la eventuala proprietare ungară asupra energiei românești. Te gândești să pornești la război cu Rusia când doi dintre aliații săi îți stăpânesc resursele de energie? Ce fel de oligofren ar trebui să fii să gândești astfel? Ah, combatem influența rusă prin Tik Tok, e bine, dar oricum vom sta la lumina lumânării în caz de ceva, dacă nu vom avea suveranitate energetică.
Mai este un lucru evident ce reiese din grafic. Prezența străină europeană a înregistrat un recul puternic în 2009. Nu naționalismul, nici condițiile fiscale sau deficitul bugetar sau corupția au fost cauzele pentru acel exod care nici până astăzi nu a fost acoperit. Ci criza economică. Așadar, dacă mai vine o criză economică majoră, precum în 2008/9, vom asista la o bruscă părăsire a corabiei de către șobolani și nu vom putea face nimic pentru a opri așa ceva – pentru că am ales – mă rog, diriguitorii au ales – să ne profilăm în piața euroatlantică drept țară de capitalism de extracție, iar nu țară care să aibă politici de dezvoltare.
Am pus trimiterea la index și la sursa de date pentru grafic aici( https://public.tableau.com/app/profile/pardeecenterifs/viz/FBICDataVizFinal_16195805654860/FBICInteractiveDataViz?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3MRv1Y-RVXIWEjpTjj67u00e4g1MBEcW-Swn25RbUg3aLXUv7wZIiRT6Q_aem_J_i3zaxoA_2EAg-QEf3cIw și https://korbel.du.edu/fbic?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3MRv1Y-RVXIWEjpTjj67u00e4g1MBEcW-Swn25RbUg3aLXUv7wZIiRT6Q_aem_J_i3zaxoA_2EAg-QEf3cIw)
