Che cel mișto

Nume mișto, om mișto, politică mișto!”, Benicio del Toro despre Che Guevara.

„De când a auzit prima oară numele său în „Indian Girl”, cântecul celor de la Rolling Stones, Del Toro a rămas fascinat de Che Guevara”. Așa începe prezentarea la interviul pe care Benicio del Toro l-a acordat ziarului britanic „The Guardian”.  Bineînțeles că și-a dat seama că este fascinat de Ernesto Che Guevara, îi placeau „the Stones” iar „Emotional Rescue” a fost primul album cumpărat. „Aud numele acestui tip care are un nume mișto. Che Guevara!”, spune Del Toro gată să leșine de emoție. „Nume mișto, om mișto, politică mișto!”

„Așadar m-am dus la bibliotecă, m-am uitat prin cărți și am dat peste o poză făcută de Rene Burr lui Che, zâmbitor, în uniformă militară, și mi-am spus `măi să fie, tipul ăsta arată tare mișto!`”

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău cartea „Ghidul incorect politic despre anii ’60” de J. Leaf și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Ei bine, cam așa stau lucrurile. Ce va urma? Probabil un clip pe youtube intitulat „Lăsați-l pe Che în pace”, cu un Benicio del Toro plângând și jelind.

Recent, Del Toro l-a comparat (favorabil) pe Che, căruia i-a adus o odă cinematografică, cu Iisus Hristos într-un interviu acordat publicației „El Pais” din Spania. De asemenea, el i-a dedicat premiul pentru cel mai bun actor obținut la Festivalul de Film de la Cannes, într-un gest reprezentativ pentru milioane de fani ai lui Che. „Che Guevara a dat naștere uui cult aproape religios printre intelectualii și studenții radicali, în mare parte din lumea occidentală”, susținea revista Time în luna mai a anului 1968. „Cu părul său hippie și revoluționara barbă rară, Che reprezintă modelul postmodern perfect pentru nonconformiștii și revoluționarii ani ‘60.”

„1968 a început, de fapt, în 1967 cu uciderea lui Che. Moartea sa a însemnat, la acel moment, foarte mult pentru mine și pentru mulți alții ca mine. Era un model”,  își amintește Cristopher Hitchens.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: George Soros – puterea din umbră, de David Horowitz și Richard Poe,  vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului  R3media.

Într-un discurs faimos din 1961, Che Guevara a incriminat tocmai „spiritul de rebeliune”. „Tinerii trebuie să se abțină de la a pune la îndoială acțiunile guvernului. În loc de asta, trebuie să se dedice studiului, muncii și serviciului militar.”

Și vai și amar de acei tineri „care au stat noaptea până târziu și astfel au ajuns târziu la muncă (lagăre de muncă guvernamentale).” Potrivit lui Guevara, tinerii „trebuie să gândească și să acționeze ca o masă”. „Cei care își aleg drumul lor” (cum ar fi să-și lase părul lung, să asculte rock&roll yankeu-imperialist) erau denunțați ca „lumpeni” și „infractori”. În faimosul său discurs, Che Guevara chiar a promis „să facă individualismul să dispară din Cuba! Este criminal să te gândești la indivizi!”

Zeci de mii de tineri cubanezi au învățat pe propria piele că predicile lui Che Guevare erau mai mult decât vorbărie de cafenea. Sutele de consultanți de la KGB-ul sovietic și de la STASI-ul est german care au năvălit în Cuba la începutul anilor ‘60 au descoperit în Che Guevara un complice foarte devotat. La mijlocul decadei, vina de a duce un stil de viață „rock” sau de a avea un comportament efeminat i-a trimis pe sute de cubanezi direct în lagăre de concentrare pe care scria, deasupra porții de intrare, cu litere mari „Munca va scoate bărbați din voi”, iar în turnurile de supraveghere se aflau mitraliere. Inițialele pentru aceste lagăre erau UMAP, nu GULAG, dar condițiile erau destul de similare.

Astăzi, imaginea celui pe care Benicio del Toro îl preamărește în film și în multe interviuri, împodobește sediul poliției secrete, antrenate de KGB, din Cuba, o clică de comuniști sadici care au băgat în pușcărie și au torturat un procent mai mare de oameni chiar decât GRU și KGB în timpul lui Stalin.

„Procentele”, totuși, cu greu spun povestea.  După ce a ajuns la Havana în ianuarie 1959, după un război de guerilă în întregime fictiv, Che Guevara și-a dat seama imediat că șanțul cu apă din jurul fortăreței La Cabana din Havana este un loc perfect pentru execțuții. La Babi-Yar, SS-ul lui Hitler a trebuit să sape unul. Aici, Che Guevara avea unul gata făcut.

În anul 1961, un băiat de 20 de ani pe nume Tony Chao Flores și-a ocupat locul de execuție dar s-a împiedicat în cârje. Încasase 17 gloanțe din militraliere, în momentul în care castriștii l-au capturat. Pe drumul spre locul de execuție, în vechiul fort spaniol transformat în închisoare de către Che Guevara, Tony a fost nevoit să urce cu greu pe niște trepte de bolovani. A căzut de-a dura pe lungul șir de trepte și într-un final s-a prăbușit la capătul lor, zvârcolindu-se și schimonosindu-se de durere. Unul din picioarele ciuruite de gloanțe ale lui Tony fusese amputat în spital, celalalt era atins de cangrenă și plin de puroi. Gardienii cubanezi chicoteau în timp ce îi astupau gura lui Tony cu o bandă.
Tony s-a uitat la ei în timp ce se apropiau și și-a strâns mâna într-un pumn. Apoi, când primul
comunist s-a apropiat de el, Bang!!!, un pumn direct în ochi.

VIDEO | Celebra organizație americană PragerU, oripilată că în centrul Clujului este o cafenea dedicată lui Che Guevara: În România, dintre toate locurile care au scăpat de comunism în 1990?!

„Nu am înțeles niciodată cum a reușit să supraviețuiască Tony acelei bătăi”, avea să spună fostul prizonier politic Hiram Gonzales, care a urmărit episodul din celula sa din închisoarea Cabana. Infirmul Tony aproape că a fost ucis în loviturile, pumnii,  și paturile armelor, dar într-un final paznicii s-au oprit, și-au tras sufletul, și-au oblojit zgârieturile și umflăturile. Au reușit să-i acopere gura băiatului zdrobit în bătaie, dar Tony a reușit să-i împingă  înainte de a-i lega mâinile. Comandantul lor a dat din cap și le-a cerut să-l lase în pace.
Apoi Tony s-a apucat să se târască spre eșafodul crăpat și mânjit de sânge aflat la 45 de metri distanță, împingându-se și târându-se pe sine cu mâinile, în timp ce o dâră de sânge rămânea pe iarbă din ciotul de picior. Când s-a apropiat de locul cu pricina s-a oprit și a început să se bată cu pumnul în piept. Călăii săi au rămas înmărmuriți. Băiatul schilodit încerca să le spună ceva. Dar mesajul său era împiedicat de călușul pe care idolul lui del Toro îl socotea obligatoriu pentru miile de victime ale execuțiilor. Ochii înflăcărați și expresia feței spuneau destule. Dar nimeni nu înțelegea mormăiturile băiatului. Tony a continuat să împingă înainte, închizândându-și ochii strâns din cauza efortului. Călăii săi se mișcau nervos, își ridicau puștile, le lăsau în jos. Se uitau la comandantul lor care îi ignora. Într-un final, Tony a reușit să ajungă cu mâinile la față și și-a smuls banda pe care idolul lui Benicio del Toro o cerea pentru condamnați.

Vocea luptătorului pentru libertate de 20 de ani a bubuit către călăii săi: „Împușcați-mă CHIAR AICI!”.  Vocea sa a tunat iar capul s-a înclinat din cauza efortului. „Direct în piept!”, a strigat Tony. „Ca un bărbat!” Tony s-a oprit și și-a rupt tricoul, bătând în pieptul său și strâmbându-se pe măsură ce casapii săi asistau și se eschivau. „Chiar AICI!” a strigat.

În ultima zi în care a fost viu, Tony a primit în închisoare o scrisoare de la mama sa. „Dragul meu fiu, De câte ori te-am avertizat să nu te bagi în astfel de lucruri. Dar știam că rugămințile mele erau în van. Întotdeauna ai dorit libertate, chiar și când erai un băiețel. Așadar, mi-am dat seama că nu vei accepta niciodată comunismul. Ei bine, Castro și Che ți-au venit de hac.  Fiule, te iubesc din toată inima. Viața mea este făcută zob acum și nu va mai fi niciodată la fel, dar singurul lucru care a mai rămas de făcut acum, Tony…este să mori ca un bărbat.”

„FUEGO!!” a strigat lacheul lui Che iar gloanțele au ciuruit corpul schilodit al lui Tony, tocmai când ajunsese pe eșafod. S-a ridicat și s-a uitat ferm la criminalii săi. Dar brigăzile de ucigași ale lui Che omorau regulat eroi  care stăteau în picioare.  Infirmul Tony era o țintă ciudată. Așadar, o parte din rafală a zburat aiurea și l-a ratat pe tânăr. Era timpul pentru lovitura de grație. De obicei, una singură.  Un glonț de 45 mm care crapă craniul. Martorii spun că Tony a avut nevoie de trei. Se pare că mâinile satrapului tremurau destul de rău. Dar într-un final a reușit. Omul pe care revista TIME îl consideră printre „eroii și modelele acestui secol” și-a mai făcut o crestătură pe armă. Încă un dușman îndepărtat – legat la mâini și la gură ca de obicei.

Castro și Che aveau cam 35 de ani când l-au omorât pe Tony. Conform Cărții Negre a Comunismului plutoanele lor de execuție au ucis legați fedeleș încă 14.000 de luptători pentru libertate. Multe (probabil cele mai multe) dintre victime erau adolescenți sau băieți abia trecuți de 20 de ani. Unii erau chiar mai tineri.

Comparați moartea lui Tony cu prinderea lui Guevara: „Nu trageți!” a strigat asasinul șef către cei care l-au prins. „Sunt Che! Valorez mai mult viu decât mort!”

Apoi întrebați-vă: a cui față apare pe tricourile purtate de tineri care se cred rebeli, iubitori de libertate și curajoși? Cine are parte de un film făcut la Hollywood?

Articol oferit de Editura Contra Mundum și tradus din engleză de aici