Un gânditor postliberal celebru a rezumat principalele poziții atât ale liberalilor de dreapta (cei clasici) când și al liberalilor progresiști în pasajul acesta tranșant, care apare în cea mai importantă operă a sa. Observând declinul și corupția morală frenetică din ordinea politică postimperială, el afirmă că aceia care văd imoralitatea ca pe un bun pozitiv „sunt complet indiferenți la corupția groaznică a țării lor”. În acest fragment, autorul nostru rezumă perspectiva elitelor asupra societății adoptând cuvintele și pozițiile lor, care susțin bucuroși depravarea atotcuprinzătoare:
„Câtă vreme trăiește țara noastră”, susțin ei, „câtă vreme se bucură de prosperitate materială și e învingătoare în războaie, sau ca s-o spunem și mai bine, de siguranța păcii, de ce ar trebui să ne facem griji? Ceea ce ne preocupă pe noi este să devenim și mai bogați, să avem în fiecare zi bani de cheltuieli extravagante… E foarte bine dacă săracii le slujesc bogaților, cât timp aceștia din urmă au ce să mănânce și se bucură de o viață trândavă sub patronajul acestora…; e foarte bine dacă nimeni nu impune obligații dezagreabile, sau interzice delicii perverse; dacă conducătorii nu sunt interesați de moralitatea, ci de docilitatea indivizilor; dacă alte țări sunt conduse de oameni care sunt văzuți nu ca modele de conduită, ci ca furnizori de lucruri și satisfacții materiale, iar oamenii se raportează la ei cu o frică servilă, în loc de respect sincer. Legile ar trebui să pedepsească încălcările contra proprietății cuiva, nu contra caracterului unui om. Nimeni nu ar trebui dat în judecată cu excepția cazului în care e vorba de o încălcare sau de amenințarea unei încălcări a proprietății persoanei, a casei sau a lui; în schimb, toată lumea ar trebui să fie liberă să facă tot ceea ce îi place cu sine sau cu alții, dacă aceia consimt…”
„E bine să avem case impozante, decorate luxos…; să avem povestiri cu travesitți, pline de plăceri degenerate și să ne bucurăm de toate plăcerile sălbatice și degradate. Cine nu este de acord cu acest tip de plăceri ar trebui considerat un dușman al ordinii publice: oricine ar încerca să schimbe lucrurile sau să elimine aceste plăceri ar trebui să fie ostracizat de majoritatea iubitoare de libertate.”
Fragmentul de mai sus – cu doar câteva editări minore pentru nota contemporană – apare în Cartea a II-a a „Cetății lui Dumnezeu” (intitulat „Cei care aduc acuzații religiei creștine de ce fel de fericire vor să se bucure și ce moravuri vor să trăiască”).
După ce am citit mai multe bucăți mari din această carte cu un grup de studenți străluciți de la Notre Dame, tocmai acest pasaj a suscitat cele mai multe discuții în clasă, studenții remarcând imediat similaritatea ciudată dintre apărătorii regimului depravat din Roma și apărătorii liberali (adesea creștinii liberali) ai aceluiași regim din America de azi.
Articol scris Patrick Deneen și tradus de Editura Contra Mundum
Patrick Deneen, a lucrat in departamente ale administratiei Clinton iar cartea lui “De ce a esuat Liberalismul” a fost apreciata si recomandata de Obama.
Este normal ca asemene autori sa vina cu aberatii sau de-a dreptul cu minciuni sfruntate precum “liberali de dreapta (cei clasici) și liberali progresiști”. De parca ar exista doua feluri de liberali, dintre care unii cica ar fi de dreapta.
In realitate, dupa revolutia masonica din Franta de la 1789, insa in special dupa revolutiile masonice de la 1848 cand au fost rasturnate monarhiile si cand au instituit guvernarile parlamentare, doua partide opozante au fost model pentru formarea parlamentelor din toata lumea: Partidul Liberal si Partidul Conservator.
Pentru cei care mai stiu putina istorie sau cei putin pentru cei care l-au citit pe Eminescu (ziaristul nu poetul), este clar ca lumina zilei ca Liberalii erau PROGRESISTII, care sustineau toate politicile anti-familie, anti-traditii, anti-nationale iar Conservatorii se opuneau acestora si sustineau politici de dreapta, respectiv pro-familie, pro-traditii, pro-nationale.
Asadra de la bun inceput, liberalii au fost de stanga, progresisti. A spune ca liberalii sunt de dreapta demonstreaza ori o lipsa totala de informare elementara ori dorinta de a propaga minciuni si de a umbla cu cioara vopsita.
Cel mai interesant este cum intotdeauna stangistii vor sa para de dreapta iar conservatorii (deci de dreapta) niciodata nu vor sa para de stanga. Daca ne gandim bine, stangismul politic este ideologia criminala iudeo-masonica ce si-a schimbat mereu denumirea, pornind de la iluminism si continuand cu progresimul, marxismul, socialismul si comunismul. Este una si aceeasi ideologie de stanga, anti-familie, anti-traditii si anti-nationala.
Ar trebui sa existe o axioma sau o teorema care sa consfinteasca acest fapt o data pentru totdeauna. In felul acesta toata lumea ar putea intelege ca partide marxiste, socialiste sau progresite precum USR, PNL, PSD nu sunt, nu au fost si nu vor fi niciodata de dreapta. Vor fi partide cu ideologie criminala, de stanga.