„Ce este un nume? acela pe care-l numim un trandafir/ Cu oricare alt nume ar mirosi la fel de dulce”, scria Bardul. Se referea la un trandafir care este un trandafir, recognoscibil imediat prin mirosul și înfățișarea sa.
Dar un caz de Covid-19 nu se potrivește cu metafora, deoarece arată diferit, indiferent unde te-ai uita.
În timp ce strângeam dovezi despre un material, am trecut prin câteva mii de lucrări și studii cu privire la toate aspectele legate de epidemia de Covid-19. Am descoperit că nu multe dintre ele au definit ce este acela un caz de Covid, ceea ce reprezintă un semn de neglijență, când asta este ceea ce cauți. Acele studii care au dat definiții, au folosit definiții diferite și căi diferite de a stabili ce înțeleg printr-un „caz”.
S-ar putea să pară o observație academică și pedantă, dar în realitate, subliniază haosul care s-a instalat în știința Covid-19 și în luarea deciziilor. După că am urmărit conferința de presă din 9 septembrie a ministrului Sănătății, Chris Whitty, în care vorbea despre îngrijorările sale legate de creșterea numărului de cazuri și compara situația din Marea Britanie cu cea din alte țări, am ridicat întrebarea: ce înseamnă un caz de Covid-19 și cum definesc diverse țări un caz? Ne-am uitat la definiția unui caz dată de Organizația Mondială a Sănătății, SUA și Centrul pentru Controlul Bolilor din UE, China, Italia, Spania, Franța. Ne-am uitat la siteurile oficiale și ceea ce a reieșit a fost un amestec ce nu semăna deloc cu trandafirul Bardului.
Toate detaliile pot fi accesate aici, dar să rămânem la trei dintre comparațiile profesorului Whitty.
Definiția guvernului britanic se bazează pe simptome clinice, iar testarea este recomandată pentru cazurile care o duc suficient de bine încât să rămână în comunitate. Nu se dau recomandări cu privire la felul în care ar trebui interpretate testul sau orice decizie.
Interesant, Institutul de Sănătate Publică din Anglia explică metodele de numărare a cazurilor în felul următor:
„Dacă o persoană are atât un test negativ cât și un test pozitiv, atunci se ia în considerare doar testul pozitiv. Dacă o persoană este testată pozitivă atât sub pilonul 1 cât și sub pilonul 2, atunci doar primul caz pozitiv se ia în calcul.”
O persoană asimptomatică care a fost testată pozitiv poate avea două teste de confirmare negativă, dar va fi în continuare indexată ca un caz confirmat. În Țara Galilor, datele sunt dublate la o distanță de 42 de zile. Dacă cineva este testat de două ori, la 43 de zile distanță, el va fi inclus de două ori în numărătoarea oficială.
Ultimele recomandări ale guvernului britanic afirmă că „rezultatele testelor pozitive aflate la limita de detectare care apar în ciclurile de infectare timpurii sunt importante deoarece reprezintă indivizii care pot transmite mai departe infecția.” Guvernul le cere laboratoarelor „să determine pragul pentru un rezultat pozitiv la limita de detectare pe baza probei de analiză” fără să precizeze care ar trebui să fie pragul. Dacă este necesar, laboratorul trebuie să ceară o nouă probă. Din nou, această recomandare este dată fără un prag care să spună orientativ când ar trebui să fie repetat testul.
Am scris deja despre folosirea improprie a testelor PCR așa cum sunt folosite astăzi, iar echivocul încântător are nenumărate consecințe. Pragurile arbitrare s-ar putea să fie atât de mari încât Marea Britanie s-ar putea să se îndrepte spre o carantină neîntreruptă, din moment ce fiecare fragmentul minuscul și reziduu de coronavirus va fi echivalat cu un caz pozitiv în urma testului PCR. Noua recomandare este lipsită de sens dacă nu oferă un prag clar pentru detecție. Pentru mulți dintre cei testați pozitiv, nu există niciun fel de simptom clinic.
Pe de altă parte, Franța pune accentul pe semne și simptome clinice: „Oricine, care a intrat sau nu în contact cu un caz confirmat în decurs de 14 zile de la izbucnirea simptomelor, prezentând semne clinice care sugerează Covid-19: infecție respiratorie acută cu febră sau senzație de febră, sau orice altă manifestare clinică, apărută brusc, potrivit opiniei HSCP (Institutul de Sănătate Publică Francez) referitoare la semnele clinice orientative pentru diagnosticul Covid-19.” Testele nu sunt menționate.
Spania are o definiție pe mai multe nivele. Un caz confirmat poate avea o infecție activă (un diagnostic clinic susținut de PCR sau de anticorpi) sau poate fi asimptomatic (pe baza unui test PCR pozitiv). Nu se dă nicio definiție a pragului PCR și nicio listă de caracteristici clinice. Așadar, sunt comparațiile lipsite de sens sau le putem înțelege? Niciuna dintre ele nu miroase ca trandafirul Bardului.
Carl Heneghan este profesor de medicină la Universitatea din Oxford. Tom Jefferson este cercetător la Universitatea din Oxford.
Articol tradus din The Spectator.
