Cazul fetiței de 13 ani din Târgu Jiu bătute și umilite de alți patru copii a stârnit iar emoțiile și discuțiile interminabile. Dacă dai o căutare pe google găsești numai reacții pline de „revoltă” ale „vedetelor” de carton , care sunt „îngrijorate” pentru starea în care se găsește țărișoara.
Alții cer intervenția statului. Dar văd că se evită cauza reală a problemei, în opinia mea.
Totul pleacă de la părinți și de la mentalitățile moderne. Eu sunt din Târgu Jiu și cunosc bine acest oraș. Târgujienii erau și sunt – câți au mai rămas, oameni cuviincioși și chiar timizi-, în mare parte. Astfel de incidente erau de neconceput acum 20 de ani. De ce au apărut între timp chiar și într-un orășel de munte, vorba lui Caragiale? Ce s-a schimbat?
S-a schimbat mentalitatea oamenilor. Ceea ce vedem acum este rezultatul înlocuirii părinților și bunicilor din viața copilului cu mass-media. Întâi a fost televizorul, iar acum este internetul.
Generația care acum are până în 20 de ani a fost crescută, în mare parte, de mass-media. Părinții și-au abandonat copiii în fața televizoarelor „pentru că acolo stau cuminți”, iar mai recent în fața tabletelor și a calculatoarelor. Sunt și eu părinte și mi-a fost dat să cunosc cazuri stupefiante: părinți care și-au pus copiii la televizor/tabletă/telefon încă de la vârsta de o lună, învățându-i să devină dependenți de un aparat. Și apoi se mirau că respectivii au crescut incapabili să vorbească coerent sau au comportamente anti-sociale.
Am fost la o petrecere ocazionată de ziua de naștere a unui copil de 6-7 ani şi am rămas stupefiat de muzica ce se auzea. Am întrebat părintele acelui copil dacă ei au cerut muzica respectivă sau era pusă de restaurant. După stânjeneala de pe fața omului, mi-am dat seama: ei o ceruseră.
Ceea ce este și mai trist este ipocrizia părinților. Azi, dacă-i întrebi, aceiași părinți vor „condiții maxime de siguranță” pentru sănătatea copiilor lor: măști, plexiglas, dezinfectant și-n farfurie. În schimb, n-au nicio problemă să-i lase să mănânce junk food și chipsuri, să bea tone de suc prelucrat, asezonat cu „dulce” sub formă de ciocolată. Ah, și să nu uităm de orele de tabletă și telefon, unde același micuț urmărește clipuri cu violență, cu limbaj obscen sau se joacă jocuri în care este răsplătit pentru că a omorât pe cineva. Toate astea sunt ok, important e să nu vină nimeni fără mască la școală! Asta era problema.
Și pe vremea mea ne băteam. Îmi amintesc că ne băteam pe clase: A-ul vs C-ul și B-ul vs D-ul. Ne întâlneam în pauze și ne băteam ca la Plevna și Călugăreni. Ne șifonam rău, ne rupeam hainele. Dar marea diferență față de incidentul de zilele trecute este că noi nu ne umileam. Nu-mi aduc aminte de vreun caz de batjocorire a partenerului de luptă. Aici avem o acțiune programatică de umilire a unei alte persoane. Niște copii au gândit și planificat asta și au filmat-o. Asta înseamnă că în lumea lor, acțiunea pe care au făcut-o nu are valoare dacă nu este și expusă public.
Ceea ce denotă probleme grave pentru acei copii, inclusiv lipsa reperelor și a empatiei pentru persoanele reale. Unde-au fost părinții?
Probabil au fost plecați în timp ce copiii creșteau, pentru că în ziua de azi nimeni nu vrea să-și asume răspunderea pentru nimic. Bărbații stau și se uită cum un copil se îneacă la malul unui lac, iar părinții și profesorii își pasează unii altora necesitatea educației copilului. Alții preferă să le sacrifice viitorul propriilor copii, preferând să-i chinuie ore-n șir cu masca de față, dintr-o ipohondră grijă pentru „cei mai bătrâni”. Adică pentru ei. Cred că suntem prima generație din istoria României care își sacrifică viitorul de dragul prezentului.
Unde sunt influencerii?
Ah, păi nici ei nu-și asumă nimic. Ei nu fac decât să promoveze tot ce este violent, sexualizat și imoral, pentru ca apoi să zică: „Nu educ eu copiii altora”. Cum de nu ridică niciodată problema violenței de la tv, a hipersexualizării copiilor, a mâncării și comportamentelor nesănătoase? Eventual, mai ridică vocea împotriva orei de religie sau a Bisericii, dar în rest totul merge strună în țară.
Important este însă ca părinții să-și (re)asume rolul de părinți. Nici statul, nici bunicii, nici bonele nu îi pot înlocui, deși și aceștia au rolul lor. Iar cine vrea să (re)înceapă să se implice în viața copiilor lor, are o bună ocazie să o facă prin prezența la protestul din 19 septembrie, de la București.