Adrian Păunescu s-a născut pe 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, județul Bălți – Basarabia, din părinți olteni, așa că viitorul poet și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj și a făcut studii liceale la Craiova și la București. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București , fiind bursier, pentru un an, al Universității din Iowa-Statele Unite ale Americii.
Adrian Păunescu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți ai anilor 60-80 ai secolului trecut. Între anii 1973–1985, a organizat Cenaclul Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în orașele României. Evenimentul supraviețuiește și azi, prin fiul său.
În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă care însă l-a închis în cele din urmă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra, scrie Radio Reșița.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
În anii 80 intră în dizgrația regimului, fiind destituit în 1985, pretextul oficial fiind acela că la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, s-a petrecut o busculadă. În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decat puține filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra – Te salut, generație în blugi”, interzisă imediat de autorități.
Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra).
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1. În acest domeniu a rămas celebră emisiunea în care l-a convins pe marele Gheorghe Hagi să revină asupra deciziei de a se retrage de la echipa națională de fotbal a României.
7 mai 1990 – înființează Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susține concerte de mare succes, în țară și dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău. O parte din activitatea de excepție a Cenaclului „Totuși iubirea” se regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația Iubirea, între 1995 și 1999.
„Oricum, în ciuda suferinței, a umilinței și a morții programate, sunt un norocos, sunt un caz antologic, sunt un răsfățat. Supraviețuiesc. Și scriu. Și iert. Și iubesc. Și sper. Și mi se pare că aș putea-o lua, oricând, de la capăt.” Adrian Păunescu – “Liber să sufăr”.
Adrian Păunescu nu s-a sfiit ca în anii comunismului să vorbească tinerilor despre valorile naționale perene, precum credința în Dumnezeu sau unirea tuturor românilor, teme tabu în acea vreme. Cântece și poeziile sale au rămas și azi, ascultate.
A compus imnurile echipelor de fotbal Universitatea Craiova și Rapid București.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Pe de altă parte, Păunescu nu s-a sfiit să-l laude și pe Nicolae Ceaușescu, ceea ce ulterior îi va aduce acuzații din partea noului regim instalat după 1989.
Și din punct de vedere politic, Păunescu a fost un non-conformist, acesta fiind adeptul ideii că România trebuie să fie o „Elveție în Carpați”. Totodată, a fost un susținător al reîntregirii, afirmând că „obsesia mea este Basarabia!”.
În februarie 1996 a fost desemnat candidat al Partidului Socialist al Muncii (PSM) la președinția României, unde a obținut 0,69% dintre voturi.
Păunescu a considerat că legalizarea homosexualității este o amoralitate, iar pentru acest gând a fost pedepsit și după moarte de către activiștii LGBTQ, care i-au profanat statuia din București, cu ocazia unei manifestări a acestora.
Ultimul său vers, al ultimei sale poezii a fost: „Dă-mi Doamne, viață, încă niște ani și țării mele minimă dreptate”. A trecut la cele veșnice pe 5 noiembrie 2010, la Spitalul Floreasca din București.
The New York Times, citând Associated Press, a scris despre el atunci că a fost „cel mai faimos poet al României”.
Ultima sa poezie:
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate!”.
Volume publicate:
- Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial)
- Mieii primi (1966, poezii)
- Fântâna somnambulă (1968, poezii)
- Cărțile poștale ale morții (1970, proză fantastică)
- Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustrații de Constanța Buzea, prima lui soție)
- Viață de excepții (1971, antologie de poezii)
- Sub semnul întrebării (1971, interviuri)
- Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid)
- Lumea ca altă lume (1973, publicistică)
- Repetabila povară (1974, poezii)
- Pământul deocamdată (1976, poezii, două ediții)
- Poezii de până azi (1978, antologie de poezii, record mondial de tiraj pentru poezie, 155.000 exemplare, în colectia BPT, cu o prefață de Eugen Barbu și o postfață de Șerban Cioculescu)
- Sub semnul întrebării (1979, ediție revăzută și adăugită, interviuri)
- Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)
- Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii)
- De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu)
- Rezervația de zimbri (1982, poezii, cu ilustrații de Ioana Păunescu)
- Totuși iubirea (1983, antologie de poezii)
- Manifest pentru mileniul trei – volumul 1 (1984, antologie de poezii)
- Manifest pentru mileniul trei – volumul 2 (1986, antologie de poezii, care conține un capitol de poeme inedite și unul de referințe critice)
- Locuri comune (1986, poezii)
- Viața mea e un roman(1987, poezii)
- Într-adevăr (1988, poezii, ilustrate de Andrei Păunescu)
- Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piață, în septembrie 1989, de îndată ce a apărut și a revenit printre cititori în martie 1990.
- Poezii cenzurate (1990, poezii, cu ilustrații de Andrei Păunescu, două ediții)
- Româniada (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
- Bieți lampagii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
- Noaptea marii beții (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
- Front fără învingători (1995, poezii)
- Infracțiunea de a fi (1996, poezii, cu o prezentare și o bibliografie de Andrei Păunescu)
- Tragedia națională (1997, poezii, referințe critice de Constantin Noica)
- Deromânizarea României (1998, poezii, texte introductive de Nichita Stănescu, Fănuș Neagu și Grigore Vieru)
- Cartea Cărților de Poezie (1999, ediția I, integrala poeziilor apărute în volume, și un capitol de versuri inedite. Cartea cuprinde toate cărțile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul din 1965, până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit și a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care, în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau versuri schimbate)
- Meserie mizarabilă, sufletul (2000, poezii)
- Măștile însîngerate (2001, proze)
- Nemuritor la zidul morții (2001, poezii)
- Până la capăt (2002, poezii, 3 ediții)
- Liber să sufăr (2003, poezii, 3 ediții)
- Din doi în doi (2003, poezii)
- Eminamente (2003, poezii, 2 ediții)
- Cartea Cărților de Poezie (2003, ediție revăzută, adăugită și actualizată)
- Întoarcerea pe Atlantida (2003, traducere în limba sârbă de Adam Puslojici și Radomir Andri, Belgrad, antologie de poezii)
- Logica avalanșei (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
- Antiprimăvara (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
- Muguri pe ruguri (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
- Ninsoarea de adio (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
- Încă viu (2005/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
- Un om pe niște scări (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
- De mamă și de foaie verde (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
- Copaci fără pădure (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
- Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
- Doamne, ocrotește-i pe români! (2006, antologie de poezii 1968-1990)
- Suntem pe mâna unor nebuni (2006/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
- Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
- Rugă pentru părinți (2007-2008, antologie de poezii)
- Generația ’60 – Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru (2007, teză de doctorat)
- Libertatea de unică folosință (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
- Poezia patriotică în luptă cu homunculii (2009, studii critice)
- Vinovat de iubire (2010, roman)
- Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi și noi (2010)
“A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București , fiind bursier, pentru un an, al Universității din Iowa-Statele Unite ale Americii.”
Nu dați detalii ? În anii ’60-’70, bursier UIowa ?! Ori când ? (Și cum ?)