joi, februarie 22, 2024
ACTUALITATECalendarul zilei 9 noiembrie: 1330, bătălia de Posada: Basarab I i-a măcelărit...

Calendarul zilei 9 noiembrie: 1330, bătălia de Posada: Basarab I i-a măcelărit pe unguri. Actul de naștere al Țării Românești

Victoria de la Posada reprezintă actul de naştere al Ţării Româneşti, aşadar, momentul apariţiei primului stat românesc medieval. Prin consecinţele sale de lungă durată, victoria lui Basarab a marcat însă întreaga evoluţie a statalităţii româneşti de sine stătătoare, de la originile sale medievale până în ziua de astăzi. Puţine dintre bătăliile purtate în istorie au avut consecinţe la fel de importante, scrie Historia.

Confruntarea decisivă dintre armata munteană condusă de voievodul Basarab I şi oastea ungară în frunte cu regele Carol Robert de Anjou a rămas o enigmă în ceea ce priveşte locul desfăşurării şi a stârnit vii dezbateri în istoriografie.

Principalul izvor referitor la evenimentele sângeroase din perioada 9 – 12 noiembrie 1330, ”Cronica pictată de la Viena”, a apărut prea târziu în timp şi prea departe geografic pentru a putea să ofere suficiente elemente pentru o identificare exactă a câmpului de bătălie. De-a lungul timpului, istoricii au identificat locul descris în ”Cronica pictată de la Viena” în diferite defileuri din zona Carpaților Meridionali: pe drumul dintre Curtea de Argeş şi Sibiu, undeva în zona localităţii Perişani, sau în defileul Timişului, undeva în zona abruptă şi împădurită din preajma comunei Teregova.

La aflarea veştii înfrângerii țarului bulgar Mihail Şişman şi a destrămării sistemului politic patronat de acesta, Carol Robert de Anjou a luat decizia de a-şi încheia socotelile cu Basarab şi de a readuce teritoriile de la sud de Carpaţii Meridionali la ascultare faţă de Coroana Ungariei printr-o acţiune armată decisivă. Campania lui Carol Robert de Anjou împotriva Ţării Româneşti a fost, fără îndoială, o urmare directă a evenimentelor balcanice din vara anului 1330.

Pentru a reuşi să declanşeze campania împotriva lui Basarab la începutul toamnei, regele a fost însă nevoit să se limiteze doar la o mobilizare parţială a armatei sale, în condiţiile în care timpul necesar pentru mobilizarea armatei regale a Ungariei era, în această epocă, de cel puţin două luni.

Cronica Pictată de la Viena, surprinde, de altfel, această realitate:„regele şi-a adunat o armată numeroasă, dar nu totuşi întreaga sa putere, căci destinase foarte mulţi luptători pentru diverse expediţii împotriva duşmanilor regatului”. În ceea ce îl priveşte pe Basarab, dificultatea poziţiei sale externe, ca rezultat al înfrângerii de la Velbujd, l-a obligat să se bazeze, în principal, pe forţele sale proprii. Aceasta explică şi atitudinea defensivă şi împăciuitoare de care Basarab a dat dovadă la începutul expediţiei.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Măcelul

Declanşată în septembrie 1330, campania a început prin ocuparea Severinului, cetate cu o valoare strategică inestimabilă pentru Ungaria, care a fost realizată de Carol Robert fără dificultăţi majore. Incapacitatea lui Basarab de a apăra o cetate puternică şi bine fortificată arată fie că atacul ungar îl luase prin surprindere, fie că, într-adevăr, forţele de care dispunea în acel moment erau cu totul insuficiente pentru o confruntare de amploare. Mai mult decât atât, Basarab i-a trimis lui Carol Robert o solie, prin intermediul căreia îi oferea regelui, pe lângă renunţarea la Severin „şi la toate cele ce ţin de el”, recunoaşterea vasalităţii faţă de Ungaria şi achitarea unei răscumpărări de 7.000 de mărci de argint, pentru osteneala pe care regele şi-o dăduse pentru a-şi aduna o armată.

Prea sigur pe superioritatea sa militară, Carol Robert a refuzat însă oferta de pace a lui Basarab şi, în pofida anotimpului nefavorabil, şi-a continuat înaintarea către Argeş, capitala Ţării Româneşti.

Înaintând într-un teritoriu pustiit de localnici, înfometată şi lipsită de aprovizionare, oastea regală era deja extenuată în momentul în care a atins obiectivul pe care şi-l stabilise. În aceste condiţii, asediul cetăţii de reşedinţă a voievodului s-a dovedit a fi un insucces. Pentru a salva aparenţele, regele a încheiat cu Basarab un armistiţiu, a ridicat asediul şi şi-a început retragerea spre Transilvania, încercând să îşi deschidă drum prin defileele Carpaţilor Meridionali.

Basarab şi-a dat seama, fără întârziere, că nu va mai avea poate niciodată o şansă atât de favorabilă. Ceea ce a urmat a fost, pentru oastea regală, un adevărat dezastru:surprinse într-o ambuscadă şi izolate într-una dintre văile înguste ale munţilor, trupele lui Carol Robert au fost aproape nimicite de către oştenii voievodului într-un măcel care s-a prelungit de vineri, 9 noiembrie, până luni, 12 noiembrie 1330. Regele însuşi şi-a salvat viaţa cu mare dificultate, travestindu-se în hainele unuia dintre credincioşii săi.

Consfinţind independenţa Ţării Româneşti faţă de Coroana Ungariei, victoria din anul 1330 a transformat, de asemenea, în mod fundamental poziţia sa internaţională. Respingând cu succes, fără niciun sprijin din partea aliaţilor săi, o invazie condusă de însuşi regele Ungariei, Basarab I şi-a cucerit o poziţie de prestigiu pe scena politică a Europei Sud-Estice, poziţie la care este puţin probabil ca înaintaşii săi să fi îndrăznit vreodată să aspire. În anii care au urmat, Basarab şi urmaşii săi au ajuns protectori ai ţarilor din Vidin şi ai altor stăpânitori balcanici, aliaţi ai regilor sârbi şi ai împăraţilor bizantini, devenind, din 1359, o dată cu transferarea la Argeş a mitropolitului Iachint al Vicinei, membri cu drepturi depline ai „Commonwealth”-ului bizantin.

În deceniile următoare, confruntările româno-ungare s-au succedat, periodic, cu rezultate schimbătoare, consfinţind însă consolidarea domniei Ţării Româneşti.

O privire mai detaliată asupra bătăliei de la Posada găsiți aici.

spot_img

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

3 COMENTARII

  1. Bun text, doar ca contine o inexactitate. Vorbeste de primul stat românesc medieval. Tara Romaneasca a lui Basarab I nu a fost primul stat politic romanesc. Istoriografia romaneasca a fost manipulata de stalinism sa-si reduca memoria la granitele Romaniei de dupa 1945, astfel mai multe capitole ale istoriei noastre au fost uitate. Tara lui Basarab I a unit intr-o singura statalitate mai mare mai multe state mai mici care existau de sute de ani. Vedeti de exemplu Diploma Cavalerilor Ioaniti. Avem in Moldova Cnezatul Bolohovenilor in secolul XI, un stat romano-slav, vecin cu Imperiul Kievian. Avem cnezate in Transilvania in secolele 9-10, unele pur valahe, altele in simbioza cu slavii. Avem voievodatul din Ung, din Transcarpatia si Maramures, cucerit de Arpad la 898, de unde era originar Ducele Ramunc din Tara Vlahiei, personaj in Cantecul Nibelungilor. Avem un voievodat valah la 1150 in zona Tesalia, Epir. Nu mai vorbim de Taratul Asanestilor, vlaho-cuman, nu vlaho-bulgar cum exagereaza istoriografia oficiala. A. Vasiliev, unul dintre cei mai mari istorici ai Bizantului, vorbeste in sinteza monumentala Istoria Imperiului Bizantin de “Imperiul valah” referitor la Taratul Asanestilor. In manualele vechi era doar o jumatate de pagina despre Asanesti, in manualele noi nu se mai mentioneaza deloc. Apoi Moldova lui Stefan cel Mare si Petru Aron se intindea pana la Bug, ingloband toata Transnistria. Cei doi voievozi erau hatmani ai Ucrainei (Tinutul Lamarginean dintre Bug si Nipru), populat de valahi si rusi moscoviti, nu exista atunci poporul ucrainean. Este plin de valahi in evul mediu in toata Peninsula Balcanica, in N Marii Negre sau in N in Carpatii Padurosi. Romania Mare de la 1918 nu e asa de mare, e mai degraba Mijlocie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE