Pe 29 mai 1962 era executat la Jilava colonelul Gheorghe Arsenescu, unul din liderii grupului de rezistență din Munții Făgăraș.
Născut la 31 mai 1907, în orașul Câmpulung-Muscel, în familia unui ofițer de carieră. Colonel în Armata Română, deblocat 1946. Membru al Partidului National Liberal-Tătărescu (1946-1947). Căsătorit cu Maria Buduluca, cu care a avut un băiat.
Între 1948-iarna 1949 – lider al grupului de rezistență din zona Dragoslavele, judeţul Muscel; primăvara-vara 1949 – liderul organizației „Haiducii Muscelului”; toamna 1949 – lider al unui grupuscul de rezistență din zona Nucșoara, Muscel.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Între anii 1949-1960 a stat ascuns în diferite locuri, dar în cea mai mare parte a timpului la familia Poştoacă, de la marginea orașului Câmpulung-Muscel; capturat în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 1960.
Prin sentința nr. 11/12 februarie 1962 a Tribunalului Militar al Regiunii Militare București, a fost condamnat la moarte pentru „acte de teroare săvârșite ca organizator al unui grup armat de rezistență anticomunistă”. A fost executat la 29 mai 1962, în penitenciarul Jilava.
Familia sa a aflat oficial despre moartea eroului abia la 37 de ani de la faptă.
„Cu toate preocupările legate de viața şi educația feciorului nostru, nici o clipă n-am încetat să mă gândesc la Gicu. Să mă zbat, în toate felurile, pentru a afla ceva despre el. Ani în şir – 37 la număr – am bătut la toate ușile şi am plâns în faţa tuturor manechinelor politice neîndurătoare, ca să aflu de soarta lui. Şi până la urmă, am aflat. O adresă a Tribunalului Militar teritorial București, purtând numărul 27 din 27 februarie 1991, m-a informat că la data de 29 mai 1962, orele 20:30, în curtea penitenciarului Jilava, eroul se prăbușise sub gloanțele plutonului de execuție.
Peste o zi şi jumătate, ar fi trebuit să împlinească 55 de ani.
Dar, în acea noapte din mai 1962, a încetat să bată – brutal şi nedrept – o inimă mare, dăruită altora. Atunci s-au stins luminile unui creier deosebit de înzestrat. Un om preţios şi devotat până la sacrificiu țării și neamului său”, a scris Maria Arsenescu-Buduluca în „Sunt soția „teroristului“ Gheorghe Arsenescu” în Memoria. Revista gândirii arestate nr. 8, pp. 50-61.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Grupul Gheorghe Arsenescu, organizaţia „Haiducii Muscelului”, grupurile Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu
La sfârşitul anilor ’40 şi în anii ’50 versantul sudic al Munţilor Făgăraş şi Munţii Iezer s-au dovedit unul dintre cele mai importante focare ale rezistenţei armate anticomuniste din România. Aici s-au afirmat câteva nuclee armate, care s-au aflat într-o perfectă continuitate umană şi cronologică.
Colonelul Gheorghe Arsenescu, din Câmpulung-Muscel, deblocat după al doilea război mondial, membru al PNL, urmărit de autorităţi din 1947, a intrat în clandestinitate şi împreună cu mai mulţi anticomunişti din Câmpulung a pus bazele unei grupări paramilitare, care în 1948 s-a instalat în zona Dragoslavele.
Partizanii (Gheorghe Hachentelner, Vasile Săndescu, Petre Diaconescu, Constantin Banu, Traian Marinescu, Ion Purnichescu, Gheorghe Purnichescu, Grigore Miron, Ion Vasilescu, Sever Vasilescu etc.) au depus un jurământ de credinţă faţă de monarhie, lupta urmând să se ducă pentru restaurarea acesteia şi pentru înlăturarea regimului comunist. Cei mai mulţi dintre membrii grupului au fost arestaţi în iarna-primăvara anului 1949.
Arsenescu s-a ascuns în Bucureşti. În capitală el s-a întâlnit cu alţi anticomunişti, printre care şi locotenentul deblocat Toma Arnăuţoiu. Arnăuţoiu era originar din comuna Nucşoara, Muscel, o zonă accidentată, aflată chiar la poalele Munţilor Făgăraş, cu oameni făcând parte din sau simpatizând partidele istorice, în special Partidul Naţional Ţărănesc. Cei doi au decis constituirea în acea zonă a unei formaţiuni anticomuniste care a primit numele de „Haiducii Muscelului”, lider fiind Gheorghe Arsenescu, secondat de Toma Arnăuţoiu.
Datorită unor neînţelegeri între Arsenescu şi Arnăuţoiu, formaţiunea condusă de ei s-a dezmembrat în vara-toamna anului 1949, unii oameni urmându-l pe cel dintâi, alţii pe cel de-al doilea.
Gruparea lui Arsenescu (compusă din Ion Chirca şi fiii săi, Gheorghe şi Nicolae, Benone Milea, Constantin Popescu, Nae Ciolan, apoi şi Gheorghe Mămăligă zis Titi) a fost distrusă datorită infiltrării, liderul reuşind să scape de mai multe ori din ambuscade, în cele din urmă refugiindu-se în zona Câmpulung, unde a rămas în clandestinitate mai bine de un deceniu. Gheorghe Arsenescu a fost şi el capturat în 1960, anchetat vreme de doi ani, iar în cele din urmă executat. Susţinătorii săi au fost judecaţi şi ei, primind aspre pedepse privative de libertate. (text de Dorin Dobrincu pentru prezentarea grupului Arsenescu, Muzeul Sighet: Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă în munţi )
