Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a fost stareţul mănăstirii Pelechit din Helespont, în Asia. Se spune despre el că a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i de boli şi curăţindu-i de duhurile cele necurate.
Conform crestinortodox.ro, Cuviosul Ilarion a luat mucenicia în timpul lui Leon Armeanul (813-820), care obişnuia să-i prigonească pe apărătorii sfintelor icoane.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a fost alungat în surghiun la Efes, alături de alţi 40 de monahi, iar acolo a pierit în temniţă.
Există însă şi alte informaţii conform cărora, de fapt, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim (741-775). Voievodul lui Copronim ar fi năvălit cu oastea asupra mănăstirii Pelechit, în sfânta şi marea joi a mântuitoarelor Patimi.
Voievodul ar fi poruncit să se oprească Liturghia, ar fi răsturnat la pământ Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos şi ar fi ferecat 42 de monahi cu legături de fier.
De asemenea, ar fi poruncit ca ceilalţi monahi să fie bătuţi, chinuiţi, să li se rupă trupurile, să li se taie nasurile şi să li se ungă bărbile şi feţele cu smoală.
Despre cei 42 de monahi ferecaţi se spune că i-ar fi surghiunit în ţara de la marginea Efesului, unde aceştia ar fi fost închişi într-o baie şi chinuiţi până la moarte.