În vremurile în care Împăratul Maximian se afla la conducere în cetatea Nicomidiei, acesta a aflat despre nenumăratele persoane creștine care se aflau acolo, așa că a plănuit exterminarea acestora, chiar în perioada Praznicului Nașterii Domnului.
Așadar, acesta s-a folosit de această sfântă sărbătoare, știind că toți creștinii se vor afla în biserica din Nicomidia, pentru ca aceasta să fie înconjurată de lemne uscate, să îi dea foc.
Zis și făcut! În timp ce episcopul Nicomidiei, Sfântul Antim, a adunat tot poporul lui Hristos, pentru a-i învăța adevărata credință, soldații au înconjurat biserica și le-au transmis creștinilor că vor fi arși de vii, pentru că nu jertfesc idolii.
Odată auzite acestea, arhidiaconul bisericii a întărit mulțimea și i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. Astfel, toți creștinii aflați în biserică s-au umplut cu Duhul Sfânt, catehumenii au fost botezați, iar toți creștinii au primit dumnezeieștile și preacuratele Taine.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Cu toate acestea, soldații au aprins lemnele, foc în urma căruia 20.000 de creștini au trecut la cele veșnice, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu, în anul 302. Singurul care a scăpat nevătămat a fost Sfântul Antim, datorită milei lui Dumnezeu, pentru a aduce prin Botez mulți la Hristos, iar după truda prin care a trecut, a trecut și acesta la cele veșnice.
