Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 26 octombrie pe Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) şi era fiul dregătorului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica prigoanei împotriva creştinilor.
Şi îl învăţau părinţii, în cămara cea ascunsă a casei lor, toate tainele sfintei credinţe, cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Şi, aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales, a început a lucra în el harul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând scara virtuţilor, din putere în putere.
Ajungând la vârsta cea desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.
Deci, împăratul Maximian, auzind de moartea dregătorului Tesalonicului, l-a chemat pe Dimitrie şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut dregător în locul tatălui său.
Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran și vei contribui la susținerea siteului R3Media
Dar, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că dregătorul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, în anul 306, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi în Tesalonic.
Iar Dimitrie, fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre el, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin, şi a defăimat închinarea cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă până la încheierea jocurilor în cinstea biruinţei sale.
Şi se bucura împăratul, văzând mai ales pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe. Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă.
Şi, vrând să se lupte cu Lie, a alergat mai întâi la Sfântul Dimitrie, în temniţă, cerând de la el rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te! Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, aruncându-l pe Lie în ascuţişul suliţelor, acela şi-a dat sufletul. Şi s-a întristat împăratul de moartea lui Lie.
Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşii, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie.
Ostaşii au mers la temniţă, unde l-au găsit pe Sfânt rugându-se, iar când s-au apropiat să-l străpungă cu suliţele, Sfântul şi-a ridicat mâna dreaptă, primind prima însuliţare în coastă, asemenea Mântuitorului. Ucis de ostaşi, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. A doua zi, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor.
Moaştele Sfântului Dimitrie, izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni şi preaslăvite tămăduiri. Ele se află şi astăzi în biserica sa din Tesalonic, în Grecia.
Unii specialiști în istoria religiilor consideră că Dimitrie nu a fost militar, ci funcționar roman civil, iar martiriul său ar fi avut loc la Sirmium (astăzi Sremska Mitrovița, Serbia), un important oraș-garnizoană din provincia romană Pannonia Inferioară, care în perioada marii persecuții era reședința CaesaruluiGalerius. De la numele lui Dimitrie ar proveni și denumirea actuală a acestui oraș (Mitrovița, în limba sârbă).
În ce privește data morții Sfântului Dimitrie, majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu anul 306, pe când Galerius devenise Augustus în cadrul tetrarhiei, după retragerea simultană din viața publică a împăraților Dioclețian și Maximian din 305, iar marea persecuție împotriva creștinilor ajunsese la apogeu.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. mare mucenic Dimitrie se zugrăvește sub chipul unui tânăr, „cu începere de mustăți”. În icoana care reprezintă judecarea sfântului de către Maximian, se zugrăvesc palatul și împăratul șezând pe tron cu mâna întinsă înspre sfânt; și sfântul, stând înaintea lui, întinde înspre el mâinile; și trei ostași îl țin pe sfânt. Și un om cu căciulă boierească și veșmânt de blană, șezând aproape de împărat, îl arată pe sfânt. În icoana care îl reprezintă pe Sf. Dimitrie îl binecuvântându-l pe Nestor, se zugrăvește sfântul Nestor în genunchi și cu mâinile în sus; și înaintea lui o încăpere cu baie, din fereastra încăperii ivindu-se sfântul Dimitrie, care îl binecuvântează.
Icoane realizate mai târziu, îl înfățișează pe Sf. Dimitrie în chip ca luptător, pe cal roib, învingându-l, în mod simbolic, pe împăratul păgân Maximian.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este protectorul spiritual al Craiovei. Icoana Sf. Dimitrie este simbolul Municipiului Craiova încă din perioada interbelică.
J„ustificarea acestei realităţi concrete şi totodată actuale se explică în primul rând din punct de vedere istoric. Aşa se face că marele nostru om de cultură Gheorghe Brătianu leagă această transpunere spirituală a Sfântului Dimitrie de la Tesalonic, spre părţile nord-dunărene, de invaziile popoarelor migratoare. În această perioadă, o mare parte din creştinii tesaloniceni au trecut Dunărea, ajungând pe pământul Olteniei, aducând cu ei şi cultul Sfântului Dimitrie, la care aveau o evlavie deosebită. „În această migraţie a creştinilor către Ţările Române, la vreme de grea încercare, ortodocşii greci au adus cu ei, prin Vidin, tradiţia de cinstire a Sfântului Dumitru. Ajungând aici, ei au ridicat o biserică în cinstea sfântului, chiar pe locul unde se află actuala Catedrală Mitropolitană. Dovadă stau în acest sens cele cinci amfore, din secolele IX-X, descoperite în zona în care era Sfântul Altar în prima fază. Ele se găsesc astăzi la Muzeul Olteniei, fiind recuperate în 1889, când a început procesul de restaurare la noua catedrală. Acest argument a fost susţinut de preotul profesor Ioan Popescu Cilieni, care afirmă că oraşul Craiova a apărut datorită cultului Sfântului Dumitru”, spune istoricul Toma Rădulescu, pentru siteul Mitropoliei Olteniei.
Icoana Sfântului Dimitrie, emblema Craiovei
Cu timpul, oltenii şi-au împropriat atât de mult tradiţia şi cultul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, acesta devenind mai mult decât firesc în viaţa liturgică de aici. Mai mult chiar, în ajunul prăznuirii sale, pelerini din toate părţile veneau în Bănie pentru a lua parte la procesiunile închinate lui. Banii Craiovei i-au aşezat icoana pe steagurile lor, iar ostaşii lor îl cinsteau ca pe un mare ocrotitor. „Există argumente istorice prin care se confirmă faptul că Sfântul Dumitru era ocrotitorul banilor Craiovei. Astfel, din perioada fanariotă s-a moştenit un document, semnat de Manole Ruset, în care Sfântul Dimitrie este descris ca apărător al creştinilor de la sud şi nord de Dunăre. În iconografie el apare de fiecare dată călare pe cal, cu suliţa în mână, zdrobind balaurul. Tocmai acesta a fost motivul alegerii sale ca ocrotitor al cetăţii, împotriva vrăjmaşilor de altă credinţă, dar şi împotriva patimilor de tot felul.“
