Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului este sărbătorit de Biserica Ortodoxă în fiecare an la data de 25 aprilie, dată marcată cu cruce neagră în calendarul ortodox.
Cuviosul Vasile s-a născut în anul 1692 la Poltava (în Ucraina de azi). În anul 1713 s-a refugiat în Ţara Românească, unde s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuți. Aici a adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care i-a deprins cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile a făcut din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă.
După ce a înființat câteva schituri în Buzău și Vrancea, Cuviosul Vasile s-a mutat la Mănăstirea Poiana Mărului, unde a devenit stareț; de aici îi provine și numele.
De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva “Cuvinte despre paza minții”, despre rugăciune și creștere duhovnicească, care sunt scurte introduceri la scrierile filocalice ale Sfinților Nil de Soesca, Filotei, Isihie și Grigorie Sinaitul.
Pentru viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, și pentru faptele sale sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Vasile de la Poiana Mărului să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 5 octombrie 2003
