Pe 22 mai, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe sfântul Ioan Vladimir al Serbiei.
Iovan sau Ioan Vladimir a rămas în istoria și conștiința poporului sârb mai mult decât ca un conducător bun, drept și iertător, dar și ca un adevărat sfânt. Sfântul a fost martirizat în anul 1016 în Prespa, lângă Ohrid. El este unul dintre puţinii sfinţi creştini a cărui icoană este reprezentată în aceeaşi modalitate ca şi la Sfântul Ioan Botezătorul şi anume, ţinându-şi capul decapitat în mâini. După martiriu, a fost înmormântat de soţia sa, prinţesa bulgară Kosara, în Mănăstirea Precista Krajinska.
La scurt timp a fost recunoscut ca martir și sfânt, cu ziua de prăznuire 22 mai. Doi sau trei ani mai târziu a fost reînhumat în Duklja, însă, în jurul anului 1215, moaștele sale au fost mutate în Dyrhachium. Aici au rămas până în 1381, când au fost mutate în Biserica Sfântul Ioan Vladimir de lângă Elbasan, Albania. Din anul 1995, moaștele Sfântului Ioan Vladimir sunt păstrate în Catedrala Ortodoxă din Tirana, Albania.
Sfântul Mucenic Vasilisc
Acest sfânt a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al sfântului marelui mucenic Teodor Tiron. Odată a fost la luptă mucenicească mai înainte cu sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau în rândul ostaşilor, tovarăşi cu sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă.
După aceea, dorind ca să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, a fost învrednicit arătării sale, căci i s-a poruncit să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane să mărturisească. Deci mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe maică-sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, a fost prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Aceştia legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier care aveau într-însele multe cuie ascuţite, I-au gonit tocmai spre drumul Comanelor.
Şi sosind la satul Dacnon, au găzduit la o femeie, anume Traiani, şi au legat pe sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt; şi făcând sfântul rugăciune, a înverzit paltinul şi a înfrunzit, iar acolo unde sta sfântul a ieşit din pământ o fântână cu apă, ceea ce văzând slujitorii şi femeia aceea, se zice că au crezut în Hristos şi au dezlegat pe sfântul din legături. Şi dacă au sosit la oraşul Comanelor, a fost dus sfântul înaintea guvernatorului, şi neplecându-se el a jertfi, a făcut cu rugăciunea sa să se pogoare foc din cer şi a ars capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atunci, mâniindu-se foarte guvernatorul şi pornindu-se cu urgie, a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu; şi aşa şi-a luat cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.