În urmă cu 107 ani, pe 22 august 1917, în bătălia de la Varnița și Muncelu, cădea eroic la datorie Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofițer din armata română. Numele său real a fost Cătălina Vasile Toderoiu.
Aflată în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, Ecaterina Teodoroiu a fost lovită de două gloanțe ale inamicului. Ultimele sale cuvinte, dar pline de însuflețire și patriotism, au fost: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”
Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 16 ianuarie 1894, în satul Vădeni, astăzi cartier în Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial.
Contribuția sa inițială la eforturile armatei române a constat în activitatea de infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, făcând parte din cohorta de cercetași “Domnul Tudor”. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toți cercetașii au fost chemați să intre în serviciile auxiliare ale armatei, în rândurile lor aflându-se și Ecaterina. Pierderea în luptă a fratelui ei, Nicolae, a determinat-o pe Ecaterina să ia hotărârea de a lua calea frontului.
Bătălia de început la care a participat a prins-o în primele rânduri, iar încetul cu încetul a câștigat respectul camarazilor pentru dăruirea și curajul ei. A parcurs traseul Târgu-Jiu, Dănești, Brătuia, Florești, Rășina, Peșteana, Tunși, unde a fost luată drept prizonieră și dusă la Cărbunești, dar a reușit să scape împușcând santinela de pază. Revenind pe câmpul de bătălie a fost rănită ușor la picior, iar mai apoi un obuz i-a fracturat tibia și coapsa stângă. Pentru Ecaterina misiunea nu se încheiase încă, iar începutul anului 1917 a prins-o cu rănile aproape vindecate, cu onoruri oferite de regele Ferdinand: Ordinul „Virtutea cercetășească în aur de război”, Ordinul „Virtutea Militară de război clasa a Il-a” și cu dorința de a reveni în luptă.
La 22 august 1917, a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare a fost oprită de către armata română, iar în cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent, fiind lovită de două gloanțe în piept.
Conform memoriului colonelului Constantin Pomponiu, ultimele cuvinte ale eroinei au fost: „Înainte băieți, înainte, nu vedeți că sunt între voi?”
Inițial a fost înmormântată în satul Poieni, din județul Vrancea, dar în iunie 1921 osemintele sale au fost strămutate la Târgu Jiu în mormântul monument din centrul orașului. Monumentul ridicat în cinstea Ecaterinei Teodoriu a fost creat de Milița Petrașcu sub forma unui sarcofag din piatră sculptat în basorelief. În vremea comunismului, crucea de la căpătâiul eroinei a fost distrusă, dar a fost repusă la locul său în 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.
Casa în care s-a născut Eroina de la Jiu există și azi, în reședința județului Gorj, și găzduiește muzeul dedicat tinerei luptătoare care a căzut pentru patrie în timpul Primului Război Mondial.
Despre Ecaterina s-au făcut două filme: în 1930 și 1978.
Curajul și hotărârea Ecaterinei Teodoroiu sunt exemple de atitudine și dăruire față de țară atât de necesare tuturor românilor.