Încă de la zămislirea Sfîntului, mama, sa, Maria, a avut un vis cu o stea care s-a pogorât spre pântecele ei iar un părinte sihastru a văzut înainte măreția la care era chemat de Dumnezeu. Când l-a născut l-a numit Teodor, adică Darul lui Dumnezeu.
La 8 ani, a mers la școală și a dovedit înțelepciune și o maturitate care depășea cu mult vârsta lui. El a crescut fugind de mâncare, postea și de multe ori toată mâncarea se împărtășea seara și apoi mergea acasă unde mânca o bucățică de pâine și bea un pic de apă. Când a împlinit 10 ani o molimă a lovit ținutul și nici pe Teodor nu l-a ocolit.
Mama lui l-a dus ca și mort la a biserica Sfântului Ioan Botezătorul unde de pe crucea aflată pe biserică au căzut două picături de rouă pe trupul copilului care îndată s-a sculat sănătos. Apoi, noaptea venea la el Sfântul Gheorghe și-l trezea și împreună mergeau la Biserică unde se rugau toată noaptea. La 12 ani a adormit în biserică și a văzut un împărat mare înconjurat de oșteni și plin de slavă care i-a spus “Nevoiește-te, Teodore, ca să primești plata cea desăvârșită în împărăția cerului; iar Eu și pe pământ te voi face cinstit și te voi preamări înaintea oamenilor!”.
De atunci mai cuprins de râvnă a fost și în postul Sfintelor Paști, în prima săptămână și în ce din mijloc tăcea și cu nimeni nu vorbea adâncind toată mintea la Dumnezeu. La 14 ani s-a retras și și-a săpat peșteră în munte, lângă biserica Sfântului Gheorghe unde mânca numai câte o prescură, seara, iar ce-i trimitea maica lui lăsa pe o piatră spre îndestularea călătorilor și animalelor. Apoi luând ca model pe Sfântul Ioan Botezătorul și pe Sfântul Ilie Proorocul, s-a închis în peșteră iar ușa a zidit-o și se hrănea cu o bucată de pâine și apă pe care le primea printr-o găurică. A trăit doi ani în pământ iar când l-au scos de acolo era mai mult mort decât viu dar i-ar sa tămăduit în biserica Sfântului Gheorghe.
Faima lui a ajuns la urechile lui Teodosie, episcopul Anastasiopoliei, care s-a hotărât să-l facă diacon și apoi l-a hirotonit preot înainte de vreme pentru vrednicia lui. De aici multe minuni a făcut Dumnezeu în preajma lui și de multe ori a ascultat rugăciunile aduse de cuviosul Teodor. Iar când încărcat de ani a venit vremea penru a merge la Domnul, însuși Sfântul Gheorghe a venit să-l conducă și împreună au plecat călare.
