S-au scurs 17 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Gheorghe Calciu, preotul ortodox român care, după 21 de ani (perioadele 1948-1964, 1979-1984). în temnițele comuniste și după căderea din timpul experimentul din închisoare Pitești, este dovada vie că doar credința poate salva sufletul unui om.
Gheorghe Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925 în Mahmudia, o localitate din județul Tulcea. Studiile primare le-a efectuat în satul său natal, a urmat apoi cursurile Liceului “Principele Carol” din Tulcea, iar în 1945 s-a înscris la Facultatea de Medicină din București.
Instaurarea noului regim comunist a aruncat în închisori parte importantă din studențimea României, iar Gheorghe Calciu este încarcerat la Pitești unde a luat parte la așa-numitul „Experimentul Pitești”. În procesul ce a urmat “Experimentului Pitești”, Gheorghe Calciu a fost cel care i-a acuzat pe cei din Securitate și Ministerul de Interne pentru ororile trăite în închisoare.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Atunci s-a trezit în mine spiritul de dreptate și Îngerul meu m-a făcut să iau, cu riscul vieții, atitudine, punînd stop acestei înscenări îngrozitoare”, declarat Gheorghe Calciu într-un interviu pentru Lumea Credinței.
A fost încarcerat apoi la Gherla, Jilava și Aiud, iar în 1963 a fost eliberat fiindu-i stabilit domiciliu forțat în Bărăgan. În 1964 a fost unul dintre beneficiarii legii amnistiei generale și s-a bucurat de libertate totală. A urmat Filologia și , cu ajutorul Patriarhului Justinian, Teologia, devenind profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București.
Începând cu anul 1978, părintele Calciu susține în Postul Mare mai multe conferințe la Biserica Radu Vodă din București, cunoscute sub numele de „Cele șapte cuvinte adresate tinerilor”.
În 1979 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. A fost trimis mai întâi la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi transferat la penitenciarul din Aiud. În urma presiunilor internaționale venite din partea unor lideri ai lumii cum ar fi Papa Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan sau Margaret Thatcher, părintele Gheorghe Calciu este eliberat după 5 ani și jumătate de detenție. I se impune însă să părăsească țara alături de familia sa, fapt care se întâmplă în 1985.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
Părintele Gheorghe Calciu se stabilește în Statele Unite ale Americii unde lucrează pentru o perioadă ca muncitor necalificat pe șantier pentru a-și întreține familia. În 1989 se mută cu familia din Cleveland în Washington DC și preia parohia românească “Sfânta Cruce”. Inițiează Romfest, eveniment bienal, cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni, și este primit la Casa Albă de Ronald Reagan și George W. Bush.
Perioada petrecută în Statele Unite ale Americii nu a fost lipsită de riscuri. FBI l-a informat pe Părintele Gheorghe Calciu că Securitatea îl ține sub strictă observație și a trimis pe urmele sale asasini plătiți. Potrivit Washington Post, au fost două încercări de a-l asasina pe Părintele Calciu, ambele eșuate.
Bolnav de cancer al pancreasului, Părintele Gheorghe Calciu moare pe 21 noiembrie 2006 în Statele Unite ale Americii. Familia i-a respectat ultima dorință și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, județul Neamț.
În 2015, regizorul Andrei Negoiță Zagorădnâi a realizat un documentar despre viața părintelui, intitulat „7 Cuvinte”.
Redăm în cele ce urmează Chemare (Întâiul cuvânt către tineri)- cuvânt rostit în urmă cu 42 de ani de părintele Gheorghe Calciu, în ziua de 8 martie 1978, în Biserica Radu Vodă.
„A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai înţeles şi nu l-ai ascultat.
Este glasul lui Iisus!
Nu tresări, nu te mira și nu zâmbi neîncrezător, tânărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale fiinţe. Cuvintele acestea, rostite şi scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu ţi le cunoşti. Ţi-a fost poate ruşine sau teamă să cobori în adâncul tău şi să le descoperi. Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormânt al instinctelor din care se ridică strigoii înspăimântători ai patimilor, şi nu ţi-ai văzut faţa de înger, căci tu înger eşti. Dacă nu ţi-a spus-o nimeni până acum, ţi-o spune Iisus, şi mărturia Lui este adevărată, căci nimeni nu L-a dovedit vreodată de minciună.
Ce știi tu, tinere, despre Hristos?
Dacă tot ceea ce ştii ai învăţat la şcoală, la orele de ateism, ai fost frustrat cu rea-credinţă de un adevăr – de singurul adevăr care te poate face liber.
Ce ştii tu despre Biserica lui Hristos?
Dacă tot ceea ce ştii se reduce la Giordano Bruno, despre care ţi s-a vorbit la educaţia aşa-zis „ateist-științifică”, ai fost privat în mod neomenos de lumina adevăratei culturi, de strălucirea spiritualităţii, care este garanţia libertăţii tale de om.
Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea:„Iubiți-I pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și vă prigonesc?” Dacă nu le-ai auzit niciodată, cine și cu ce drept ți le-a interzis? Cine ţi-a interzis să ştii că există o cale mai bună, mai dreaptă şi mai simplă decât cea pe care rătăceşti orbecăind acum? Cine ţi-a pus valul peste ochi, ca să nu poţi vedea lumina cea minunată a dragostei propovăduite şi trăite de Iisus până la ultimele ei consecinţe?
Te văd pe stradă, prietene, tânăr şi frumos, şi deodată, totul se schimbă în tine, fața ta se schimonoseşte, instinctele îţi răbufnesc în afară, răvăşindu-ţi fiinţa ca o dezlănţuire de stihii, şi devii violent… De unde ai învăţat violența, tinere? De la cine?
Ţi-am văzut mama blândă şi cu ochii în lacrimi, ţi-am văzut tatăl cu faţa împietrită de durere – şi am ştiut că nu de la ei ai învăţat-o… Atunci, de unde?
Pleacă-ţi urechea şi ascultă chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui! Afară, pentru violenţa ta nesăbuită, te aşteaptă tribunalele şi închisoarea, unde sufletul tău poate fi iremediabil ucis.
Te-am văzut cu durere înaintea tribunalelor, unde faptele tale căpătau dimensiuni de oroare. Te-am văzut speriat, sau cinic, sau bravând – şi toate aceste atitudini ale tale îmi arătau cât de aproape de marginea prăpastiei te aflai; şi m-am întrebat, încă o dată, cine este vinovat pentru căderea ta.
Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei găsi consolare pentru fiinţa ta răvăşită, numai în ea vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi glasul lui Iisus spunându-ţi cu blândeţe: „Fiule, iertate îți sunt ție greșelile tale, pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greșești!”…
Nimeni nu ţi-a spus vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ţi s-a vorbit de ură de clasă, de ură politica, de ură şi mereu de ură. Cuvântul „iubire” ţi-a sunat străin, dar acum Biserica lui Hristos îţi arată o cale mai bună, o cale a dragostei.
Ai fost până acum sclavul instinctelor tale, trupul tău a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Şi acum poţi să auzi acest glas al lui Iisus, Care grăieşte prin gura Apostolului Său: „Au nu știi tu că ești templul lui Dumnezeu, că în tine locuiește Duhul lui Dumnezeu?”
Ţi s-a spus că descinzi din maimuţă, că eşti o fiară care trebuie dresată, iar acum afli un lucru uluitor: tu eşti templul lui Dumnezeu, în tine sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu!
Eşti rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; eşti ridicat de acolo de unde educaţia greşită te-a coborât din sacrul oficiu, de a fi temple în care să locuiască Dumnezeu.
Noi te chemăm la puritate.Dacă nu ai uitat cuvântul „inocență”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări.
Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveţi ce este inocența şi puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul.
Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare.
Vei avea o credinţă şi credinţa te va mântui.
Vei avea o dragoste şi dragostea te va face bun.
Aceasta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ţi-l adresează prin tumultul lumii, prin desişul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învăţat să te lupţi, prin transparența viselor tale de inocență, care te mai bântuie din când în când.
Iisus te caută, Iisus te-a aflat!”
Părintele Gheorghe Calciu, „Cuvintele către tineri”, editura Christiana, București, 2015, pag.9- pag.12
