Calendarul zilei 20 septembrie: 50 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului, drumul la care au muncit peste 50.000 de oameni

Transfăgărășan este drumul printre munții Făgărașului, ce începe din localitatea Bascov, județul Argeș si se termina in apropierea localității Cârțișoara, județul Sibiu.

Cu o lungime de aproximativ 152 Km, parte a DN 7 C, drumul face legătura intre cele doua provincii istorice Muntenia si Transilvania. Timp de patru ani, între 1970 și 1974, militari și civili s-au luptat cu natura pentru construirea a ceea ce a devenit șoseaua circulabilă aflată la cea mai înaltă altitudine din România, 2.042 m, până la inaugurarea Transalpinei, inaugurată oficial pe 20 septembrie 1974.

În 1968, după invadarea Cehoslovaciei, Nicolae Ceaușescu și-a dorit realizarea unui drum strategic, care să lege Muntenia de Ardeal. Astfel, specialiștii au fost trimiși să studieze la fața locului posibilitatea construirii unei căi de acces care să taie Munții Mehedinți și pe cei ai Cernei, astfel încât, în cazul unui atac, armata să aibă mai multe variante de a ajunge în Transilvania. După câteva luni, în 1969, planurile s-au schimbat și a apărut ideea unui drum peste Munții Făgăraș, un drum național cu două benzi.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic – Despre încălzirea globală și ecologism, de Christopher C. Horner, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Lucrările au demarat in decembrie 1969, din ambele capete de la sud, geniștii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alăturat lucrători civili atrași in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei. Pe 10 martie 1970, soldatul Gheorghe Epure a deschis, cu escavatorul, drumul pentru punctul de plecare al Transfăgărășanului.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

In anul 1971, Ceaușescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum național cu doua benzi, iar zona munților Făgăraș ar fi trebuit sa devina o stațiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de pârtii de schi , pârtii de bob, patinoare si hoteluri.

Proiectul s-a împotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau îndreptarea acestora către alte lucrări considerate la acel timp de stricta necesitate . Drumul ce unduia pe lângă crestele Făgărașilor înghițise bani cu lopata.

Trebuia să poarte numele lui Ceaușescu, dar acesta a refuzat

Lucrarile trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.

Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent si Nicolae Ceaușescu. Initial, ruta alpina avea sa poarte numele sau, dar acesta a refuzat si astfel numele acesteia a devenit Transfăgărășan.

A urmat asfaltarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980.

Construcția drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.

In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Întâlniri (cota 1600).

Pentru realizarea lui au fost săpați 41.000 metri cubi de piatră și au fost folosite 6000 t de dinamită, 3.500 t ciment, 90 t oțel beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 t plase sudate.

Tunelul Capra – Bâlea Lac este cel mai lung tunel rutier din România (887 m) cu o singură bandă de 6 m lățime și un trotuar de 1 m lățime, este iluminat electric și ventilat natural. Galeria are o înălțime de 4,40 m.

Este cu atât mai special, cu cât, în cei patru ani cât a durat realizarea lui, mulți civili și militari au murit sub bolovani, sub maluri de pământ surpate, în prăpăstii sau sub poduri prăbușite.

Un astfel de eveniment nefericit a avut loc pe 8 iulie 1970, când, sub podul de peste pârâul Alunișului, au murit caporalul Cornel Florea Munteanu, sergentul Damian Dimitrie Laza, Gheorghe Elena Ursu, soldat Vasile Pavel Negrea, soldat Ilie Sanda, fruntaș Nicolae Alexandru Turtuba, fruntaș Simion Cut. În urma unei ploi torențiale, natura dezlănțuită a luat cu ea cele șapte vieți.

Pe 2 august 1971, soldatul Vasile Condor ajungea cu buldozetul la Lacul Bâlea – primul buldozerist care a lucrat la cota 2.000.

Poveștile despre sacrificii, lacrimi și pierderi de vieți omenești sunt strânse în multe cărți, una dintre ele scrisă chiar de un localnic din Arefu, Dodica Dobrin – “Legende din satul soarelui – Locuitorii din împărăția norilor”. El a fost singurul fotograf care a importalizat lucrările la Transfăgărășan, “metroul munților”.