ACTUALITATE Calendarul zilei 20 octombrie: Bătălia de la Giurgiu, la finalul căreia Mihai...

Calendarul zilei 20 octombrie: Bătălia de la Giurgiu, la finalul căreia Mihai Viteazul cucerește cetatea Giurgiu

Pe 20 octombrie 1595, Mihai Viteazul a zdrobit ariergarda lui Sinan-Paşa şi a cucerit cetatea Giurgiu, în urma unui asediu de câteva zile. Robii luaţi de turci au fost eliberaţi. În urma înfrângerilor, Sinan-Paşa a fost destituit din postul de mare vizir.

Cu o săptămână în urmă, la 8 octombrie 1595, după un asalt de două zile, cetatea Târgoviştei (ocupată de trupele lui Sinan-Paşa) fusese recucerită de forţele unite ale muntenilor, moldovenilor şi transilvănenilor, conduse de Mihai Viteazul, cărora li se alăturase şi un corp toscan.

Iată cum este descrisă bătălia pe siteul Enciclopedia României:

În lunile august – octombrie 1595, marele vizir otoman, Koca Sinan paşa, începe impunerea administraţiei otomane în Ţara Românească. Otomanii au sosit la 28 august 1595 la Bucureşti, distrus de oştile muntene, ca şi Târgovişte. Aici, într-un consiliu de război s-a hotărât fortificarea celor două capitale, în aşteptarea iminentului contraatac creştin.

Pentru a-l ajuta pe Mihai, principele Transilvaniei îşi aşază tabăra la Codlea (3 septembrie 1595), aşteptând sosirea aliaţilor săi: Ştefan Răzvan (aprilie – august 1595), domnul impus pe tronul Moldovei de el, vine cu 2 300 de pedestraşi, 700 călăreţi şi 22 de tunuri, din Oradea sunt trimişi 800 călăreţi şi lăncieri, precum şi 1 200 de puşcaşi pedeştri, iar din Polonia vin 300 de cazaci şi 1 500 de cavaleri silezieni. Cetăţile săseşti, Braşov, Sibiu, Mediaş şi Bistriţa trimit fiecare câte 1 000 de trabanţi (infanterişti). Astfel, în tabăra creştină s-au strâns, după sosirea secuilor, c. 30 000 de soldaţi profesionişti.

Trupele ardelene încep traversarea Carpaţilor, la 1 octombrie 1595. La Rucăr fac joncţiunea cu oastea domnului muntean (6 octombrie) şi, în c. două săptămâni, ajung lângă Târgovişte. Mihai Viteazul cu oamenii lui formează avangarda, îi urmează Ştefan Răzvan, iar ariergarda este alcătuită de principele transilvănean. Părăsit de o parte din oamenii săi, răzleţiţi după pradă, Sinan paşa lasă o gardă de 5 000 de oşteni să apere Târgovişte şi se retrage spre Bucureşti.

După arderea fortificaţiilor ridicate din ordinul său, marele vizir îşi duce oastea la Giurgiu, pentru a trece la sudul Dunării. Când creştinii ajung la Giurgiu, cea mai mare parte a oştirii otomane trecuse deja Dunărea: „Iară turcii dacă văzură atâtea oşti strânse, ei nu aşteptară, ci toţi de pretutindeni deteră dosul a fugii ” (Cronica Buzeştilor). Podul peste Dunăre, plin de otomanii în retragere, şi ariergarda ce asigura această operaţiune (c. 5 000 de oameni), sunt supuse tirului tunurilor creştine. Cronicarul Balthazar Walter, contemporan cu evenimentele,relatează: „Domnul Mihai atacând mulţimea mare a armatei duşmane rămasă pe mal, o loveşte, o împinge, o îneacă, o aşterne la pământ cu tunurile şi o nimiceşte aproape toată. Ba chiar desface şi bucăţi şi distruge cât poate mai iute prin ghiulelele tunurilor podul îndreptat spre insula Dunării şi de aici prelungit până la ţărmul românesc … de asemenea, scufundă două nave mai mari, străpungându-le cu ghiulelele, în timp ce alte două abia mai scapă, dar grav avariate”.

Pierderile au fost imense. În afara celor c. 3 000 de morţi, „poverile şi muniţiile şi tunurile şi vistieria au rămas pe malul celălalt” (cronicarul otoman Selâniki), adică în mâna creştinilor. Lăsaţi în urma oştenilor, grăbiţi să scape cu viaţă, cei 10 000 de robi au fost eliberaţi.

După crearea unei stări de haos în rândul fugarilor, este atacată cetatea Giurgiu şi supusă asediului. Bombardamentele au spart zidurile, creând o breşă prin care au pătruns 60 de luptători toscani. După deschiderea porţilor, garnizoana a fost nimicită, iar cetatea incendiată. Prada a fost uriaşă, tot ce au găsit creştinii aici valora 2 000 000 de galbeni, o sursă contemporană evenimentelor afirmând că „nu numai comandanţii oştirii ardelene au devenit bogaţi dar şi ostaşul cel mai mic avea măcar patru cai, afară de alte spolii”.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3Media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

IMPORTANT

Campania R3Media a strâns 8.312 de lei din cei 17.561 lei...

Dragi prieteni ai R3Media, sunteți extraordinari! Campania de donații pentru luna septembrie s-a încheiat ieri cu un bilanț care mi-a depășit așteptările: din necesarul de...

Cele mai citite

Articole relaționate