ACTUALITATECalendarul zilei 18 mai: 634 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii...

Calendarul zilei 18 mai: 634 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân

Biserica mare a Mănăstirea Cozia, una dintre cele mai importante ctitorii a voievodului Mircea cel Bătrân, a fost sfințită pe 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul domnitorului care spunea „…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”

Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 – 1391, scrie orthodox wiki.  Interesant este că numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian coz, adică nuc, care a devenit Cozia.

Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt și Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.

Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă și acum numele (s-a păstrat pe aceasta și un fragment de inscripție), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din fața bisericii.

În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Țării Românești Gheorghe Bibescu (1843-1848) și Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit și două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reședință domnească de vară.

Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448, se atestă că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod Mircea cel Bătrân, care trecuse la viața monahală cu numele Filotei, a compus versuri și imne religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.

În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie Umbra lui Mircea la Cozia, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.

Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaș a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile și cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat și după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului și ale starețului de atunci, Gamaliil Vaida.

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți:

Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân (1388).
Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colțul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
„Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, situat în colțul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.

Tot de Mănăstirea Cozia aparținea și Bolnița mănăstirii, aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul Sfinții Apostoli și a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit și Petru de la Argeș), fiu al lui Radu cel Mare și domn al Țării Românești între 1535-1545. Bisericuța are o formă treflată, stilul său arhitectonic fiind o expresie a stilului muntenesc. Biserica nu are pronaos, astfel că din pridvorul închis se intră direct în naos. Pictura nu a suferit renovări fundamentale, a mai fost doar consolidată, ca suport, pentru a nu se dezlipi fresca de perete și astfel pictura și-a păstrat expresivitatea. Bisericuța-bolniță, elegantă și zveltă, într-o deosebită armonie arhitecturală, este admirată de toți vizitatorii. În bisericuța-bolniță se oficiază doar Sfânta Liturghie în ziua hramului Sfinților Apostoli, sau slujbe ocazionale de înmormântare.

„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meșteri aduși din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crușevaț, din piatră albă, între 1387-1391. Este armonios proporționată, având o ornamentație bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării artistice.

Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab.

Catapeteasma originală din lemn, a ars și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos și pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul Constantin Brâncoveanu.

Mânăstirea Cozia este un monument istoric de arhitectură de importanță națională. Complexul arhitectural înscris pe Lista Monumentelor Istorice cuprinde Biserica “Sf. Treime” (VL-II-a-A-09697.01), Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului” (VL-II-a-A-09697.02), Paraclisul “Duminica Tuturor Sfinților” (VL-II-a-A-09697.03), Trapeza (VL-II-a-A-09697.04), Bolnița “Sf. Apostoli” (VL-II-a-A-09697.05) și corpul de clădiri ale incintei – laturile de nord, est și sud (VL-II-a-A-09697.06).

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

7 COMENTARII

  1. Cât trăiește omul învață. Evident, dvs. trebuie că știți mai bine în această arie, eu abia ieri (cred că) am auzit de acest cuvânt românesc.

    Iată ce spune dexonline.ro (abia acum m-a împins curiozitatea să îmi înving lenea):


    bolniță, bolnițesubstantiv feminin

    1. învechit Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere.
    sinonime: infirmerie spital
    1.1. Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave.

    etimologie:

    limba slavă (veche) bolĭnica ”

    • Dacă veți căuta, veți găsi destule articole, documente vechi, în limba română, unde se vorbește despre „bolnița” cutare. A fost înlocuit în uz pe motive politice, în perioada de occidentalizare a limbii române.

      • De acord. Dacă mă gândesc din greu, parcă îmi sună vag în urechi că l-am auzit (în română), într-un trecut destul de îndepărtat.

        Dar n-am găsit că termenul „bolnița” ar fi desemnat biserici ori mânăstiri. Dar probabil așa erau (ori, sunt) desemnate spitalele deținute de lăcașurile de cult – nu mă pricep.

        P.S.

        De ce n-ați coopta un lingvist, să ne mai școlim și noi ? Scriind încheierea de mai sus mi-am amintit de remarcabila influență germană/austriacă asupra limbii române. Prima mea gazdă era un român adorabil, care – printre altele – spunea adesea despre X și Y că „s-a tras” (s-a mutat) nu știu unde. Un pic mai târziu am remarcat că verbul german este „sich ziehen” (adică inclusiv reflexivul). Iar acum acest „a se pricepe” pare copiat după germanul „sich verstehen” – că foarte logic nu pare.

        Ori solicitați ajutor de la unul dintre experții deja printre colaboratori.

        • Lingvist format după Cihac, Rossetti, Graur, Iordan?
          Germana oficială este o limbă nouă făcută de Adelung ce nu poate schimba o limbă veche. C-au rămas unele cuvinte este altceva: fraier (pețitor în germană) de pildă sau nefericitul fain.

          • De Cihac nu auzisem, nici de Rossetti nu sunt sigur (numele nu-i garantează integritatea/valoarea ?) că știu despre care din ei este vorba. Ce mă făceam dacă nu întrebam ? Habar n-aș fi avut.

            Nici de germană nu știam mare lucru – pe Dunăre abia aveam germani care să predea limba la școală. Iar PCR n-avea interes să ne scoată doctori la finele liceului (ca să putem pleca fără teamă de „bariere lingvistice”!) În particular, n-am avut inspirația să caut dacă „frei(er)” a lăsat urmași în română – dacă nu întrebam, nu aflam (mulțumesc).

            Dar nu m-am așteptat să înțeleg și asta. Așa a gândit și PCR ? „Intelectuali formați în Democrație ? Să ne bage înapoi în pace și prosperitate (putere regională și etc.!) ? Mai bine lipsă. La Canal cu dânșii!” Bineînțeles, intelectualii nerevoluționari, mucenici, cooperanți (precum Elisa Leonida-Zamfirescu) sunt extrem de rari.

            Poți reproșa omului frica ? Poate aveți dreptate. Așteptați noua generație, a României redemocratizate 2.0, școliți la standarde vestice (vechi de ceva decenii bune!), înainte să reșcoliți România.

            Despre cuvintele românești întrate în germană nu vă voi întreba. (Eu chiar nu știu.)

            P.S.

            Stânga americană a scos o bârfă nouă, despre S. Freud. Nu-s convins că jurnaliștii liberi o vor vedea:

            https://twitter.com/sahilkapur/status/1527092111195226114

  2. Aș fi putut jura/paria că „bolnița” înseamnă „spital” pe ceva slavonește.

    Întrebați-i pe ruși (ori priviți cuvântul „bolnav/boli”). Articolul nu pare să o spună. Deci spital sigur nu era ? Probabil, altfel articolul ar fi spus-o.

    Mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate

IMPORTANT

O chemaR3 la susținere

Dragi prieteni, după patru luni de pauză, revenim la voi pentru a sprijini efortul nostru. Dacă doriți să ne ajutați luna aceasta, o puteți face...