Pe data de 12 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu s-a adresat Plenarei Comitetului Central, unde a făcut publică încheierea plății datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari, și chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari.
Datoria publică a României a ajuns la finele lunii ianuarie 2021 la suma de 503,6 miliarde lei şi o pondere de 47,8% din PIB, depășind în premieră pragul de 500 miliarde lei, după cum scria ZF.
Iată ce a spus pe 12 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu conform transcrierii apărută în ziarul „Scânteia” (actualul Adevărul) pe 13 aprilie 1989:
„Zilele de 12-14 aprilie marchează, se poate spune, o deplină independență economică și politică a României! Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nicio datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă și economic, și politic!
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
La sfârșitul lunii martie am lichidat datoria externă a țării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble și care, de asemenea, au fost de mult achitate.
În prezent, țara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.”
„Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acționăm în așa fel încât să asigurăm atât dezvoltarea generală a țării, cât și lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm totodată măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii și disciplinei. După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situația economică mondială a fost foarte complexă și gravă. S-a înrăutățit continuu situația țărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1.300 de miliarde de dolari.
Adoptând hotărârea de a plăti în acest deceniu întreaga datorie externă, am pornit de la faptul că numai prin lichidarea acesteia vom putea să asigurăm deplina independență economică și politică, să înfăptuim neabătut Programul partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și să creăm condițiile necesare înaintării ferme a României spre comunism!”
„Totodată, am stabilit să acționăm în așa fel încât să asigurăm dezvoltarea economico-socială a patriei și ridicarea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului.
În anii 1981-1989 am alocat pentru dezvoltare peste 2.000 de miliarde de lei. Calculând la cursul necomercial al dolarului, aceasta înseamnă peste 200 de miliarde de dolari.
Producția industrială este în acest an cu peste 50% mai mare față de 1980. Producția agricolă va fi aproape de 1,5 ori mai mare. Volumul de mărfuri vândute populației, în prețuri curente, este cu 40% mai mare. Fondul total de retribuție a crescut în această perioadă cu circa 60%, iar retribuția medie cu circa 50%. După cum este cunoscut, în anii 1981-1989 au fost majorate de două ori retribuțiile și pensiile. În acest an, până la 1 august se va încheia cea de-a doua majorare a retribuției și a pensiilor.
În același timp, s-au majorat alocațiile pentru copii cu circa 70% și au crescut cheltuielile sociale pe locuitor cu peste 44%.
În general, în această perioadă s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole și de interes național și s-au realizat peste 1 milion de apartamente. În acești ani s-au dat în folosință Canalul Dunăre – Marea Neagră și Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari, în lungime totală de circa 100 km, s-a realizat metroul în București, care în acest an va avea o lungime de 60 de km, s-a amenajat râul Dâmbovița și s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare și sistematizare a Capitalei, printre care și noul centru administrativ.
În general au cunoscut o puternică dezvoltare toate județele, orașele și comunele patriei noastre socialiste. Orice om de bună-credință poate vedea marile transformări care au avut loc în România și care au ridicat nivelul general de civilizație și de trai al întregului nostru popor.”
„Propun Comitetului Central al partidului să luăm hotărârea – care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Națională – ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a țării să o realizăm prin mijloace proprii – desigur, printr-o largă colaborare internațională, dar fără credite!”
Datoria publică a României a ajuns la finele lunii ianuarie 2021 la suma de 503,6 miliarde lei şi o pondere de 47,8% din PIB, depășind în premieră pragul de 500 miliarde lei, arată datele publicate de Ministerul de Finanţe, scrie Ziarul Financiar.
Nivelul datoriei a crescut într-un ritm accelerat în cursul anului trecut, în condițiile în care, la finele lui 2019 România avea datorii de 373 miliarde lei, respectiv 35,3% din PIB, iar suma s-a majorat cu 125 miliarde lei până la finele lui 2020, ajungând la o pondere de 47,3% din PIB .
În luna ianuarie 2021, datoria publică a crescut cu încă 5,3 miliarde lei.
Depăşirea nivelului de 50% din PIB reprezintă un semnal de alarmă pentru economia naţională, moment în care Guvernul ar trebui să ia măsuri urgente de reducere a datoriei.
Potrivit datelor publicate de Finanţe, din suma totală raportată în ianuarie, 487 miliarde lei reprezintă datoria administraţiei publice centrale, cea mai mare parte din ea fiind deţinută în titluri de stat (422 mld.lei) şi împrumuturi (57 mld.lei).
Datoria administratiei publice locale se ridică la 15,9 miliarde lei, din care 13 miliarde lei sunt împrumuturi.
De asemenea, din totalul de 503 miliarde lei, datoria internă a administraţiei publice totalizează 247 miliarde lei, adică 23,5% din PIB, iar cea externă 255,7 miliarde lei, adică 24,3% din PIB.
Datoria României a avut o evoluție constant ascendentă în ultimii ani.
Astfel, în 2016, România s-a îndatorat din bani publici cu 16 mld. lei, în 2017, datoria publică a crescut cu 15,6 mld. lei, iar în 2018, aceeași datorie a făcut un salt de 29 mld. lei. În cursul anului 2019 datoria s-a majorat cu 43 miliarde lei, a relevat Ziarul Financiar.
Ridicând problema politicii împrumuturilor fără sfârșit promovată la nivel global după Al Doilea Război Mondial, un lucru pe care îl consideră foarte straniu, Martin Amstrong, fostul președinte al Princeton Economics International ltd spunea următoarele: „Singura țară care și-a plătit datoria a fost România, în anii ’80. Atât. Este singura excepție pe care am găsit-o!”
in’89 $ era ceva mai scump
e ca leul nou/leul vechi
dar invers…..azi 21 de miliarde sint un fleac!
cine a bagat “codul numeric personal”?
-ceausescu trebuie blestemat,
toata lucrarea ceausista trebuie blestemata!
@Oskar
de fapt ceausescu inca din 1968 a dat Romania pe mana “bubulilor”(termenul fariseului p.corut),
a inteles ca “americanii” sint mai COMINTERNISTI decat sovieticii.tot ceausescu a fabricat si parazitii numiti “securitate/securisti/securoi”, bratzul de fier al Partidului.
ce coincidentza,
in 1989 Bugetul era 47% din PIB
ceausescu nu se mai imprumuta,
jefuia tot!
actualmente Bugetul e la 27% din PIB
se poate mari repede de tot,
axista TVA!
Nu ne-a folosit la nimic plata datoriilor. Nici măcar după ce a anunțat plata integrală a datoriilor externe nu a slăbit șurubul, a fost chiar mai rău. Ceaușescu și comuniștii lui au fost niște criminali, la fel și urmașii lor de azi de centru-dreapta, centru, centru-stânga, stânga, extremă stânga – adică toți neomarxiștii.
D-le Șomănescu,
Ieri am privit cele două (cred) materiale video cu Marcel Petrișor. Eu n-am cunoscut pe nimeni dintre foștii români deținuți politic, dar am avut un caz – destul de apropiat – în familie. Legenda spune că omul (fost ofițer al Armatei Regale – și deținător de ceva atribuții vag-militare și în RSR, poate) ajutase niște oameni să treacă granița. Cert este că a făcut 3-4 ani de „corecție” (și a ieșit „alt om” – fizic).
Privind-ul pe d-l Petrișor în acele interviuri mi-am amintit cum sare în ochi că aceste icoane ale suferinței românești nu au găsit nimic de zis despre 20-30 ani de Democrație (mâine poimâine vor fi 50, eclipsând – precum Catedrala Mântuirii Neamului a eclipsat Casa Poporului! – cei 42 – 45 ani de RPR/RSR).
Și nici presa liberă nu l-a ajutat: „Cum, d-le Petrișor, Piteștiul a fost fruncea ? L-ați schimba pe Abu-Ghraib-ul lui Saddam H. ? L-ați schimba pe Guantánamo-ul lui Fidel C. ?” „Pe Belmarsh-ul australianului J. A. ?” (Ăsta nu se „născuse” încă, pardon!)
Eu nu încerc să vă schimb politica editorială, dar cred că ar trebui să consemnați (până nu dispar toți!) poziția icoanelor suferinței românești față de Democrație: au vreo doleanță ?
P.S.
La unul din video-urile de ieri (cu Marcel Petrișor), pe YouTube, era un comentariu ciudat al unei românce …
P.P.S.
Cândva, am primit un telefon de la un expert care voia să mă salveze de … datorii (eu fiind student, sărac lipit!). M-am speriat și l-am întrebat „De unde știți că am datorii ?” Mi-a zis: „Ieși din casă și întinde mâna în orice direcție: sunt oameni cu datorii într-acolo!”
Tot pe-atunci, un prieten African-American (Mihai, pe numele său ortodox) îmi zicea că n-ar vrea să … ajung intr-una din închisorile lor … Nu știu de unde le cunoștea, el fiind fiul unui fost profesor universitar …
Să ajung și la subiectul articolului: nu-i bai de datorii. Meciul a fost de mult pierdut. (Un prieten – fost – de Dreapta îmi zicea că nu debitorul are a se îngrijora, ci … creditorul – dacă își mai vede creditul returnat! Cred că omul spunea drept, așa spune și Stânga americană: creditele nu sunt date pentru a fi vreodată returnate. Și avea și autoritatea morală a omului cu frate bătut de „mineri”, drept care a trebuit să plece amândoi!)
M-am distrat citind comentariile asa numitilor romani de astazi. Ce altceva sa faci cind vezi ca nu pot intelege nimic din nimic si, desi au trecut atitia zeci de ani, n-au pus mina pe nici o carte care sa-i lamureasca ce s-a intimplat in acei ani si nu numai? Sint rupti total de lume si nu sint in stare sa constietizeze nici macar ceea ce traiesc chiar in aceste zile. Rusinos!
Voi reveni cu amanunte!
Păcat, dle Soimanescu, ca apreciați ca pozitiv un act de altminteri foarte simplu de făcut cu o populație înfometată intr-un regim totalitar. Și economic și uman, eliminarea datoriilor de către Ceaușescu a fost o catastrofa, menită mai degrabă sa ii lase neștirbita stăpânirea asupra populației decât sa confere vreo așa-zisa independența. De asemenea, el insusi s-a îndatorat masiv, nu l-a obligat nimeni. A crezut ca poate fi și sultan pe banii altora și pe stomacul poporului sau, și și neîntrebat de nimeni nimic. Ma Mir de fiecare data de naivitatea acestui tip de nostalgie care nu le sade bine oamenilor serioși, după părerea mea.
De acord că plata datoriilor are o poveste mai complexă, dar totusi articolul nu face decât sa constate ca a anunțat terminarea plătii datoriei externe.
sunt anticomunist, dar e clar că avem o problemă mare.
penuria anilor 80 a fost austeritate dură dar măcar nu aveam datorii. Acum avem cea mai mare datorie din istorie și ne indreptăm spre sclavia de lungă durată a națiunii. Din momentul acesta orice politician care mai adaugă datorii poate fi socotit trădător și sabotor. Ne trebuie curaj să se taie cheltuieli și să vedem unde merge profitul corporațiilor care nu lasă aproape nimic la buget. se știe că firmelerepatriază masiv profitul, adică fac evaziune fiscală rafinată (prin subraportarea profitului – ei tranzacționează cu firma mamă și trimit costuri supraevaluate, așa că profitul vizibil supus taxării e mic, majoritatea pleacă in Germania sub formă de costuri umflate).
ANAF vânează plăcintăria și mica firmă de familie in timp ce marele capital repatriază masiv profit, fiind cel mai mare evazionist.