Iată prezentarea sfinților din calendarul ortodox, din Ziarul Lumina al Patriarhiei Române:
În zilele împăraţilor Marcian şi Pulheria s-a făcut la Calcedon Sinod Mare (451) la care au participat 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea.
Ei au osândit erezia lui Dioscor şi Eutihie, care spuneau că Hristos a avut o singură fire şi o lucrare, nu două firi: dumnezeiască şi omenească. Astăzi pomenim minunea care s-a făcut de cinstitele moaşte ale Sfintei Muceniţe Eufimia în vremea acestui al 4-lea Sinod Ecumenic. Atunci, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au zis ereticilor să îşi scrie într-o carte mărturisirea lor de credinţă, care urma să fie pusă în racla Sfintei Muceniţe Eufimia, alături de mărturisirea de credinţă a dreptcredincioşilor. Şi pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori, iar după trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea Sfinţilor Părinţi în mâna dreaptă a sfintei, iar pe aceea a ereticilor la picioarele ei. Sfânta Eufimia s-a născut la Calcedon în ţinutul Bitiniei şi a primit cununa muceniciei în anul 307. Era o tânără fecioară care îşi închinase viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Pârâtă fiind că este creştină, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri, iar mai apoi a fost arsă de vie, primind astfel cununa mucenicilor. Biserica o cinsteşte atât la 11 iulie, când sfintele ei moaşte au făcut această minune, cât şi la 16 septembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.
Astăzi, Biserica noastră ortodoxă o cinsteşte şi pe Sfânta Olga, cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Rusiei, scrie Ziarul Lumina.
Prea puțin cunoscută din sinaxare, viața Sfintei Olga, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei, se sprijină pe doar câteva surse de încredere. Istoria hagiografică o identifică în rândul împărăteselor mărturisitoare, care au primit harul și puterea de a aprinde în mijlocul neamurilor păgâne lumina cea adevărată a credinței în Mântuitorul Hristos.
Sfânta împărăteasă Olga, cea supranumită „luminătoare a Rusiei”, a venit pe lume în anul 890/2 în localitatea Vibuty, aproape de gubernia Pskov. Există mai multe teorii cu privire la originea sa socială, printre care aceea că ar fi fost fiica unui țăran chipeș, care ajuta oamenii să treacă râul cu barca de pe o parte pe alta. După alte relatări ar fi avut chiar rădăcini scandinave, numele său fiind tradus în fapt Helga. În anul 903, frumoasa guberneancă este remarcată de prințul Igor Rjurikovic, al doilea suveran al Kievului și monarh al întregii Rusii, care o ia de soție. Fata cu origini scandinave, de acum regină a Rusiei, îl aduce pe lume pe prințul Sviatoslav, moștenitorul tronului și viitorul țar. În anul 945, principele Igor cade victimă unui complot al răsculaților drevljani, lăsând tronul în mâinile uzurpatorilor. Regina Olga este nevoită să plece la Constantinopol pentru a căuta sprijin la tronul bizantin. Reușește să redobândească tronul și o perioadă, dat fiind faptul că prințul nu avea vârsta necesară pentru a conduce, înțeleapta țarină menține pacea în regat. Cucerită de frumusețea cultului liturgic și a credinței creștine, țarina primește Taina Baptismală la anul 957, dobândind îndemnarea creștinească după numele Sfintei Împărătese Elena. După îndeplinirea diligenței regale, Sfânta Olga s-a dedicat cu totul lucrării misionare de încreștinare a poporului său. Încercările ei misionare nu au izbutit întru totul, rușii fiind încă atașați vechilor practici și credințe păgâne. Cu toate acestea, a reușit să ridice o biserică de lemn în chiar inima Kievului, închinând-o „Sfintei Înțelepciuni”, după cum văzuse la Constantinopol. A trăit până la vârsta de aproape 80 de ani, trecând la Domnul în ziua de 11 iulie 969, în orașul Perislav. După încreștinarea masivă a rușilor, venită odată cu preluarea tronului de ţarul sfânt Vladimir (996), nepotul de sânge al sfintei țarine, cultul ei crește tot mai mult, devenind una dintre cele mai populare sfinte mărturisitoare ale întregii Rusii. Sfântul Vladimir ridică în cinstea ei o biserică, unde rânduiește să fie așezate sfintele sale moaște (Grande Libro dei Santi. Vita, morte e miracoli dei principali santi del calendario liturgico, Rusiconi Libri, 2017, p. 166).
A primit Botezul la Constantinopol
„Viața Sfintei Olga” reconfirmă înțelepciunea și integritatea personalității sale, rânduite de Bunul Dumnezeu în slujirea Adevărului. Tradiția hagiografică menționează faptul că, după moartea soțului ei, a călătorit la Constantinopol pentru a primi Botezul creștin. Împăratul bizantin, văzându-i frumusețea chipului și noblețea cu care își purta demnitatea împărătească, a dorit pe dată să o ia de soție, cerându-i neîntârziat permisiunea de a-i deveni soață. Țarina însă l-a rugat pe acesta să o îngăduiască până ce va deveni creștină, exprimându-și totodată dorința ca el însuși să-i fie naș de Botez. Împăratul a acceptat, dar după ce a primit Taina Unirii cu Hristos din apă și din Duh, împărăteasa i-a dezvăluit acestuia că „nu poate primi să-i fie soață celui ce-i este rânduit de acum părinte duhovnicesc prin voia lui Dumnezeu”. Și astfel, socotind cu dreptate sfântă înțelepciunea cea după fire, sfânta împărăteasă s-a păstrat pe sine în văduvie curată, punându-se cu totul întru slujirea Evangheliei Mântuitorului Hristos (The Great Horologion, Massachusttes, 1997).
Jertfa de credință și de mărturisire a țarinei Olga a „pavat drumul spre creștinarea întregului popor rus, împlinită treizeci de ani mai târziu” (400 Outstanding Women of the World and Costumology of their time, compiled by Minna Moscherosch Schmidt, Chicago, 1933, p. 343).
„Ordinul Sfintei Olga”
Țarul Nicolae al Rusiei a fondat, în anul 1916, primul „Ordin al Sfintei Olga”, dedicat răsplătirii distinselor doamne creștine. „Acest ordin era inspirat din vechiul cult al sfintei, cinstită la Kiev, care încreștinase o mare parte din concitadinii săi și în cele din urmă pe nepotul său, marele principe Vladimir I al Kievului, la rândul său creștin fervent, care a adus credința creștină în întreaga Rusie. Acest ordin a fost ulterior redenumit de patriarhul Moscovei ca Ordinul Apostolic al Sfintei Olga, folosindu-l ca decorație pentru femeile creștine. În anul 1936, Patriarhul Gheorghe al II-lea a fondat în Grecia ordinul Sfintei Olga și al Sfintei Sofia, inspirat după vechiul ordin rusesc al Sfintei Olga, adaptat casei regale ortodoxe grecești” (Grande Libro dei Santi, p. 166).
