La 1 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Leontie, ale cărui cinstite moaște au fost găsite în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, ridicată ca necropolă domnească în sec. al XIV-lea de către Bogdan I Întemeietorul.
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți s-a născut în secolul al XIV-lea în orașul Rădăuți din părinți dreptmăritori creștini. Leontie intră în monahism când este întemeiată la Rădăuți Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, de către Bogdan I, primul domnitor al Moldovei. Aici a fost tuns monah și a primit numele de Lavrentie. Mai târziu se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe Valea Putnei unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți care l-au îndrumat pe Lavrentie în viața călugărească. În jurul lui se adună mulți ucenici și devine egumen al obștii monahale în creștere. Pentru această comunitate Cuviosul Lavrentie întemeiază schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut sub numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Mai târziu construiește o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se formeze noul schit. Potrivit tradiției, la acest schit avea să se retragă mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.
În anul 1402 Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților, astfel Biserica Mănăstirii Bogdana devine Catedrală Episcopală. Cuviosul Lavrentie era cunoscut de domnitor, cler și mitropolitul Sucevei și tocmai pentru aceasta este ales să devină conducătorul Episcopiei. Cuviosul Lavrentie, deși nu își dorea aceasta, primește hotărârea și îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său. Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărțind sfaturi și cuvinte de mângâiere tuturor. Ajuns la bătrânețe, nereușind a mai face față datoriilor episcopale, s-a retras din scaun și apoi a mers la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat și cu darul înainte-vederii și al vindecărilor. Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa. La mormântul lui veneau mulți să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli. La auzul acestor vindecări, credincioșii și clerul episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți în Catedrala Episcopală. Mitropolitul Moldovei a fost de acord, astfel că sfintele moaște aduse în catedrala din Rădăuți și așezate în partea dreaptă a naosului. Și aici veneau zilnic mulți credincioși și primeau vindecare de boli și ajutor în necazuri.
În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceștia furând, între altele, și racla cu moaștele Sfântului Ierarh Leontie. Moaștele sfântului n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din moaștele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârșitul secolului trecut. În anul 1783, când Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desființată, călugării risipiți iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut. Ulterior, și biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească așa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuți. În același an s-a făcut proslăvirea sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de 1 iulie. Moaștele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă și reașezate în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.
Doctori fără de arginți
Tot pe 1 iulie, Biserica îi pomenește pe sfinții Cosma și Damian, frați după trup, s-au născut în Roma și au trăit în secolul al IV-lea. Ei au fost crescuți în buna credință creștinească de către mama lor Teodota.
Tatăl lor era păgân, iar mama lor, Teodota, era creștină. Rămasă văduvă, mama i-a învățat pe frații Cosma și Damian să-și iubească aproapele. Au studiat la școli vestite și au devenit doctori iscusiți, vindecând oameni și animale, fără să primească plată pentru munca lor. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care venea tămăduirea.
Pe lângă darul vindecărilor, făceau bine tuturor deoarece își vindeau averile moștenite și le împărțeau săracilor, hrăneau pe cei flămânzi, îmbrăcau pe cei goi, și tot felul de milă și de îndurare arătau spre cei săraci și lipsiți.
Atunci când vindecau pe cei bolnavi le spuneau acestora: „Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unuia adevăratului Dumnezeu, întru Care de veți crede cu neîndoire, îndată sănătoși veți fi„. Și aceia crezând, câștigau sănătate. Și așa în toate zilele întorcându-se mulți de la păgânătatea închinării de idoli, se apropiau de Hristos.
Săvârșind multe minuni în numele lui Dumnezeu li s-a dus vestea în toată zona. Mergând în satul natal, au fost primiți cu bucurie deoarece locuitorii de aici au auzit de minunile și tămăduirile făcute de acești sfinți, în numele lui Dumnezeu.
În acest sat se afla un doctor de la care sfinții Cosma și Damian au învățat știința medicinii, însă văzând slava de care se bucurau cei doi acesta a căzut în păcatul invidiei fapt pentru care i-a chemat să strângă împreună plante medicinale și, fiind în loc pustiu, i-a ucis. Astfel cei doi au primit moarte mucenicească.
Mai multe mănăstiri, biserici și capele de spital au hramuri închinate celor doi sfinți tămăduitori. La Institutul Clinic Fundeni se sărbătoresc ocrotitorii bisericii, precum și la Spitalul Clinic de boli infecțioase și tropicale „Dr. Victor Babeș”.
Mai sunt sărbătoriți la Biserica „Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian” din incinta Spitalului „Schuller” din Ploiești, precum biserica de la Maternitatea Bucur sau la capela primei maternități din București, care se află în incinta Maternității Filantropia.
Capela a fost înființată deodată cu spitalul, în anul 1813, datorită donațiilor boierilor, clericilor, negustorilor și din veniturile mănăstirilor Arnota și Govora. De asemenea, a contribuit și doctorul în medicină și filosofie Constantin Caracaș. Maternitatea de la Filantropia a fost înființată în 1881-1883, prima și singura maternitate din București la acea vreme.
Nu trebuie confundați cu sfinții mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian cei din Asia Mică (pomeniți pe 1 noiembrie) și nici cu sfinții mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian cei din Arabia (pomeniți pe 17 octombrie).
Ortodocșii sărbătoresc nu mai puțin de trei seturi diferite de sfinți, numiți Cosma și Damian, fiecare cu o zi de prăznuire distinctă: Sfinții Cosma și Damian din Cilicia (Arabia) (17 octombrie) Frați, ei au fost bătuți și decapitați împreună cu alți trei creștini: Leontius, Anthimus și Eutropius.
Sfinții Cosma și Damian din Asia Mică – ai Mesopotamiei (1 noiembrie). Fii gemeni ai Sfintei Teodota. Au murit în mod pașnic și au fost îngropați împreună la Thereman din Mesopotamia.
Sfinții Cosma și Damian de la Roma (1 iulie) Frați, conform tradiției creștine, ei au fost martirizați în afara Romei de către un medic păgân invidios. Martiriul lor a avut loc în timpul domniei împăratului roman Carinus (283-284).
