joi, decembrie 12, 2024
OPINIIBrejnevul Americii

Brejnevul Americii

Acum câteva zile Carlson Tucker îl compara pe Joe Biden cu Brejnev. Se referea la faptul că președintele american, precum cel sovietic în ultima sa perioadă, evită aparițiile live și, în general, este de văzut doar în medii foarte strict și atent controlate. A evitat să aibă o conferință de presă cu jurnaliști înregistrând, chiar, un record sub acest aspect față de oricare alt președinte american. Iar acum, după ce l-a făcut „killer” pe Putin într-un interviu înregistrat (și editat, deci nicio șansă să fie doar o „scăpare”), Biden se împiedică de trei ori pe scara avionului, într-o stridentă ironie față de urările de sănătate aruncate drept replică de Putin deunăzi.

Brejnevul original marca însă un moment destul de diferit în viața imperiului sovietic. Da, era un soi de bunic pus la geam ca să dea impresia stabilității și continuității sistemului. Dar sistemul era realmente în criză. Nu mai avea energie, combustie interioară. Toată lumea era edificată că este o minciună. Brejnevismul a fost un soi de linie dură sovietică, dar rigidă, încremenită, îmbătrânită. Deznodământul acestei crize a fost Gorbaciov, adică disoluția URSS.

Brejnevul Americii are un rol asemănător: ascunde criza establishmentului sub aparența restaurării după episodul Trump. Și da, marchează și o criză a hegemonului mondial. Însă aici se sfârșesc similaritățile. Bunicul senil pus în geam e mai degrabă ca o figură sinistră ce acoperă apariția unui Psycho în casă. Nu asistăm la un declin prin îmbătrânire, încremenire, urmată de disoluție, ca în cazul URSS. Ci la un declin psihotic. America o ia razna și, de aceea, comparațiile mai reușite sunt cu 1917 decât cu 1980. Presa efectiv a dispărut din SUA, ca și libertatea de exprimare. Nu ca în statele autoritariste, ca în Rusia, de pildă, ci printr-un soi de revoluție culturală ce impune o unică narațiune, din ce în ce mai delirantă, ce acoperă orice subiect, orice temă, în aceeași cheie (ultimul episod, shooting-urile din Atlanta). Orice legătură cu obiectivitatea a dispărut.

Pe acest fond, avem toate motivele să ne îngrijorăm cu privire la consecințele acestei alunecări în psihoză a Imperiului. În orice caz, dincolo de anecdoticele epitete cu care s-au alintat Biden și Putin, semnalul clar transmis de cele două puteri este cel al confruntării și chiar al provocării. Prea puțin s-a vorbit și s-a înțeles gestul Rusiei de a-și retrage ambasadorul din SUA. Acest fapt nu are precedent, nici măcar în timpul perioadelor calde ale războiului rece. Așa cum fără precedent este și caracterizarea făcută lui Putin de către un președinte al Americii. Nici măcar Stalin nu s-a „bucurat” de un astfel de tratament.
Mai are cineva impresia că înrăutățirea asta va rămâne așa, la nivel de cioace și de trolling pe Twitter? Se mai bucură careva, în afara mancurților radutudorgen, de faptul că Putin „și-o ia” de la partenerul strategic? Sau, invers, că „moșul senil” a fost umilit de replicile ironice ale lui Putin? O fi el senil, dar cine-și face iluzii că asta înseamnă disoluția establishmentului restaurat care domină acum SUA (și lumea) se înșeală amarnic.

Nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine… ca să citez dintr-un șlagăr contemporan. Intrăm în curând într-un episod psihotic al hegemonului și, când hegemonul intră în criză, întreaga lume intră în criză…

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE