Bolnăvicioasa primejdie din școli

Ultimul caz petrecut la școala „Nicolae Titulescu” a generat recent un seism mediatic întârziat. Și doar pentru că a recidivat! Presa aservită nu tratează în genere cazurile „minore”, nici măcar atunci când este vorba despre minori. Doar că buba, ca la un semn, a explodat.

La prima vedere avem de a face cu un caz repetat pe aceeași victimă, în aceeași unitate școlară, după repetate sesizări făcute de o serie de părinți, către conducerea școlii și alte instituții ale statului. Din toate aceste demersuri nerezultând decât nepăsarea, neluarea niciunei măsuri, ba chiar mușamalizarea imediată. Însă la un moment dat straniu, ceva a deranjat batista de pe țambal și sunetul s-a propagat finalmente mediatic. Uimire! Revoltă! Toate dintr-o dată au făcut turul mass-mediei naționale!

Între timp au început să apară (ce or fi păzit până acum!?), de la sertarul unor trusturi de presă, o seamă de informații, cifre și statistici, legate de aceste situații, nu de ieri de azi știute, care au loc în unitățile școlare din România. Iată câteva exemple: „În anul 2023 poliția a înregistrat peste 400 de cazuri de infracțiuni cu caracter sexual asupra minorilor; Cel mai des (peste 100 de cazuri) copiii sunt victimele violului; Doar 17% dintre abuzatori ajung după gratii; Autoritățile știau de abuzurile de la Școala „Nicolae Titulescu” de mai mulți ani; Ministerul Educației a refuzat să comenteze cazul; Există documente care arată limpede că atât directoarea școlii, cât și DGASPC, inclusiv Inspectoratul Școlar au fost informate despre caz, încă de la primul viol; Abuzurile erau cunoscute de profesorii din această unitate școlară; S-au făcut petiții și note informative semnate de mai mulți părinți și depuse chiar și la Consiliul Local, or la Poliție” etc.

Straniu! Așa cum subliniam mai sus, abia acum, la recidivă, totul a „răsuflat” în presă! Urmarea însă a fost cea care mă face să nu mă duc după fentă: căci directoarea unității și-a dat demisia și gata. Asta-i tot! Acum ne strângem jucăriile, cablurile, camerele foto/video, microfoanele, condeiele și laptopurile și ne mutăm pe alt subiect bombastic. Caz rezolvat! S-a găsit vinovatul! Și-a dat demisia!

Asta însemnă că totul a revenit la normal? Care normal? Până când? Până la următorul viol sau până la următoarea recidivă asupra aceleiași victime minore?

Cred că asistăm de fapt la altceva. Nu, nu la nepăsare. Sau nu doar la nepăsare! Ci mai degrabă la o nepăsare programată, ce prin revoltă, să ducă la Ministerul Adevărului, la Big Brother, or  controlul copiilor și cetățenilor, deplin acceptat. La un program bine ticluit de introducere a sistemelor de supraveghere în școli cu recunoaștere facială (vezi cazuri la Școala Gimnazială nr. 80 din București, Colegiul „Onisifor Ghibu” din Oradea etc.), prin care copii noștri să fie încă de fragezi, obișnuiți cu Big Brother. Cu un fel de minunată lume nouă. În realitate neajungându-se de fapt la cauză, ci tratându-se doar efectul.

În tot acest răstimp, pentru cazul ce a creat seismul degrabă înăbușit printr-o absurdă demisie, din Școala „Nicolae Titulescu”, cine răspunde penal? Ce instituție se ocupă de anchetarea cazului și ce persoane decidente care au fost informate și nu au acționat vor fi trase la răspundere penală? Dar violatorul/violatorii? Cine ar trebui să se pună în locul părinților, pentru a înțelege cu responsabilitate reală gravitatea acestui caz? Sunt întrebări decente.

Primejdiile bolnăvicioase din școli există în continuare! Și să fim onești: ele vin pe fondul promovării pornografiei, or educației sexuale asupra copiilor. Prea mici și necopți pentru a fi contaminați cu astfel de informații. Prea lipsiți de apărare, în numele progresului speciei decadente