vineri, iulie 19, 2024
OPINIIBiserica și naționalizarea limbii

Biserica și naționalizarea limbii

Ultima marotă a liberal-progresiștilor, (probabil) în contextul „religiei la BAC” și a românizării limbii „maldavane” și a noului (și întârziatului) puseu de naționalizare (strategic), este că Biserica a luptat împotriva limbii române.

Da, știu, și eu prima oară am citit de două ori. Biserica Ortodoxă a fost o forță ostilă limbii române. Voia să ne țină cu forța în corsetul chirilic, care, se știe, este alfabetul dușmănos rusesc. Mă rog, nu e doar rusesc, iar Biserica noastră n-a folosit niciodată rusa, ci slavona veche, o limbă dispărută, dar nu vă mai luați de detalii.

Liberal-progresiștii se referă la câteva episoade din tulburatul sec. al XIX-lea, când Biserica era privită deja cu suspiciune de boiernașii pașoptiști – și masoni -, și când au existat unele rezistențe față de schimbarea alfabetului chirilic sau față de unirea principatelor. Nu o rezistență sistematică și generalizată, oricum.

Sigur că o minimă cultură generală ar trebui să informeze imaginarul sărăcuț al acestor mici trompețele că limba română s-a șlefuit, ei bine da, în și de către Biserică. Pentru că Biblia de la 1688, traducerile brâncovenești, antimiene, paisiene, Dosoftei, Veniamin și alții. Toți aceștia au fost creatorii limbii române culte pre-pașoptiste, cu evidente rădăcini organice liturgice.

În secolul XIX s-a produs însă „invenția națiunii române.” Păi nu-i așa, liberal-progresiștilor? N-a fost inventată națiunea? Așa am învățat de la voi din 90 încoace. Și adoptarea alfabetului latin n-a fost pe baza „mitului” romanității noastre? Laolaltă cu secularizarea și cu, fenomen fără precedent istoric, privirea cu suspiciune a Bisericii, aruncată de o elită pentru prima oară înstrăinată (și de biserică, dar și de popor, care nu înțelegea ce vor și ce vorbesc domnii de la oraș în păsăreasca lor chirițească).

Modernizarea a luat atunci nu o cale a dezvoltării, ci mai degrabă una a re-culturalizării. Schimbări de formă, nu de fond (economic sau social). De aceea a rezultat o colonie cu fațadă occidentală, regim social de neiobogăgie și practici balcanice. Dar asta e istorie. În prezent, însă, aceste atacuri înnoite la adresa Bisericii, pe diferite pretexte – par mai degrabă niște „talking points” de oportunitate.

Nefericită idee, chiar prostească. Naționalismul standard românesc e mort și îngropat de către elita liberal-progresistă. Stă la vreo doi stânjeni în pământ și nici moaște nu a lăsat în urmă ca să ai de unde reporni cultul. Așa că elita face tot ce știe… doar că în numele altui „ideal”, al unui patriotism de strictă utilitate geopolitică: își manifestă activ disprețul și ura față de talpa societății (poporul, să zicem, care e prea moale în fața agresiunii ruse) și față de „popi” (Biserică, suspectă din pricina ortodoxiei sale). Atâta pot și ei…

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE