Banalitatea conspirației

Atât Joe Biden, cât și reprezentanții serviciilor secrete americane, știau foarte bine că laptopul lui Hunter, fiul lui Biden, era „pe bune” și avea un conținut, eufemistic vorbind, problematic. Cu toate acestea au pretins că este dezinformare rusească și, în coordonare, au cenzurat pe rețelele de socializare materiale de presă despre laptop.

Când, în prima parte a pandemiei Covid, se discuta tot mai insistent despre ipoteza originii de laborator a virusului, a apărut un articol colectiv în Nature care respingea categoric această posibilitate. Fauci a invocat articolul respectiv pentru a respinge teza. Companiile furnizoare de rețelele de socializare, în coordonare cu agenții guvernamentale, au cenzurat conținuturi care menționau ipoteza originii de laborator. De curând, a ieșit la iveală că semnatarii articolului din Nature știau că nu au cum să respingă ipoteza originii de laborator. Au căzut de acord, însă, că altceva trebuie să transmită publicului.

Filmul „Sound of Freedom” este terfelit peste tot drept „conspirație qanon”. Deși bazat pe o poveste reală, atingând un subiect grav și real, și, după câte se pare, bun și ca producție cinematografică, este supus unui soi de bruiaj și baraj din partea unora care apreciază filme precum „Cuties”. Evident, nu ajunge presa negativă. Filmul este ocolit de companii precum Netflix, deși are în mod probat succes la public.

Toate acestea – doar exemple din categorii de fapte similare – arată un singur lucru: banalizarea conspirației. Conspirație pentru ascunderea adevărului, pentru înșelarea publicului, pentru promovarea propriilor interese. Conspirația nu este cine știe ce ocultă a la Stanley Kubrick (sau o fi, dar aceea este deja altă discuție, alt nivel, altă dimensiune). Este o practică de zi cu zi, o practică de control politic și social, de manufacturare a consensului. Pe măsură ce polarizarea este mai intensă, neîncrederea publicului în instituții și „mainstream media” este mai mare, recurgerea la practici conspiraționiste este mai frecventă. Puterea devine tot mai opacă, iar clicile trans-instituționale mai paranoice și obtuze.

Conspirația devine un mod de guvernare când ai de-a face cu o criză sistemică.