Recent, Ministrul Sănătății, dr. Alexandru Rafila a spus că s-ar putea ca valabilitatea certificatului de vaccinare (verde) folosit pe plan intern să expire pe 1 februarie, fiind că ar fi o directivă europeană care ar atesta că acest document este valabil pentru nouă luni, după cum a relatat R3media.
Mai precis, Ministrul Sănătății a dat de înțeles că ar fi nevoie de a treia doză pentru ca persoanele deja vaccinate să mai primească acest certificat.
Același lucru l-a spus, anterior, și șeful DSU, Raed Arafat. La sfârșitul anului trecut, Arafat afirma că „Deja 2 doze nu mai sunt suficiente pentru a recunoaște ca o persoană este vaccinată. Certificatele își vor pierde valabilitatea la doua doze de la anul”.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: George Soros – puterea din umbră, de David Horowitz și Richard Poe, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Jurnalista Crenguța Nicolae a cercetat, însă, documentele Comisiei Europene (CE) și a constatat că „Nu există nicio directivă europeană care să impună adoptarea în legislația internă a unui certificat cu valabilitate de cel mult 9 luni pentru accesul la meciuri, restaurante, concerte, magazine, instituții ale statului, transport public sau locul de muncă pentru cei care au numai două doze de vaccin”.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Etamynis(alergie la praf, polen,venin) și vei contribui la susținerea siteului R3media.
Crenguța Nicolae a mai constatat că singura reglementare a CE se leagă de valabilitatea certificatului verde folosit pentru a circula între state, care este în adevăr, de 9 luni.
Jurnalista se teme ca argumentul fals de tipul „e directivă europeană” să nu fie folosit pentru introducerea unui regim de tipul celui folosit în Austria, unde s-a impus vaccinarea obligatorie. Sau precum cel din Franța, unde „oricine are peste 16 ani și a făcut doza a doua în urmă cu 4 luni plus o oră va figura ca nevaccinat”.
„Avem deci și explicația pentru faptul că ministrul Rafila nu s-a agitat prea tare pe tema legii certificatelor de vaccinare. Nu s-a agitat fiindcă știa că nu e nevoie de tot efortul politic de a trece o asemenea lege prin parlament, de vreme ce oricând poate invoca argumentul clasic „ne obligă UE” pentru a promova orice normă nouă de vaccinare. Și dacă am acceptat că o recomandare a CE este de fapt o directivă și un „mecanism european pe care trebuie să-l respectăm”, atunci probabil va trebui până la urmă să ajungem și la ceea ce a zis șefa CE la începutul lunii decembrie, anume la o discuție despre „cum putem încuraja și eventual cum putem gândi măsura obligativității vaccinării în UE”.
În practică, aceasta poate însemna absolut orice decide peste noapte un politician mânat de dorința de a-și arăta mușchii, de a se răzbuna pe nevaccinați sau poate de a se arăta mai zelos față de șefii UE, în speranța că țara sa va fi mai bine văzută la împărțirea fondurilor europene sau cu alte ocazii. Am putea astfel să devenim și noi ca Austria, unde tocmai s-a aprobat vaccinarea obligatorie pentru toți cei cu vârste de peste 18 ani (cu greu a acceptat guvernul să renunțe la ideea de a obliga la vaccinare toată populația peste 14 ani), sub sancțiunea unor amenzi între 600 și 3.600 de euro. Sau să devenim ca Franța, unde valabilitatea certificatului scade din februarie de la 7 la 4 luni, astfel încât oricine are peste 16 ani și a făcut doza a doua în urmă cu 4 luni plus o oră va figura ca nevaccinat, adică va ajunge automat ținta mâniei lui Emmanuel Macron.
E posibil ca logica asta despre ce ar urma pentru România să fie doar logica drobului de sare? Sigur că da, mai ales că nimeni din actuala conducere a țării, cu excepția lui Florin Cîțu, nu e în favoarea înăspririi regimului de vaccinare. Ba chiar, dacă ne uităm mai sus la ce au decis alte state, vedem că Alexandru Rafila a ales de fapt cea mai permisivă variantă, îngăduind ca vaccinații cu două doze să aibă certificat valabil timp de 9 luni, în loc să opteze și el pentru 3, 4, 6 sau 7 luni și apoi să înceapă eventual cu doza a patra. Așa cum a și spus, ministrul e de acord cu oficialul Agenției Europene a Medicamentului care afirma recent că administrarea de doze din același vaccin la intervale scurte poate duce la suprastimularea sistemului imunitar, și încă inutil, ținând cont că actualul vaccin nu previne decât în mică măsură transmiterea virusului.
Numai că până acum, aproape tot ce inițial a fost prezentat ca ipotetic, opțional, recomandabil numai pentru categoriile vulnerabile sau un exces de zel al vreunui guvern mai autoritar a devenit treptat obligatoriu pentru toată populația, în tot mai multe țări și sub sancțiuni tot mai aspre. După ce Ursula von der Leyen vorbise despre vaccinarea obligatorie, Alexandru Rafila a declarat că a fost doar o părere personală a șefei CE și a adăugat că „nu trebuie să fim ipocriți și să spunem că introducem un certificat Covid care e un instrument de protejare a sănătății publice, și în spatele acestui instrument să existe un mecanism care să inducă un soi de obligativitate a vaccinării”. E corect ce a spus, dar deja e de domeniul trecutului, pentru că oricând se pot schimba din nou regulile, și nu din vreo rațiune legată de știință, ci tot pe motiv că așa e ordin de la UE”, a scris Crenguța Nicolae pentru Mediafax.
Teoretic așa-i, dar practic ce importanță are? O discuție similară n-a fost și anul trecut, cum că scopul certificatului viza circulația externă între state, nu condiționarea accesului intern în diverse locuri? Din moment ce în continuare se folosește și pentru asta, legal sau nu, evident se va folosi pâna va expira sau va fi prelungit cu booster.
Nici nu știu dacă e vreun proces pe rol în sensul ăsta, deși de câte ori n-am mai tot auzit că nu știu care instanță a anulat măsurile și tot fâs.
Atîta trudă cu fleacuri.
Mai bine s-ar arăta că mint cînd zic că este un virus Covid, cu variante cu tot. Apoi cade toată șandramaua sau, dacă nu, măcar li se deschid ochii și altor oameni.
De o vreme cei ce apar prin media ca fiind anti-vaciniști nu mai spun “nu neg existența virusului”.