Apolodor s-a născut la Damasc, în Siria romană. Toate sursele istorice indică faptul că, Apolodor din Damasc era de origine etnică greacă. Se cunosc puține lucruri despre primii săi ani de viață, dar știm că acesta și-a început cariera ca inginer militar, înainte de a-l întâlni pe viitorul împărat Traian la Damasc. Mai apoi, Apolodor a fost chemat la Roma de către Traian pe când cel din urmă era consul, în anul 91 d.Hr., după ce Apolodor a împlinit 20 de ani, iar și mai târziu l-a însoțit pe Traian în timpul celui de-al doilea război dacic, în anul 105 d.Hr.
Apolodor a fost arhitectul și inginerul favorit al lui Traian. El a proiectat și a supravegheat construcția Forumului, a Piețelor și a Templului și a Columnei lui Traian (primul monument de acest fel), precum și a Stadionului lui Domițian în interiorul orașului Roma. În afara capitalei, Apolodor a construit poduri peste Dunăre și peste Tajo în Spania și a proiectat arcele de triumf ale lui Traian la Benevento și Ancona. Cassius Dio relatează că Apolodor l-a jignit pe Hadrian respingând și ridiculizând incursiunile împăratului în chestiuni de arhitectură, ceea ce a dus la alungarea și moartea sa.
Forul lui Traian a fost ultimul dintre forurile imperiale care a fost construit în Roma antică. Acest forum a fost construit la ordinul împăratului Traian cu prada de război din cucerirea Daciei, care s-a încheiat în a anul 106. Construcția a început între anii 105 și 107, iar potrivit Fasti Ostienses (un calendar al magistraților romani și al evenimentelor semnificative din 49 î.Hr. până în 175 d.Hr., găsite la Ostia, principalul port maritim al Romei), forumul a fost inaugurat în 112. Columna lui Traian a fost ridicată și apoi inaugurată în 113.
Pentru a construi acest complex monumental, au fost necesare săpături de amploare: muncitorii au eliminat o creastă care lega colinele Quirinal și Capitoline (Campidoglio). Peste 300.000 de metri cubi de pământ și rocă au fost excavați și depozitați în afara Porta Collina. Este posibil ca săpăturile să fi fost inițiate în timpul împăratului Domițian, în timp ce proiectul Forumului a fost atribuit în totalitate arhitectului Apolodor din Damasc, care l-a însoțit și pe împăratul Traian în campania dacică.
Podul lui Traian, numit și Podul lui Apolodor peste Dunăre, a fost un pod roman cu arc segmentat, primul pod construit peste Dunărea inferioară și una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii romane. Deși a fost funcțional doar 165 de ani, este adesea considerat drept cel mai lung pod cu arc, atât ca lungime totală, cât și ca deschidere, de peste 1.000 de ani. Podul era situat la est de Porțile de Fier, în apropierea orașelor de astăzi Drobeta-Turnu Severin din România și Kladovo din Serbia. Construcția sa a fost ordonată de către împăratul Traian, totul pentru a servi drept rută de aprovizionare pentru legiunile romane care luptau în Dacia. La fiecare capăt se afla câte un castru roman, fiecare construit în jurul unei intrări, astfel încât traversarea podului era posibilă doar prin trecerea prin tabere. Construcția podului făcea parte dintr-un proiect mai amplu, care includea săparea unor canale laterale, astfel încât să fie evitate apele repezi, pentru a face Dunărea mai sigură pentru navigație, construirea unei flote fluviale puternice și a unor posturi de apărare, precum și dezvoltarea serviciului de informații la graniță.
Toate aceste lucrări, în special podul, au avut drept scop pregătirea invaziei romane în Dacia, care s-a încheiat odată cu victoria romană în anul 106 d.Hr. Efectul înfrângerii în sfârșit a dacilor și al dobândirii minelor lor de aur a fost atât de mare încât jocurile romane care sărbătoreau cucerirea au durat 123 de zile, peste 10.000 de gladiatori angajându-se în lupte și mai mult de 11.000 de animale sălbatice fiind ucise în această perioadă.
O placă memorială romană („Tabula Traiana”), cu o lățime de 4 metri și o înălțime de 1,75 metri, care comemorează finalizarea drumului militar al lui Traian, se află pe partea sârbă, orientată spre România, în apropiere de Ogradina. În 1972, când a fost construită Hidrocentrala Porțile de Fier I (ceea ce a dus la creșterea nivelului apei cu aproximativ 35 de metri), placa a fost mutată din locația sa inițială și ridicată la locul actual. Pe ea stă scris:
IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F
NERVA TRAIANVS. AVG. GERM
PONTIF MAXIMUS TRIB POT IIII
PATER PATRIAE COS III
MONTIBVS EXCISI(s) ANCO(ni)BVS
SVBLAT(i)S VIA(m) F(ecit)
Textul a fost interpretat de Otto Benndorf ca însemnând:
Împăratul Cezar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit pentru a patra oară ca tribun, Părinte al Patriei, consul pentru a treia oară, excavând stânci de munte și folosind grinzi de lemn a făcut acest drum.
