Jurnalistul și producătorul TV, Paul Gabriel Andrei, a făcut apel către colegii de breaslă, pentru a înceta felul tendențios în care prezintă realitatea și de a opri, astfel, scăderea încrederii publicului în mass-media.
Paul Andrei a atras atenția asupra faptului că încrederea publicului a ajuns la un minim istoric din cauza repetatelor exagerări ale mass-mediei.
„Vorba aia, dacă strigi de trei ori “Lupul” e clar că nu te mai crede nimeni. Omul dacă s-a simțit odată tras pe sfoară, de doua ori, de trei ori, nu va mai înghiți orice. Va căuta alternative. Facebook, tik-tok, X, orice.”, a scris Andrei.
Iată apelul integral, publicat pe pagina acestuia de facebook:
Colegi, nu vreți să vă opriți din distrugerea noastră?
Puneam acest carton aici acum un an și jumătate. Captura de la Aleph News.
De mai multe ori am scris de această mare problema pe care o avem în societate, încrederea tot mai mică a oamenilor în presă, jurnaliști, trusturi de presă.
Oare de ce populația fuge de noi? Cum să pleci de la 60% încredere și să ajungi la 23? Și gândiți-vă că dacă astăzi s-ar face un nou sondaj cred că procentul ar fi mult mai mic.
În 2001 presa încă era, așa cum se spune, câinele de pază al democrației. Acum unde latră? Pare că latră la cel pe care trebuie să îl apere, căruia trebuie să îi apere drepturile.
În 2001 încrederea în presă era atât de mare încât doar biserica și armata erau mai sus la acest capitol.
Colegi jurnaliști nu vreți să revenim la echidistanță, la echilibru, la verificarea informației din 3 surse, la acordarea prezumție de nevinovăție, la acordarea dreptului la replică? Lucruri d-astea de bază pe care, teoretic, toți le-am învățat în facultate. Mă rog, ăștia de profesam și am trecut prin așa ceva. Că unii pare că am încheiat cu mecanica și ne-am apucat de scris.
Ce facem? Continuăm la fel? Până unde?
Poate d-aia omul a început să se informeze din alte surse. D-aia unii zic că e mai informat dacă închide televizorul. Poate în loc să anchetăm o rețea socială ar trebui să ne uităm la noi în ogradă.
Colegi jurnaliști, voi pe ce lume trăiți? Nu ieșiți în stradă, nu ieșiți printre oameni? Nu vorbiți cu ei? Priviti comentariile de la toate articolele, opiniile, postările noastre.
Oamenii ne tratează ca pe niște semeni de rang doi, nimeni nu mai are respect pentru noi. Instituția presei e grav afectată. O presă lipsită de încredere e lipsită de putere, e legată de mâini și de picioare. Și se poate trezi dintr-o dată că tot ce susținea ea nu e deloc în racord cu nevoile oamenilor.
De asemenea, o presă cu asemenea condiție e una vulnerabilă în fața autorităților.
O presa ruptă de realitatea din teren e una care nu mai primește girul oamenilor. Un lucru care se traduce printre altele și în ceea ce o doare cel mai mult, consum mai puțin care înseamnă bani mai puțin, venituri din publicitate mai mici. Hai să ne mai conectam și la agenda publică reală.
Vorba aia, dacă strigi de trei ori “Lupul” e clar că nu te mai crede nimeni. Omul dacă s-a simțit odată tras pe sfoară, de doua ori, de trei ori, nu va mai înghiți orice. Va căuta alternative. Facebook, tik-tok, X, orice.
Prezentați faptele fără să impuneți omului ce să creadă! Omul de rând indiferent ce rang are, ce salariu, ce casă, ce mașină, ce studii, ce rasă, sex, religie sau etnie, nu vrea să fie luat de prost. Vrea să își facă el propria impresie, vrea să afle și sa cântărească el ce și cum, nu să îi spună nimeni cum să gândească. Are dreptul de a fi informat corect. Așa cum avem noi, teoretic, libertatea de expresie.
Impunerea unei singure gândiri nu e democrație.
Am pierdut deja mare încredere când mulți dintre noi indemnam la informarea dintr-o singură sursă oficială. Mare greșeală. Cum să îți abandonezi propriul rol de bunăvoie? Cum să îți abandonezi poporul?
Nu e de ajuns că am închis ziare pe bandă rulantă? Și în afară există net și acolo încă ies la tarabă publicațiile de prestigiu.
Suntem la un minim dramatic. Acesta e un apel în ceasul al 12-lea.
Colegi jurnaliști, hai să ne oprim! Ceva nu facem bine,e clar. Ne uităm toți în oglindă, ne spălăm pe ochi și poate după ce ne dezmeticim înțelegem unde greșim.
Doamne ajută!
