Materialul Recorder de aici (și nu e singurul de acest tip!) e doar un episod dintr-o viitoare dramă națională. Nu găsesc cuvântul potrivit ca să îmi exprim părerea despre unele numiri de la Apele Române. Scârbă? Groază? Teamă? Toate la un loc? Ce cuvânt ar fi mai bun pentru a defini exact numirile acestea făcute cu o iresponsabilitate greu de imaginat pentru secolul în care trăim?
Orice numire făcută pe orice post, pe criterii politice, nu de competențe (dovedite prin concurs, dacă e cazul, legal și corect), e blamabilă. În învățământ, se schimbă directorii de școli în funcție de cum bate vântul celor aflați la guvernare. De ce nu lăsăm pe cei competenți acolo chiar dacă sunt din alt partid decât cel la putere? Nu există decât pierderi greu de estimat și de recuperat pentru copii și cadre didactice, dacă numim un prost manager la conducerea unei școli, dacă doar culoarea politică îl face potrivit pentru a fi director de școală, nicidecum valoarea sa profesională.
Revenind la ideea inițială, același lucru e valabil și pentru cei de la Apele Române, unde responsabilitatea funcției e de ordin vital pentru oamenii din acea administrație.
Am putea pune un chelner să opereze un om pe cord sau pe creier?
Am putea pune o manichiuristă să țină cursuri de management sau de istorie?
Am putea pune un șofer pe post de muzeograf?
Ar fi bun un fotbalist să predea fizică cuantică?
Ar putea un brutar să fie un bun frizer?
Nu mă înțelegeți greșit, am luat exemple aleatorii. Toate aceste meserii sunt onorabile și cinste tuturor celor care le fac cu responsabilitate, cu pregătirea prealabilă necesară și cu abnegație, vizând binele semenilor și nu doar confortul propriu.
Așa cum un viitor medic studiază mult și face practică, încât să stăpânească meseria sa și să poată salva vieți, nu să ucidă din culpă, tot așa e nevoie ca o funcție de un asemenea calibru și cu asemenea responsabilitate să fie ocupată de cineva pe măsură, nicidecum de niște neaveniți, sprijiniți politic de niște personaje (că oameni politici nu îi pot numi!), despre al căror caracter îmi ridic serioase semne de întrebare. Nici nu contează proveniența lor, că sunt din PNL sau orice alt partid. Sunt conștient că nu e o practică nouă numirea unor incompetenți pe niște posturi la stat, indiferent că sunt sau nu foarte bine plătite! Am văzut și local ce fel de oameni au drept consilieri unii viceprimari.
Cineva a pierdut pe drum simțul măsurii în toate, căci pentru fiecare om există un post potrivit. E important să nu abuzăm însă de funcția pe care o deținem vremelnic și să numim/înlesnim numirea unor oameni total nepregătiți pentru postul vizat de ei. Ne-am pierdut oare cu toții simțul rușinii? Ce autoritate să ai în fața colegilor/subalternilor când se vede de pe Lună că ești habarnist (scuzați expresia) în funcția respectivă? Mie unul mi-ar fi rușine să merg la serviciu așa și să dau ochii cu colegii mei de acolo. Dar rușinea lipsește și celor numiți și celor ce i-au ajutat să ajungă acolo?
Răspunsul la această întrebare iese ușor la iveală, dacă urmărim reportajele pe tema numirilor din mai multe județe la Apele Române. Am mai spus-o cândva și o repet: vom da seama după moarte de binele nefăcut și de tot răul provocat altora.
Dacă, din cauza unor angajări iresponsabile, apa va aduce cu ea moartea unor oameni, acel sânge va păta mâinile unor decidenți politici pentru care doar partidul sau alte criterii, doar de ei știute, contează, nicidecum valoarea profesională a unui om și competențele necesare pe care le deține pentru ocuparea unui post, oricare ar fi acesta și orice atribuții ar avea acolo. Vom putea, pe bună dreptate, să îi socotim autorii morali ai acelor morți. Sperăm să se trezească rapid la realitate și să repare la timp greșelile făcute, încât deciziile lor să nu coste viețile unor români nevinovați și străini de lipsa de scrupule a unor actori politici de diverse culori de pe meleagurile noastre. Mi-e teamă însă că aceștia rușine de oameni nu au, frică de Dumnezeu nici atât!
