OPINIIAndrei Popa, haiducul care a întemeiat un sat și a eliberat româncele...

Andrei Popa, haiducul care a întemeiat un sat și a eliberat româncele răpite de turci

Despre haiducii noștri patrioți, dușmanii din interiorul țării și al neamului, laolaltă cu cei din exterior, au scris o mulțime de minciuni și de aberații, fiecare dintre ei mânați de către diverse interese. Fie ele: financiare, politice, ideologice sau doar rea-voință, dușmănie și trufie fără fundament. În fapt, dușmanii noștri sunt doar forme fără fond, nici măcar ei nu știu de ce ne dușmănesc. Despre haiduci s-a scris că erau hoți, dar oare hoț este acela care ia ceea ce este de fapt al neamului său, ca să înapoieze țăranilor asupriți de către imperialiști și cotropitori? Dacă erau așa de răi, de ce nu au fost trădați de către oamenii din popor? Ba chiar din contră, ei fiind iubiți de către neamul românesc, și nu numai. Intriganților, prea multe informații „se bat cap în cap”, voi nu știați că „minciuna are picioare scurte”?

În acest material, vom vedea împreună câteva lucruri extrem de interesante despre Andrei Popa (sau Andrii Popa). Acest patriot a fost un haiduc originar din Seaca, județul Olt. S-a născut în anii anii 1790, în Oltenia. Și a decedat în anul 1818, la doar 28 de ani, tot în localitatea natalaă, din județul Olt. Cea mai celebră faptă a sa este reprezentată de către momentul când acesta se alătură lui Iancu Jianu și atacă Vidinul și Plevna. Ceata lui de haiduci avea sarcina să recupereze din seraiul pașalei și din seraiul vânzătorilor de cadâne, cele câteva zeci de fete românce furate de turci. Dacă și acesta este furt, din punctul de vedere al răuvoitorilor, nu mai are rost nici măcar să le acordăm atenție acestor intriganți dușmănoși. Dar, Andrii Popa, printr-un gest nobil, alege să elibereze absolut toate domnișoarele și doamnele găsite, în număr de peste 500. Haiducii le ajută să urce în mai multe căruțe și le trec Dunărea în Oltenia. Aici, fetelor pământului, adică oltencelor, le dă drumul la casele lor. Pe doamnele și domnișoarele străine le mărită cu români, pentru daruri simbolice, ca să aibă noroc. Haiducii trec chiar munții în Transilvania cu peste o sută de cadâne străine, care le rămăseseră sub protecție și le mărită și pe ele doar în satele de munte locuite de către români.

După câțiva ani, un velpașa și oameni ai domniei vândute străinilor vin să caute cadânele străine, promițând că vor fi libere să plece unde vor, dar cele câteva zeci pe care reușesc să le afle din vorbă în vorbă refuză sa plece. Aveau de acum copii, familii, deveniseră țărănci românce autentice. Așa de rău a fost neamul nostru, intriganților invidioși, dacă străinii nu au vrut să-l părăsească, simțindu-se mai bine decât acasă? Doamnelor și domnilor, dragi cititori, nu mai plecați urechea la gura dușmanilor! În materialele viitoare, pe R3media, vom vedea împreună adevărul și vom arunca la coșul de gunoi al istoriei minciuna!

Tot despre Andrei Popa se spune că este întemeietorul satului Palilula, un sat în preajma Craiovei ascuns privirilor de o vale săpată de ploi, chiar în vârful unui deal, o forma interesantă de relief. În plus, dealul este ascuns privirilor din două părți de păduri. Iar în zonele libere, valea este ascunsă de către creasta dealului. Satul s-a format la adăpostul pădurii Giangaliei și Grejdanei care asigurau lemnele de foc și construcție pentru cei din zonă. Legende din bătrâni pomenesc de cârciumăreasa Giangaliei, care era o femeie foarte frumoasă și care avea un han și o cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie, ca mai apoi să-l împartă oamenilor din popor. Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, majoritatea găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț. Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii: Haiducul Andrii Popa, cu cele mai mari sume donate și câțiva boieri locali care obligați de către haiduc au contribuit și ei la înălțarea bisericii.

Bătrânii povestesc și că haiducul și-a ales câteva cadâne și a trăit mult timp ascuns acolo împreună cu tovarășii săi, Andrei Popa nu ieșea să haiducească decât vara și  când fântâna seca pe perioadă de secetă. Apa este și astrăzi o problemă la Palilula. Se mai spune și că satul întemeiat de el nu a fost găsit niciodată de potere, nici de turci, nici măcar de către nemți în Primul Război Mondial, când cotropitorii au ocupat Craiova. În plus, un alt lucru inedit: în timpul verii sunt scoși la păscut bivolii indieni care încă se mai găsesc în sat, în număr de câteva zeci. Este o curiozitate a zonei faptul că Palilula a mai păstrat bivolii, când celelalte sate doljene au pierdut această îndeletnicire cu sute de ani în urmă. De asemenea, Balada „Andrii Popa” a fost scrisă în anul 1843 de către Vasile Alecsandri la Târgu Ocna, unde se povestește despre un haiduc care fusese popă, fiind urmărit șapte ani de către poteră și ucis abia în anul 1818 de către unchiul poetului, Mihai Cozoni, la Valea Seacă, din goana calului, după o luptă crâncenă de câteva ore. Versurile baladei au fost puse pe muzică de formația Phoenix.

Andrii-Popa

de Vasile Alecsandri

Cine trece-n Valea-Seacă

Cu hamgerul fără teacă

Și cu peptul dezvălit?

Andrii-Popa cel vestit!

 Șepte ani cu voinicie

Și-au bătut joc de domnie

Și tot pradă nencetat,

Andrii-Popa, hoț barbat!

 Ref: E haiduc,

Si e vestit,

Andrii-Popa cel voinic!

Zi și noapte, de călare,

Trage bir din drumul mare,

Și din țară peste tot!

Fug neferii cât ce pot,

 Căci el are-o pușcă plină

Cu trei glonți la rădăcină,

Ș-are-un murg de patru ani,

Care mușcă din dușmani,

Ref:….

Ș-are frați de cruce șapte,

Care-au supt sânge cu lapte.

Și nu-i pasă de nimic,

Andrii-Popa cel voinic!

 Căpitane, frățioare,

Ce se vede despre soare?

Să zăresc vro patru cai!…

N-auziși tu de-un Mihai

Ref:…

Căpitane, te gătește,

Mihai mândrul te gonește.

Iată-l, vine ca un zmeu!

Fă trei cruci la Dumnezeu.

 Cum îi vede-n depărtare,

Popa strigă-n gura mare:

„Hai la goană de neferi!

Hai la goră de muieri!”[2]

Ref:…

Au zis! țipă, se aruncă,

Trece șes, pâraie, luncă

Cu fugarul sprintinel

Și cu hoții după el.

 Mihai mândrul vine iară,

Falnic ca un stâlp de pară,

Pe-un cal alb ce n-are loc

Și din ochi aruncă foc.

Ref:…

Fug cum fuge-o rândunică,

Fug ca fulgerul când pică,

Și se duc voinicii, duc,

Cu urgie de haiduc!

 Pept în pept!… câmpul răsună,

Toți de tot dau împreună.

Toți la luptă-s încleștați,

Toți în sânge încruntați.

Ref:…

 „Ura, frați!” caii nechează,

Sus văzduhul scănteiază.

„Ura!” moartea s-au ivit!

Vulturu-n zbor s-au oprit!

 Zi de vară păn-în seară

Dau voinicii să se peară

Și cu ferul ascuțit,

Și cu pumnul amorțit.

Ref:…

 Sângele-n răni gâlgâiește,

Glasu-n gură se sfârșește.

Zece-s morți! doi încă vii,

Mihai mândrul și Andrii.

Andrii fuge făr’ de-o mână,

Prinde murgul la fântână,

Dă peptiș, sare pe șa

Și din gură zice-așa:

 „Zbori, copile sprintinele,

Să mă scapi de chinuri grele,

Că mă jur, de mă-i scăpa,

Ca pe-un frate te-oi cata.”

Ref:…

 

Murgul sprinten se răpede.

În zadar! Mihai mi-l vede!

„Stai, hoț-popă, dragul meu,

Să-ți arăt cine sunt eu!”

 

Și cum zice, mi-l chitește,

Drept în frunte mi-l lovește!

„Ura!” Vulturul din nori

Răcni falnic de trei ori.

Ref:…”

1843, Ocna

(1) „Andrei Popa a cutreierat țara șepte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo potiră. La anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poroncă domnească ca să puie mâna pe acel haiduc vestit. Deci, întâlnindu-l la Valea-Seacă, l-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore. La 1821, când a izbucnit revoluția grecească, Mihai Cozoni, a cărui suflet măreț se aprindea lesne la glasul libertăței și a vitejiei, s-a înrolat în armia lui Ipsilanti cu rang de sutaș (ekatondas), și la crunta bătălie a grecilor cu turcii în Valahia, la Drăgășani, a rămas pe câmpul războiului, după ce făcuse mari și minunate vitejii”. 

(2) Istoric. – Acesta era răcnitul lui Andrii-Popa când de izbea asupra potirelor ce întâlnea.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

2 COMENTARII

  1. Multumim pentru informatii, nu le cunosteam!

    Unde e un Andri Popa sa intre in baza de la Deveselu, unde, de peste 10 ani, sunt duse copile pentru prostitutie si unde planeaza suspiciuni inclusiv pentru cazul Caracal….?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate

IMPORTANT

O chemaR3 la susținere

Dragi prieteni, după patru luni de pauză, revenim la voi pentru a sprijini efortul nostru. Dacă doriți să ne ajutați luna aceasta, o puteți face...