ANALIZĂ | De ce au crescut facturile la energie?

În urma exploziei valorii facturilor la energie electrică înregistrate în ultima vreme, am apelat la analiza unui specialist în domeniul energetic, pentru a ne explica acest fenomen.

Iată analiza sa, trimisă cititorilor R3media în exclusivitate:

De ce au crescut facturile la energie?

În primul rând pentru că se poate, Parlamentul și ANRE, prin legislația primară și secundară, permițând modificarea prețului fix condiționat din contracte în anumite circumstanțe. Furnizorii sunt acoperiți legal, ei putând fi acuzați și eventual, amendați, doar pentru publicitate înșelătoare. În plus, este adevărat că ei achită, în prezent, pe piața angro producătorilor și importatorilor, prețuri și de 3-4 ori mai ridicate față de anul trecut, pentru gazul pe care-l revând consumatorilor, fie ei casnici, fie non-casnici.

În al doilea rând, majorări similare au loc în întreaga Europa, mai mult, în întreaga lume. S-ar putea spune, fără a se greși prea mult, că majorările de prețuri sunt importate. România este parte a unei piețe comune, există rețele de gaz și energie electrică interconectate, iar tendința este de uniformizare a prețului cel puțin în Europa.

Din păcate, în acest an au fost îndeplinite condițiile necesare unei „furtuni perfecte”. În primul rând, această majorare este nota de plată a măsurilor de carantinare a economiilor de anul trecut, ca parte a „luptei anti-Covid”. În 2020, când cererea s-a prăbușit artificial, ca urmare a măsurilor guvernamentale și a panicii induse pe bani publici în întreaga lume, cele mai afectate au fost statele producătoare și exportatoare de materii prime și resurse primare, ca și companiile de petrol și gaze, minerit etc. Atât țițeiul, cât și gazele naturale au atins valori minime istorice. Odată cu revenirea economiilor, cererea a crescut spectaculos, și, de data aceasta, respectivele entități, statale sau economice, au profitat, încercând să-și recupereze pierderile din anul precedent.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic – Despre încălzirea globală și ecologism, de Christopher C. Horner, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

La acest scenariu și-au adus contribuția și băncile centrale, care au finanțat direct deficitele bugetare pe timp de criză, politică monetară care a continuat și în perioada de revenire a economiilor. Excesul de lichiditate trebuia să-și găsească un debușeu, în afara majorării cheltuielilor publice, și acesta a fost reprezentat în principal sectorul materiilor prime.

Un alt element care a accelerat declanșarea acestei furtuni a fost decizia keynesistă, cel puțin în Europa, de a ieși din actuala criză determinată de panica Covid printr-un Green Deal. Pactul verde european prevede, pe de o parte subvenții și finanțări de peste 2 trilioane euro, iar pe de alta, sancțiuni și amenzi pentru producătorii tradiționali de energie.

Astfel, UE a modificat radical anticipațiile actorilor economici și statali din acest domeniu, actori care se grăbesc să închidă capacități de producție clasice și să finanțeze unele neconvenționale, în special regenerabile. Certificatele de emisii au crescut considerabil, la peste 50 euro/tonă, tendință care va continua, pentru ca tehnologia pe bază de hidrogen, favorizată de UE, să devină competitivă fiind necesară atingerea unui prag dublu. Numai că switch-ul nu poate fi făcut peste noapte, iar golul lăsat de închiderea capacităților de producție pe bază de cărbune, păcură sau chiar energie nucleară (în cazul Germaniei) a trebuit să fie compensat de gazele naturale. De unde și majorarea considerabilă a cererii de gaze din acest an din Europa.

La această majorare a contribuit și o iarnă, nu neapărat mult mai rece, ci mai lungă. Drept urmare, perioada de extracție a gazelor naturale din depozite s-a prelungit cu peste o lună peste cea normală. Iar reluarea injectării gazelor în depozitele europene, inclusiv din România, a fost una lentă, ceea ce face ca în prezent, gradul de umplere al acestora să fie la minimul ultimilor ani. Drept urmare, o presiune suplimentară pe preț a venit și din faptul că cererea de gaze a fost nu numai pentru consum, ci și pentru depozitare.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Tot în ultimii 2 ani, marii producători de gaze din Europa (Norvegia, Danemarca, Olanda, Marea Britanie) au închis, la presiunea campaniilor ecologiste, mai multe zăcăminte. România, al doilea producător de gaze din UE, după retragerea Marea Britanii, s-a confruntat și ea cu o scădere naturală a producției de 10%. Creșterea cererii din UE în condițiile unui deficit de ofertă autohtonă nu putea decât să majoreze dependența Bătrânului Continent de gazul rusesc.

Însă nici acesta nu a fost suficient. Importurile de gaze rusești nu au putut compensa creșterea cererii, ca urmare a repornirii economilor post-Coronavirus, a iernii mai lungi și a deficitului de înmagazinare, nici reducerea producției europene sau majorarea cererii de gaz natural lichefiat de pe piețele asiatice. În plus, este încă așteptată unda verde pentru gazoductul Nord Stream 2.

În aceste condiții, în care creșterea de prețuri era una importată, putea face actualul guvern ceva pentru a evita majorarea facturilor? Poate, însă nimic spectaculos. Dimpotrivă, putea face ceva cu efecte mult mai nefaste, să intervină asupra prețurilor!

În pofida convingerii categorice a opiniei publice, „România, țară bogată în resurse” este un mit. La acest moment, România este importator net de electricitate, gaze naturale și petrol. Peste două treimi (71,4%) din țițeiul necesar acoperirii consumului intern provine din import, doar 28,6% reprezentând ponderea producției interne. În ceea ce privește consumul de gaze, o pătrime din acesta a fost acoperit din import în prima jumătate a anului, pentru ca la iarnă această pondere să crească undeva la 40%.

Iar principala cauză a acestei situați o reprezintă descurajarea investițiilor în capacități de producție ca urmare a adoptării unor reglementării care au distorsionat piața. Nimeni nu investește în capacități de producție în condițiile în care există riscul unor intervenții administrative asupra prețurilor, al unor interziceri sau impuneri de cote de export sau a supraimpozitării producției. Acesta este motivul pentru care gazele de pe fundul Mării Negre vor rămâne probabil acolo. Nici măcar în cazul în care Romgaz va prelua participația de 50% a Exxon în Neptun Deep, acestea nu vor vedea lumina zilei din două motive: Romgaz nu dispune de resursele financiare necesare declanșării producției (câteva miliarde de dolari), iar nici Romgaz, nici OMV Petrom nu au know how-ul necesar. Acesta poate fi cumpărat, e adevărat, însă la un preț mult superior decât ar fi plătit pe el Exxon.

Un alt mit care trebuie demontat este cel al străinilor care fură resursele autohtone și fug cu profiturile în lume. Cel puțin în domeniul energetic, principalul beneficiar al actualelor majorări de prețuri este statul român. El este proprietar al peste 80% dintre producătorii de energie electrică din România și a peste 50% din producătorii de gaz (principal acționar al Romgaz și mai deține și 20% din OMV Petrom). Impozitele pe venitul suplimentar din liberalizarea prețului gazelor (care ating și procente de 70%) ajung în buzunarul statului român, la fel și dividendele speciale percepute companiilor de stat (Hidroelectrica, Nuclearelectrica). În buzunarul românilor ajung facturile!