Decizia companiei de a nu mai vinde o carte care critică transgenderismul face parte dintr-o tendință alarmantă.
Cartea „Când Harry a devenit Sally: Răspunzând momentului transgender”(aluzie la faimosul film „Când Harry a întâlnit-o pe Sally – n.r.) a fost publicată în 2018. Autorul său Ryan T Anderson, membru al conservatorului Heritage Foundation, a urmărit gândirea transgender și a inclus povești ale celor care au regretat tranziția lor de gen.
Cartea este critică. Desigur că este. Este scrisă dintr-o perspectivă social conservatoare asumată. Dar nu este o diatribă. Este considerată un argument, lăudat, printre alții, de un fost psihiatru-șef la spitalul Johns Hopkins, de un profesor de psihologie la Universitatea din New York, de un profesor de etică medicală la Columbia Medical School, de un profesor la Harvard Law School și un filozof juridic la Oxford. Și totuși, în ciuda contribuției sale, apreciată de membrii instituțiilor academice, la o dezbatere atât de necesară, Amazon a considerat oportun să o scoată de la vânzare.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Încă o săptămână, o altă carte aruncată pe pir, unde va arde – ca acele șase titluri ale lui Dr Seuss tocmai aruncate – pentru eșecul ei de a se conforma cu singura și adevărata viziune asupra lumii.
Desigur, Amazon nu a explicat de ce a scos de la vânzare „Când Harry a devenit Sally”. În mod clar, simte că nu este nevoie. Se poate presupune doar că, la aproape trei ani de la publicare, Amazon consideră acum că o carte critică a ideologiei transgender nu respectă liniile directoare, determinând-o a fi „inadecvată sau jignitoare”, sau „discurs de ură” – o categorie care adăugată la regulile sale în ultimele șase luni.
O astfel de cenzură nerușinată nu este, desigur, nouă. La fel ca frații săi din Big Tech, Facebook, Google și Twitter, Amazon a renunțat de mult la orice aparență de asumare a libertății de exprimare – sau, în cazul său, de a continua să vândă „conținut care poate fi considerat inacceptabil”. La începutul anului trecut, a reieșit că a eliminat anumite titluri rasiste și neo-naziste de la vânzare, inclusiv două cărți ale lui David Duke, fostul lider al Ku Klux Klan, mai multe scriituri ale lui George Lincoln Rockwell, fondatorul Partidului Nazist American , și alte câteva diatribe antisemite. A aprobat chiar și eliminarea tuturor imaginilor naziste dintr-o carte tribut pentru propria emisiune cu tematică nazistă, „he Man in the High Castle,, pe motiv că nu dorește „perpetuarea distribuției simbolurilor opresiunii”. Așteptați doar până când vor arunca o privire asupra filmului „Raiders of the Lost Ark” (Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute).
Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media
Prea puțini au vărsat lacrimi pentru reducere la tăcere a rasiștilor. Dar, așa cum am văzut în cazul „Când Harry a devenit Sally”, actul de cenzură nu se oprește niciodată asupra rasiștilor. Mecanismele și liniile directoare însoțitoare, odată stabilite, facilitează întotdeauna cenzuarea altor opinii judecate în mod arbitrar la fel de urâtoare. Dorința de a cenzura ceea ce este urăsc este vorace. Și așa s-a dovedit. Ieri, a fost vorba despre o grămadă de rasisti plictisitori. Astăzi, este rândul conservatorilor sociali moderați și, fără îndoială, al feministelor critice cu teoria gender. Cenzura, odată tolerată într-un caz specific, este potențial tolerată în toate cazurile.
Cei din avangarda „cancel culture”, fani ai legii proprietății așa cum îi știm, va sublinia fără îndoială că Amazon este o companie privată. Prin urmare, este pe deplin în drepturi să decidă ce vinde pe platforma sa. Ceea ce este adevărat. Dar Amazon este, de asemenea, suficient de aproape de un monopol, controlând cel puțin două treimi din piață pentru cărțile noi, uzate și digitale numai în SUA. Dacă nu vă puteți vinde cartea pe Amazon, vi se va refuza accesul la majoritatea publicului.
Deci, da, Amazon, precum Google, Facebook și Twitter, este o companie privată, dar este una care a stabilit în mod eficient un monopol asupra sferei publice. Iar puterea sa de a decide ce citim, vizionăm și ascultăm este cu atât mai îngrijorătoare pentru că sunt atât de inexplicabile.
Acțiunile sale stabilesc, de asemenea, exemplul pe care trebuie să-l urmeze și alții. După cum am văzut cu decizia Twitter de a-l interzice pe Donald Trump de pe platforma sa, alte companii de tehnologie, inclusiv Amazon și Twitter, s-au aliniat curând. Deci, dacă Amazon decide că o carte este dincolo de limitele acceptabile, dacă o consideră „discurs de ură”, va fi nevoie de un vânzător de cărți foarte independent pentru a continua să vândă „discursul de ură”. Monopolul său și, prin urmare, puterea sa este atât de mare, încât Amazon decide în mod eficient ce cărți sunt și nu sunt acceptabile pentru a fi vândute.
Și povestea nu se oprește aici. După cum a spus însuși Anderson, decizia Amazon „va avea un efect îngrozitor asupra tuturor aspectelor pieței cărților”. La urma urmei, editorii vor dori, în mod rezonabil de altfel, să publice doar cărți pe care Amazon le consideră suficient de potrivite pentru a le vinde. Și, fără îndoială, și cititorii vor fi înclinați să citească doar acele cărți pe care Amazon, în calitate de arbitru auto-numit al gustului, a considerat că este potrivit să le citim.
Acesta este conformismul înfricoșător și înfiorător al unei culturi a cenzurii. Pentru că acesta este efectul dorinței Big Tech de a cenzura și a șterge presupusele prejudecăți ale „odioșilor”. Și nu ne va lăsa decât cu prejudecățile celor „woke”.
Articol de Tim Black, apărut inițial aici, în limba engleză.
Totuși, domnule Corneliu Turcan, iertați-mi termenul vorbiți necunoștință de cauză. Încercați să citiți cărțile unor occidentali de care nu pot auzi nici creștini bigoți, nici intelectualii obișnuiți să fie îndopați ca gâștele! Vă dau o listă de autori și un sit internet unde încă puteți găsi, gratis, unele dintre cărțile epocale scrise de aceștia. Acești autori fac parte din așa numita Școală a Istoricilor revizioniști, de care și eu mă simt foarte apropiat, Subliniez: nu este vorba de revizuirea unor frontiere sau tratate ci de aceea a minciunilor istorice convenționale, debitate și repetate de mai toate universitățile lumii care, bănuiesc, fără să o știți, v-au făcut să repetați minciunile ce servesc anumite interese. Altfel spus, după cum se exprimă unii, nu v-au tăiat împrejur la penis, intervenție ce făce din cei în cauză un fel de roboți biologici sau radicali indice trei din Anunnaki; v-au tăiat împrejur doar la creier, intervenție ce face din cei în cauză un fel de behăitori emeriți ai tuturor tâmpeniilor, aberațiilor, crimelor, tâlharilor și bandiților ce conduc lumea de după ultimul Război mondial.
Așadar, iată lista non-exhaustivă a occidentalilor de care nu ați auzit. Primul dintre aceștia a fost medic, pe nume Jean Gautier, are mari contribuții în adevărata Medicină, a descoperit, fundamentat și argumentat primatul endocrin asupra celui nervos, adică a pus pe alte baze medicina actuală, a crimei și uciderii prin vaccinare și otrăvuri numite ”medicamente”. Evident, Doctorul Gautir nu a fost istoric, și nu este un ”revizionist istoric” ci unul general cultural, cum sunteți și domnia voastră, în bună măsură fără să o știți. Mulți oameni sunt ”revizioniști” fără să o știe! Singura carte publicată pe numele lui Jean Gautier poaartă titlul FREUD A MENTI. Subtitlu: ESCROCHERIA MEDICALĂ A SECOLULUI? Doctorul Gautier este cel ce a demascat psihanaliza, arătând că aceasta nu are și nu a avut nicio bază științifică. El nu a intrat în dedesubturile sexualo-transgenderiste și pedofilo-criminale, limitându-se exclusiv la medicină. Continuatorul și moștenitorul lui spiritual (cu acete în regulăl la NOTARIAT, premieră mondială, s pare) este doctorul Jean du CHAZAUD. Pe internet găsiți o serie de informații. Dacă vreți mai multe, în limba română, căutați-mă. Copilul ce nu plânge nu primește țâța Mamei.
Așadar, iată o scurtă listă de istorici revizioniști, pe țări, fără titlurile operelor lor:
Elveția: Gaston Armand AMAUDRUZ, Jürgen GRAF,
Franța: Maurice BARDECHE, Paul RASINIER, Robert FAURISSON, Serge THION, Pierre GUILLAUMEș.a.
Germania: Wilhelm STÄGLICH, Ernst ZUNDEL, Rudolf GERMAR, și alții.
Anglia: David IRWING, Vincent REYNOUARD (francez refugiat acolo, actualmente închis în Franța)
Statele Unite: Arthur-ROBERT BUTZ, Fred LEUCHTER. Institutul de Istorie revizionistă din California.
Italia: Carlo MATTOGNO
Spania: Jose Maria AYNAT.
Despre toți aceștia și alții încă, puteți găsi informații de situl aaarghvho (eventual printr-un anonimizor). Pe Arthur-Robert BUTZ, Paul Rassinier, Jürgen GRAF îi găsiți, cu unele titluri, chiar în limba română, pe situl nord-corean, se pare, numit Incorect politic.
Nu putem arunca cu piatra în tot Occidentul, spunând că întreaga ideologie a acestuia se învârte pe sex și pe behăitoarea ”corectitudine politică”. Unii ar putea spune că și noi, Românii, suntem tâmpiți, căci ne-am lăsat îmbătați cu poșirca de Testi-Cola,ne-am pus prezervativ pe creier, ajungând, la 30 de ani de la asasinarea lui Ceaușescu, la un comunism cum nici Lenin nu a visat.
Singurii deținuți politici din Europa sunt acum în Germania, Austria, Elveția, Franța, Spania, Suedia. Prin recenta condamnare a lui Vasile Zărnescu, România bate și ea la poarta Statelor ce practică terorismul intelectual și nu numai, condamnă oamenii la închisoare pentru ideile lor juste, pentru că au căutat și găsit ADEVĂRUL. Nu vorbesc de actuala teroare pseudo-medicală de criminala dictatura polițienească deghizată în vaccinare și altele.
De prin anii ’70 occidentul a produs rareori ceva de valoare spirituală și toată ideologia sa se învârte corect politic în jurul sexului, în particular în jurul găurii de c….
Oricum vom numi anormalitatea, poate chiar demența transgenderismului, sabotarea, renunțarea de a vinde sau interzicera vânzării anumitor cărți, de către compania AMAZON, este o problemă relativ simplă, cu consecințe pe planul cenzurii, al interzicerii anumitor idei. Consecințele financiare pot fi neglijate.
Dimpotrivă, cenzura ideilor, a cărților, a anumitor autori, promovarea forțată și suspectă a altor cărți, idei, autori, iată ceva care a fost, este și va rămâne o problemă a civilizației actuale. Până când? Dumnezeu știe!
De când se practică acest gen de cenzură? Cum s-a practicat cenzura, în anii comunismului sau mai înainte, la noi sau în alte țări, toate acestea nu sunt foarte simple, nici la îndemâna oricui, dar nici chiar probleme de nerezolvat. Editura SENS, din Arad, propune o LISTĂ CĂRȚILOR SCOASE DIN CIRCULAȚIE. În iunie 1946, ca urmare a pierderii războiului nostru, de către noi înșine, evident, LISTA de care vorbesc cuprindea aproape 3000 de titluri. Din aceeași LISTĂ A CĂRȚILOR SCOASE DIN CIRCULAȚIE (în iunie 1946) aflăm cum a decurs cenzura până în 1989, când regimul comunist s-a prăbușit. LISTA CĂRȚILOR SCOASE DIN CIRCULAȚIE a fost consecința unei Legi, ce figurează în cartea respectivă, lege semnată de regele Mihai și doi dintre minilșrii săi comuniști: Teoharii Georgescu și Petre Constantinescu-Iași. În plus, actul scoaterii din circulație a celor aproape 3000 de titluri de cărți era prezentat, pe bună dreptate, ca o consecință a pierderii războiului, a Armistițiului semnat la Moscova (13 septembrie 1944) și a exigențelor Comisiei Interaliate de Control, care conducea de fapt România de atunci (din această comisie făceau parte URSS, SUA, Anglia, Franța).
O ultimă problemă, de care nimeni nu vorbește, nici măcar cei câțiva autori și cercetători care au abordat chestiunea cenzurii comuniste. Când? Cu ce ocazie? De către cine? Care este cartea tipărită ce a avut onoarea de a fi interzisă de o autoritate românească? Iată o întrebare la care nu-i chiar foarte ușor de răspuns.
Se pare că prima, probabil singura carte interzisă și chiar arsă, într-o piață publică, din România, se numea Înfruntarea Jidovilor (titlul este ceva mai lung), scrisă de un fost rabin, pe nume NUHĂM, care s-a creștinat sub numele de NEOFIT, a fost călugăr la mânăstirea Neamț, unde a murit și a fost îngropat prin 1825 sau 1826. Arderea publică a cărții călugărului NEOFIT ar fi avut loc la 6 martie 1803, pe vremea domnitorului Constantin Moruzi, câteva zile după moartea suspectă a mitropolitului Iacov STAMATI, predeccesorul lui Veniamin Costache. Evident, cartea rabinului pocîit NUHĂM-NEOFIT dusese tipărită cu binecuvântarea arhierească a mitropolitului STAMATI.
În format electronic, Cartea lei Nuhăm-Neofit se găsește gratis, pe situl Incorect politic.
Oana POPESCU