Am aflat că sunt anti-choice

Știam.

Cînd citesc materiale precum ,,Cînd statul te împinge să fii mamă cu forța”, realizez, încă o dată, aberațiile debitate de susținătorii omorîrii brutale a pruncului din pîntece. Ei sunt, eufemistic vorbind (a se citi mincinos vorbind), pro-choice sau pro-alegere. Așa se autointitulează. Dacă să omori, cu sînge rece, ființa umană din burta mamei e o alegere lăudabilă, atunci, da, să fii pro-choice e ceva cool. Eu însă sunt fanatic, retrograd, etc., căci susțin viața de la concepție la moartea naturală, cum e firesc, de altfel, pentru orice om rațional. Da, rațional, deci am lăsat deoparte religia, morala, știința, șamd, care, toate, susțin că viața începe la CONCEPȚIE. Eu sunt pro-viață, deci ,,anti-choice”, cum ne numește autoarea articolului. Numele său nici nu are importanță, căci discursul ei manipulator e tipic oricărui susținător al avortului. De altfel, cea în cauză a susținut moartea pruncilor nenăscuți și în cadrul emisiunii TVR despre dreptul la avort. (Că e și feministă și activistă proLGBT – a se citi pro-egalitate de gen, vorba unei coaliții mincinoase – nu mă miră deloc. Aș vrea să cunosc și eu un activist pentru sodomie și alte perversiuni care să fie pro-viață sau măcar anti-avort. Nu intru acum în detalii despre diferența dintre a fi pentru viață, a fi pro-avort, a fi anti-avort și a fi pro-choice.)

Încă din titlu, suntem dezinformați. Statul nu poate obliga pe nimeni să devină mamă, cu sau fără forță. E ca și cum ai spune că statul te obligă să faci sex. Pe bune? Cînd s-a dat legea asta, unde a fost publicată? Cum ideea de forțare spre a fi mamă e o inepție a autoarei, m-aș putea opri aici, căci am demascat deja reaua-intenție a celei ce a scris materialul comentat de mine. Dezvoltînd ideea, sexul sau relațiile trupești are/au urmări. Cea mai firească, forțînd gradul adjectivului ,,firesc”, este sarcina. Apropo, sarcina nu e o boală, deci avortul nu are nimic benefic, căci un om moare, pruncul, iar altul rămîne traumatizat pe viață, mama. Cum însă revoluția sexuală a despărțit relațiile intime de procreare, atunci ni se pare normal să nu naști. Fals, normalitatea e nașterea, nu uciderea rodului iubirii/unei relații pasagere (imorale) a doi oameni. Că ei nu voiau (atunci) copil e altă treabă. Ce vină are pruncul, încît să merite o condamnare brutală la moarte, nevinovat și lipsit de apărare fiind? Așadar, faci sex/dragoste sau cum s-o mai numi în limbaj secular, poți rămîne gravidă. Cum te obligă statul la asta rămîne de demonstrat de autoarea acestei evidente minciuni. Nu vrei copii, nu faci sex. E atît de greu de priceput de progresiști? Eu încă mă mir cum mă obligă statul, nemernicul!, să devin tată. Am mai zis-o: mamă/tată devii de la concepție, nu după naștere, de aceea detest termenul de ,,viitoare mamă”. Ești gravidă, ești mamă. Nu trebuie să desenez ca să priceapă adepții avortului. Sau e nevoie? Dacă ei cred aberația cu statul te obligă să faci sex, să concepi, să devii mamă cu forța s-ar putea să fie nevoie să îmi exersez și calitățile mele (lipsă) de pictor. Dacă nu cred asta, dar o spun, atunci sunt doar ticăloși, căci mint cu premeditare. Mitomani. (Fac o paranteză: și dacă avortul ar fi ilegal, statul nu te obligă să naști. Nu are cum!)

,,Ne-am trezit într-o dimineață și femeile din SUA nu mai aveau dreptul garantat prin Constituție la avort. Roe v. Wade – o decizie istorică, care le oferea dreptul la autonomie corporală încă din 1973, a fost abrogată. Nu e The Handmaid’s Tale, e realitatea pe care femeile din SUA o trăiesc de pe 24 iunie.”

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas  vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

(Vă recomand să citiți: ,,Adevăratul chip al avortului: istoria sentinţei ROE VS WADE ce a legalizat avortul în SUA” pe culturavietii.ro. Rețineți asta măcar: „Trebuie să recunosc – a declarat Norma – că în 1973 am minţit, declarând că am rămas gravidă după ce am fost violată de un grup. Sarah Weddington a construit o bună parte din moţiune ştiind că americanii vor fi de acord cu întreruperea sarcinii unei femei violată. Însă nu era adevărat. Legea care a ucis milioane de vieţi a fost adoptată datorită unei minciuni (sublinierea mea)”.)

Săracele femei din SUA, nu? Mă podidește deja plînsul. (Sunt sigur că voi fi catalogat misogin. Nu-mi pasă!) Dreptul garantat la avort. Sună bine? Să ucizi nu poate fi un drept. Cel puțin cu decizia istorică are dreptate, dar uită un lucru, A FOST O DECIZIE ERONATĂ. Îndreptată pe 24 iunie 2022. Apoi urmează iar (m-am săturat, pînă peste cap, să tot aud/citesc asta) ideea cu dreptul la autonomie corporală. Dacă ar fi vorba doar de asta, atunci femeia are dreptul să își taie un picior sănătos. Cine, în toate mințile, ar face așa ceva? Cum omulețul din pîntece are ADN distinct de al mamei, s-a cam zis cu lozinca mincinoasă ,,corpul meu, alegerea mea”. Autonomia mea personală nu îmi dă nici un drept de viață sau de moarte asupra altui om, chiar dacă acesta nu e independent, ci depinde de mine, ca mamă, pentru hrană și dezvoltare, pînă la naștere. Realitatea din 24 iunie e normalitatea, nu curgerea de sînge nevinovat bazată pe falsa autonomie a femeii și pe așa-zisul drept de a ucide, la cerere, pe cel nedorit. Nu așa depășim criza de sarcină, eliminînd fizic ,,problema”, luînd o viață (cu costuri majore pentru sănătatea trupească și sufletească a femeii!), ci nascînd, crescînd, educînd copilul sau dîndu-l spre adopție. Iar tatăl copilului să fie responsabil, că femeia nu a procreat singură, să își sprijine partenera deja devenită mamă spre naștere, nu să instige la omor sau să preseze femeia să îi ucidă copilul. Halal tată ucigaș! Nici dacă dă bir cu fugiții și lasă mama să se descurce singură nu e ceva demn de un bărbat de un minimum caracter. Îmi pare rău, dar acesta e adevărul: în majoritatea situațiilor, cel puțin 80%, vinovatul principal de ucidere e bărbatul, nu mama. Deci, dragii mei, dacă suntem bărbați adevărați, să știm să fim și tați, nu pruncucigași.

,,Ceea ce s-a întîmplat în SUA nu s-a întîmplat peste noapte: este rezultatul efortului sus­ținut din ultimii ani al oganizațiilor antiavort și al grupurilor conservatoare, care au impus pe agenda publică un discurs pe care ei îl numesc pro-viață, dar care e de fapt anti-alegere.”

Ce răi sunt ăștia antiavort sau cei din grupuri conservatoare! Am impus (cui, cum, cînd, unde? nu spune autoarea) un discurs pro-viață. Frate, asta e normalitatea, să susții viața, nu moartea/crima! Anormali sunt susținătorii avortului, dar vedeți cum, în mod mefistofelic, aruncă pisica în tabăra adversă? Zice ea că e de fapt un discurs anti-alegere. Ne-am lămurit cu asta, e alegerea femeii să omoare cînd vrea pruncul, nu? Dacă nici măcar sinuciderea nu e normală/legală (încă!), deci nu pot dispune de propria viață, că nu eu mi-am dat-o cu de la sine putere, atunci cum să fie normal, să fie un drept al femeii, ca ea să dispună de acea altă viață din uter, după bunul plac?

,,majoritatea celorlalte state au diminuat limita de săptămîni pînă la care o persoană poate face o întrerupere de sarcină. În fața clinicilor în care se mai fac întreruperi de sarcină se duc în fiecare zi microrăzboaie civile între personalul care le ajută pe femei să facă avort și protestatarii anti-choice.”

Întrerupere de sarcină? Alt termen cu rol manipulator. Nu poți întrerupe ce nu poți continua. Iar faza cu microrăzboaiele e delirantă. Să protestezi pașnic, cu sau fără rugăciuni, în fața clinicilor de avort e foarte războinic și violent, nu? Personalul care le ajută pe femei la avort. Ajutor e să îți ucidă copilul și să îl arunce la gunoi? Sau dacă se naște viu să fie lăsat să moară? Of, dacă ar urmări activistele pro-avort mărturii precum cele date de Gianna Jessen!

,,Orice încercare de a îngrădi accesul la avort reprezintă o formă de violență împotriva femeilor, declara ONU în 2018.”

Că ONU e puternic ideologizat și sfidează uneori bunul-simț sau știința nu e cazul să reamintesc. Ca OMS, UNICEF și alți balauri. Aici mă declar prost. Nu pot pricepe în ruptul capului cum lipsa avortului e violență contra femeii, cînd tocmai avortul rănește grav și pe viață femeia-mamă (nu detaliez acum sindromul post-avort, recunoscut medical). Ca să nu mai zic de fetița din uter, dacă e fată. Ea moare. Aia nu e violență contra femeii?! Sau violența e doar cea instrumentată corect politic? Cine decide care violență e bună și care e rea? Nu orice violență contra oricărei femei e de condamnat? Iar lipsa sau îngrădirea accesului la avort NU SE ÎNCADREAZĂ sub nici o formă ca violență. Asta dacă nu s-o fi schimbat ceva recent privind logica sau definiția violenței în DEX și nu l-am mai citit eu.

,,Orice îngrădire a accesului la avort nu face decît să crească numărul avorturilor clandestine, făcute acasă, cu tot felul de instrumente improvizate, în lipsa unui medic, uneori cu sprijinul unor prietene sau al partenerului.” – Ca să nu mă lungesc comentînd fraza, citiți demontarea acestei minciuni aici. (Adevărul 21a. Zeci de ani înainte de legalizarea lor, 90% dintre avorturi au fost efectuate de către medici în cabinetele lor, nu pe alei lăturalnice.)

,,Decretului 770 din 1966, care a interzis avortul, nu trebuie uitată. Peste 10.000 de femei și-au pierdut viața, iar alte 100.000 s-au ales cu complicații de natură medicală în urma avorturilor clandestine.” – pînă cînd nu dau sursa acestor cifre, eu bănuiesc că umflă cifrele, după cum bine descria tactica dr. Nathanson.

,,În România medicii și managerii de spitale refuză sistematic să ofere servicii de avort – invocă motive personale, morale, religioase, creșterea natalității și le refuză pe paciente fără nici o explicație, fără să le ofere o alternativă.” – că tot apără ele drepturile omului, e corect să interpretăm doar cum ne convine? Dacă activistele pro-avort au auzit măcar de dreptul LEGAL LA OBIECȚIA DE CONȘTIINȚĂ, atunci ar fi cinstite și nu ar blama medicii care nu fac avort. NIMENI NU ÎI POATE OBLIGA sau TRAGE LA RĂSPUNDERE. Nimeni! Ce alternativă să ofere? De genul: știi, eu nu pot să-ți omor copilul, dar îți recomand pe dr. X. El e fără conștiință, asasin plătit, ai dat banul, ți-a lichidat copilul.

,,alternativa pentru aceste femei este să caute servicii de întrerupere de sarcină în alte județe și uneori în altă țară. Încă de anul trecut, Centrul FILIA lucrează alături de Abortion Support Network pentru a le ajuta pe femeile care nu pot accesa întreruperi de sarcină în România să facă avort în altă țară – de cele mai multe ori, în Olanda, Spania sau Marea Britanie, țări unde avortul este permis și în al doilea trimestru al sarcinii.“ Din seria: să îl facem marinar, cu orice preț. Centrul Filia lucrează cu spor, alături de alți criminali, la lichidarea de prunci nevinovați. Mai contează vîrsta copilului? Nu ne împiedicăm de așa detalii nesemnificative, că mergem în altă țară, unde copilul poate fi omorît, chiar mai mare. Dacă va deveni crima posibilă pînă la naștere sau chiar după (sunt cazuri), veți dormi mai liniștite? (Nu mai amintesc că voi cereți și avort gratis, din banii mei, printr-o scrisoare plină de manipulare grosolană.)

,,După abrogarea lui Roe vs. Wade, am observat pe rețelele sociale recunoștința oamenilor pentru faptul că trăim în Europa, spațiu care nu ar permite un astfel de abuz.” – de urmărit iar retorica lor sucită, inversă. Avortul, abuz prin definiție, e bun, iar lipsa accesului la violența avortului e un abuz.

,,Din păcate, realitatea este că femeile din multe state europene au dreptul la autonomie corporală doar pe hîrtie. Polonia și Malta au interzis complet avortul la cerere, femeile nu pot face avort decît dacă sarcina survine în urma unui abuz sexual sau dacă viața mamei e în pericol.”

Iar vrăjeala cu autonomia corporală. Dar la noi nu ține, că am mai citit cîte ceva. Apropo, dacă mai zic și ce urmează, iau foc activistele avorționiste. (Paradoxal, vorba unui fost președinte american, toți susținătorii / toate susținătoarele avortului s-au născut deja.) Avortul nu se justifică medical nici în caz de viol, incest sau orice alt abuz sexual. Trauma avortului nu vindecă trauma abuzului, ci doar adaugă suferință durerii femeii în cauză. Iar pruncul nevinovat nu poate fi ucis pentru vina abuzatorului. Cît despre altă situație exploatată parșiv de cei ce sunt pro-avort (la fel cu cazurile foarte rare de avort în caz de viol), cea cu viața mamei în pericol, iată ce spun sute de medici din Irlanda:

,,Aproape 900 de medici au semnat Declaraţia de la Dublin: avortul nu este o soluţie când sănătatea femeii însărcinate este în pericol.” (sursa aici. Vă recomand să citiți integral.)

,,Activistele din Polonia duc o luptă de gherilă – unele dintre ele sînt în momentul de față la închisoare pentru că au adus medicamente abor­tive în țară.” – și nu e normal să fie așa, dacă încalcă legea poloneză? Sau voi decideți care lege trebuie respectată și care nu? Am uitat că voi, activistele pro-avort sunteți ființe superioare, mai presus de lege. Nu suntem toți egali în fața legii, deși zbierați despre egalitate (reală sau închipuită, nu dezvolt acum) pe oriunde aveți ocazia. (Că la o masă rotundă deschisă publicului are voie doar cine trebuie, asta e egalitate? București, 6 decembrie 2022. Știți voi! Actor, aceeași coaliție proLGBT mincinoasă.) Legea se aplică doar nouă, muritorilor de rînd, nu și semizeilor, pardon, semizeițelor care sunteți.

,,Organizații ca Women Support Women le trimit femeilor din Polonia medicamente abortive prin poștă; așa le ajută acum și pe refugiatele din Ucraina care ajung în Polonia să facă avort.” Halal ajutor! Ucigașilor! Voi striga pînă răgușesc. Interesant, e reconfortant pentru voi să livrați moarte la plic? S-ar putea face un film de Oscar cu așa femei mărinimoase, care apără femeia, rănind/ucigând femei și omorînd copii, deci și fetițe (viitoare femei) în uter.

,,În Ungaria, avortul medicamentos e interzis” – și crima, prin orice metodă, e anormal să fie ilegală? Iar retorică inversată care nu păcălește decît un public neavizat. Dar voi știți asta, că nu tot omul poate demonta manipularea prin limbaj și, de aceea, vă cad în plasă femei care cred, sincer/naiv (?), în dreptul femeii la autonomie corporală, la avort, la corpul meu (cu 2 inimi și 2 creiere), alegerea mea.

,,La fel ca în România, în multe state din Europa nici nu e nevoie de o lege care să interzică avortul. Indiferența guvernelor, insistența și resursele organizațiilor anti-choice, complicitatea politicienilor conservatori, puterea de convingere a cultelor religioase au creat climatul perfect în care să le priveze pe fete și femei de drepturile lor la autonomie corporală.”

Dacă nu e nevoie de o lege să interzică avortul, de ce luați foc de fiecare dată cînd s-ar pune în discuție interzicerea avortului? Nu e dublă măsură aici? Săriți cu acuzații de comunism, deși, știți asta sau nu?!, regimurile totalitare, nu cele democratice, au legalizat prima dată avortul. În democrație reală, avortul nu are ce căuta, e crimă. Într-un regim totalitar, unde cei de la conducere nu dau un scuipat pe o viață de om sau pe milioane de vieți, abia acolo, avortul se potrivește perfect, ca peștele în apă! Mă scuzați, v-am făcut indirect comuniste, dar, dacă apărați drepturile omului, inclusiv pe cel la libera mea exprimare, nu vă supărați, nu? Să știți că și voi puteți scrie absolut orice despre mine, promit că nu mă supăr.

,,Toate aceste state care iau decizii ce țin de corpurile femeilor în numele lor nu fac altceva decît să le împingă să devină mame cu forța.”

Decizii ce țin de acele corpuri ale femeilor cu patru mîini și patru picioare, nu? Iar nu pricep cum obligă statul femeia să facă sex, să rămînă gravidă, deci să fie mamă, din acel moment. Trebuie să am mare grijă, poate mă trezesc mîine și eu că mă împinge statul să devin tată cu forța. Mi-am pus ochelari, sunt deja cu ochii în patru! (Evident, pledoaria mea nu e deloc pro-contracepție, iar despre contracepția cu rol și avortiv am mai avertizat anterior, în alte articole!)

,,Cu atît mai mult în țări ca România, unde nu există acces la metode de contracepție moderne nici măcar pentru persoanele vulnerabile, educația sexuală este în continuare un subiect tabu, pentru care părinții trebuie să-și dea acordul, iar sistemul de planificare familială este departe de a fi funcțional.  Să nu ne uităm trecutul și să ne facem vocile auzite. Cu cît vorbim mai mult despre dreptul nostru de a decide pentru propriul corp, cu atît vom fi mai greu de ignorat. Nimeni nu are dreptul să ia decizii privind sănătatea noastră reproductivă în numele nostru.”

Deci dacă avort nu prea e (din ce ziceți voi, că eu știu că e mult sînge vărsat), măcar să ucidem cu niște contracepție modernă, nu? Măcar persoanele vulnerabile să-și poată lichida odraslele, nu? Aici mi se pare curată eugenie, dar poate aiurez eu. Studiați și ce zicea de avort Margaret Sanger. De legătura ei cu IPPF, criminali profesioniști, nu mai scriu acum. Da, IPPF, prietenii voștri dragi, că au semnat și ei scrisoarea prin care cereați ucidere decontată și din banii mei. Tipic, ucigaș la ucigaș trage!

Educația sexuală comprehensivă, aia visată de voi, it is not going to happen, scuzați-mi franceza! Evident că ar fi proLGBT/avort/contracepție/perversiuni sexuale, etc. Deci pas! Da, părinții trebuie să-și dea acordul, că sunt copiii mei, nu ai statului, nu ai voștri, deci eu decid dacă vreau sau nu să fie îndoctrinat copilul meu cu ideologie de gen, strîns legată de educația sexuală proSodomită. Ce frumos sună sistemul de planificare familială! Adică rețeaua ucigașă, mai pe românește. Ce bine dacă nu prea funcționează!

Cu cît vorbim mai mult despre dreptul nostru de a decide pentru propriul corp – dacă ne mințiți over and over again cu corpul vostru cu două capete, există riscul real să înghițim gogoașa toxică. Dar știți prea bine și profitați de asta! De un limbaj mincinos, ca să fiu blînd cu invectivele.

(Din alt articol: Eu înțeleg cum se simt medicii ăștia care ajung să fie singurii care mai fac avorturi într-un spital și care fac doar asta zilnic.  – sărăcuții de ei! Au rămas singurii care ucid pentru bani și fac doar asta zilnic. De ce am deplînge niște ucigași, cînd normalitatea e să nu ucizi? Să renunțe și ei la practicile criminale.)

Sănătate reproductivă, alt termen pompos să ne inducă în eroare, la fel cu drepturile sexuale și reproductive. De cînd rănirea mea ca femeie și uciderea brutală a celui/celei din uter e sănătate? DE CÎND? În rest, oricum voi decideți ce faceți, cum faceți, deci despre ce limitări reale vorbim? Așa cum statul nu decide nimic privind viața mea intimă, tot așa el nu mă obligă să am relații premaritale, extraconjugale, să devin mamă sau să avortez. Fiecare om, bărbat sau femeie, decide pentru sine și va suporta consecințele faptelor sale, aici și-n veșnicie. De aceea, libertatea e cel mai de preț dar dat omului de Creatorul său. Peste libertatea noastră, nici Dumnezeu nu trece. Deși Dumnezeu ne iubește la fel pe toți, pro-avort sau pro-viață, fiecare vom dormi, după moarte, așa cum ne-am așternut în viața aceasta efemeră.

Taberei pro-avort: Vă lansez o provocare: Vă pare rău că v-ați născut? Dacă nu, atunci DE CE susțineți, cu atîta pasiune (prost direcționată), uciderea celor lipsiți de apărare din pîntecele vostru sau al altora? Hai, mai bine, în sprijinul vieții, al femeii și al copilului din uter! Iubiți-i pe amîndoi! Viitorul e pro-viață.