Alexandra Costan, avocat: De la bun început, CJUE a fost adevăratul mecanism de control, pentru asigurarea impunerii legislației europene

Reporter: Cum comentați sintagma „supremația dreptului Uniunii”, cine oferă această „supremație” invocată de CJUE și dacă această supremație poate fi extinsă asupra Constituțiilor naționale?

Av. Alexandra Costan: Supremația dreptului Uniunii nu este consacrată în Tratatul de la Roma din 1957, tratatul fondator al Comunității economice Europene de atunci sau în orice alt tratat ulterior al UE. Supremația juridică a dreptului Uniunii fost stabilită chiar de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în hotărârea sa de referință 1964 Costa vs. ENEL. În ciuda importanței acestei noțiuni, ea apare doar în Anexa la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv conferința a reamintit principiul supremației dreptului UE în raport cu dreptul intern” si “a subliniat că acesta este un principiu fundamental al dreptului UE, în pofida faptului că nu este inclus în tratat.” Vedem, așadar, că de la bun început, CJUE a fost adevăratul mecanism de control, pentru asigurarea impunerii legislației europene.

Cu privire la extinderea supremației asupra Constituției naționale, aceasta își are originea tot intr-o decizie a CJUE, din anul 1970, intens controversată și contestată.
Lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple pe cât vor unii să le facă să pară, repetând aceeași placă, în vederea inducerii și acceptării pe scară largă a acestei idei. Primul conflict născut ca urmare a adoptării acestei decizii a fost între CJUE și Curtea Constituțională a Germaniei, în anul 1974, fiind ridicată problema pierderii prin transfer a suveranităţii naţionale si diluarea identităţii statale.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Astfel, în 1974, prin decizia „Solange I” Curtea Constituţională germană îşi rezerva un prerogativ de revizuire a textelor normative Comunitare în vederea probării congruenţei dintre acestea şi garanţiile constituţionale federale, cu precădere catalogul de drepturi fundamentale.
Prin decizia asupra Tratatului de la Maastricht, CCG a stabilit alt precedent şi anume înregistrarea dreptului de a verifica dacă autoritatea textelor normative sau a actelor cu caracter legal ale Uniunii sunt păstrate în limitele competenţelor UE, în caz contrar fiind declarate ultra vires şi inaplicabile în Germania. În 2009 prin decizia asupra Tratatului de la Lisabona, Curtea şi-a rezervat posibilitatea de a verifica dacă aceleaşi texte, ca şi în cazul Maastricht, sunt compatibile cu identitatea constituţională a statului federal.

Hrănește bine(le) ! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media

Consiliul Constituțional Francez și Curtea Supremă Daneză nu au acceptat premisa că dreptul european este suprem Constituției naționale sau că CJUE este singurul interpret al dispozițiilor tratatelor UE care definesc limitele autorității UE. Aceste instanțe își afirmă dreptul de a decide dacă dreptul european intră în conflict cu dispozițiile constituționale naționale și dacă CJUE interpretează corect limitele autorității UE (și propria autoritate). Tribunalul Constituțional al Poloniei a adoptat cea mai dură poziție, declarând că toate dispozițiile tratatelor UE sunt incompatibile cu Constituția și, prin urmare, nu sunt valide.

Continuarea interviului, pe siteul jurnalistului Traian Horia.