ACTUALIZARE 24.07/00:39 Rezultatele alegerilor spaniole arată că Partidul Popular (PP) are cele mai multe mandate, 136, dar insuficiente pentru a guverna.
După numărarea a 99% dintre voturi, PP are 32,9% dintre sufragii, urmat de socialiști (PSOE) cu 31,8%. Pe trei se situează VOX, cu 12,4%, care se traduce prin 33 de mandate.
Performanța slabă a VOX, care pierde 19 mandate față de alegerile din 2019, înseamnă că PP și VOX nu strâng suficiente mandate pentru a forma așteptata majoritate parlamentară, previzionată de sondajele anterioare.
Socialiștii (PSOE) nu doar că nu au pierdut din mandate, dar au câștigat două în plus față de data trecută. O performanță foarte bună a reușit și coaliția de extremă stânga SUMAR, care a strâns 12,3% din voturi.
La cum arată rezultatele, niciun bloc nu deține majoritatea pentru a guverna: PP+VOX au 170, cu șase mandate mai puțin decât minimul necesar, în timp PSOE+SUMAR au 153 de mandate.
În aceste condiții, se anunță instabilitate politică și negocieri cu formațiunile mai mici pentru a putea forma o guvernare.
ȘTIREA INIȚIALĂ
Spania se prezintă duminică la urne pentru a-și alege Parlamentul, existând șansa ca dreapta, formată atât din PP (Partidul Popular) cât și din cei de la Vox, să ajungă la guvernare.
Spaniolii sunt foarte nemulțumiți de guvernarea socialistului Pedro Sanchez, cel care s-a aliat cu stânga radicală și separatiștii basci și catalani pentru a rămâne la putere.
Socialistul Sanchez va avea nevoie de sprijinul partidului separatist basc Bildu, care este condus de fostul membru al organizației teroriste basce ETA, Arnaldo Otegi.
Acesta nu numai că nu și-a cerut scuze pentru crimele fostei organizații, dar a pus 44 de condamnați pentru terorism pe listele pentru alegeri locale din mai 2023.
Actualul guvern al lui Sanchez conține membri ai partidului Podemos, între care și primul ministru asumat comunist din 1930 încoace, Alberto Garzon. Podemos este responsabilă și de cea mai radicală lege trans din Europa, cea care permite minorilor să-și schimbe „genul” fără acordul părinților.
Tot Podemos este autorea unei legi care a permis infractorilor care au comis abuzuri sexuale să iasă mai repede din închisori, act regretat ulterior de Sanchez.
În aceste condiții, nu este de mirare succesul PP la ultimele alegeri locale. Acolo, pentru a guverna, PP a format o alianță cu VOX, care este o versiune mai concentrată a „popularilor”.
Conduși de Santi Abascal (foto centru), VOX se află pe locul 3 în preferințele electoratului și are politici clare pro-familie, pentru întărirea statului național și pentru controlul granițelor. Pentru toate acestea, este numit de „extremă dreapta”, inclusiv de presa din România. În schimb, aceeași presă consideră că schimbarea sexului minorilor sau eliberarea rapidă a infractorilor sexuali constituie „reforme sociale”.
Stanga radicala inseamna icoana la care va inchinati – Ceausescu Nicolae, adica analfabetism precum cel din AUR la conducerea tzarii.
Așa o fi.
Cine-i de vină că „elitele” își bat joc de mase ?
Să știți că nu înțeleg de ce mă lăsați să comentez.
Priviți ce publică (azi chiar) Patrice Greanville:
Poverty in Britain – Why are millions of Brits so broke? | DW Documentary
„1,463,888 views Jul 20, 2023 #dwdocumentary #documentary #poverty
Britain has a historically low unemployment rate of 3.6%. Yet poverty levels are breaking all records. It’s a paradoxical situation: almost 15 million Britons are considered poor these days, although there’s almost full employment. The reason: inflation and high energy costs.
Galloping inflation and a dramatic spike in energy costs in recent months are forcing millions of Britons into poverty. Wages fluctuate in an “uberized” working world of precarious employment conditions. Over the past 10 years, beginning with David Cameron, the government has scaled back its support to vulnerable members of society. The result: reduced life expectancy. Disadvantaged Britons are dying 10 years sooner than their wealthier compatriots – victims of what’s become known as the “shit life syndrome” – a life marked by poor living conditions, disease and addiction.
The documentary profiles people who have a job but can still afford nothing – from Blackpool in the west, to Ashton-under-Lyne and Cumbria, on the border with Scotland.”
https://www.youtube.com/watch?v=BK68yyrKUOA
Este un episod al nemților de la Deutsche Welle, care arată performanțe extraordinare ale Regatului Unit: șomaj foarte redus și 15 milioane sub limita sărăciei!
În 42 minute (21, la viteză dublă), vedeți cum e treaba cu sănătatea, încălzirea locuințelor, transportul (în comun) și alte-asemenea!
Câte guverne „socialiste” a avut Regatul Unit și pentru cât timp ? Ultimul trebuie că a fost cel al lui Jeremy Corbin (!), care a căzut înainte să intre în funcție(!), pe motiv de … „antisemitism”!
Aici nu puteți publica așa ceva ?
Patrice Greanville (un economist american pocăit, de origine franceză din Quebec) vă amintește în ce constă „Stânga Radicală” (care n-are legătură cu circul pe care îl criticați):
„EDITOR’S NOTE
Given the enormous sweep of this essay, and its impressive and rather complex historical taxonomy, I felt that a bit of further elaboration on the core dynamic of capitalism might be in order to fully appreciate what the author visualizes for humanity at this inflection point.
BASICALLY, in capitalism profits are in command; all economic activity is organized to produce profits for the owners of the means of production in their various forms: land, labour and capital. Examples of inputs include labor (workers’ time), fuel, materials, buildings, and equipment. If something does not promise to make money, it isn’t produced, no matter how badly needed by the majority. Following the whims of business owners, capitalism tends to be inherently chaotic, speculative, and often highly wasteful. Capitalism is thereby said to be inherently irrational. Under its antipodal system, socialism, social production is organized around the principle of serving human needs, “serving the people.” Production is also frequently conducted according to central planning, thereby reducing waste due to duplication or want in an anarchic marketplace, or the creation of frivolities. This facilitates the building of a more orderly and equitable society. While capitalism enshrines private property as sacred and inviolable (not to be confused with “personal property”, like a car or a bed, TV set, toothpaste, somebody’s wife, etc.), socialism enshrines the collective good, the “commonwealth”. But the greatest incurable problem of capitalism stemming from its deep inequality and irreconcilable class interests is “overproduction” (also discussed by some analysts as “underconsumption”). The core creator of all human wealth is human labour, of which the capitalist extracts a substantial part in the act of hiring workers. The true market value of what is produced by the worker is only paid in part, the rest being pocketed by the employer. This is the mechanism by which the capitalist obtains the surplus value in the transaction, his profit. As a result, in the aggregate, the workers are generally unable to buy back what they themselves produced. In each cycle, as the purchasing deficit grows, a market crisis arises leading to recession or depression. Under capitalism, there can be thus widespread misery in the midst of abundance. (For a discussion of capitalist overproduction, see A Word on “overproduction”, The Greanville Post, 12.20.22)
—PG”
Discutați mai des principala lor obiecție din punct de vedere economic: în mod ciclic, garantat, producătorii de bunuri ajung să nu își mai permită (aproape deloc – fiindcă practic niciodată nu-și permit lejer) să cumpere (de la … „proprietar”, cunoscut și drept „creator” de „job”-uri) ceea ce ei înșiși au produs.