Era chiar în vinerea aia, când la Timișoara s-a trecut de 3 la mie. Pe cât de hazlie, pe atât de revelatoare e „pozna” trasă de rețeaua de socializare… N-aveau autoritățile nici juma de ceas de când intraseră în ședință și deodată…zbang! Notificare că „like”. N-apuc să văd la ce, că mai pică un „like”. Și încă unul. După vreo cinci, dau și eu să mă dumiresc cu ce am zgândărit algoritmii de mă fac popular la foc automat: o poză postată cu vreo șase luni în urmă. Mai precis, imediat după Paște, când noi ținem Praznicul Casei. În poză- eu, copiii și nevastă-mea, cu mesajul „Praznic și carantinare”. Că eram în plină stare de urgență. Iar intenția era să trasmit că măsurile nu ne opresc de la a ține Praznicul, chiar dacă nu ni s-a mai umplut curtea de invitați.
S-a bifat suta de „like”-uri cât ai trage un pui de somn, plus niște telefoane gen „sunteți bine?”, de pe urma poznei de rețea. Și de atunci tot stau cu gândul la cât de răspândită o fi metoda asta de confiscare a adevărului sau dorințelor noastre și de răstălmăcire a lor, până dau pe croiala, voia și nevoia altora.
Vrei ca măsurile astea să nu dărâme economia și să nu îți pună în pericol propria securitate materială? Un nou pachet: firmele pot întârzia diverse dări, tu îți poți amâna ratele! Răsufli ușurat. Va fi prea târziu când te vei prinde că e doar o întârziere ce adâncește hăul deja pregătit. Între timp, oricum se îndatorează statul pentru tine cu zecile de miliarde. Ai vrut „o țară ca afară”? S-a făcut! Ai la supermarket-uri și mall-uri ca-n Germa! Te mai uiți că înainte era un „Plafar”, o fabrică de lactate sau de pâine pe amplasamentul noului „tărâm al cumpărăturilor”, unde nu mai prea găsești nimic produs de tine?! Pentru o senzație și mai intensă, se instalează și primar de import. Că…oricum te-ai săturat, vrei să schimbi clasa politică. Te și primesc în echipa de „salvatori”! Că ești doar un pălmaș care își trăiește iluzia, te vei prinde târziu sau deloc. Că nou-nouții scoși în față au alt interes decât ăla fluturat ție și că direcția spre care doreai tu să meargă lucrurile e alta decât a lor, va fi și mai greu să admiți. Ești prea mândru să poți concepe că te-au transformat într-un simplu idiot util și prea sedus ca să-ți dai seama că te costă fix pierderea controlului asupra propriilor pârghii.
Tot ce faci, faci în numele dreptului la o viață mai bună, pentru siguranța zilei de mâine, pentru dreptate și libertate? Bravos! Ți le-au dat deja de-au răsturnat democrația cu cracii în sus: dorințele tale nu se mai văd de atâta grijă purtată și reglementări, trebuie să-ți cauți o minoritate eligibilă, că majoritatea nu mai are nicio șansă în noua formulă de calcul.
Vrei, așa cum e și normal, să călătorești cu trenul din colțul ăsta de țară până în cel cu litoralul, în condiții mai… ca-n Germa? Perfect pretext pentru niște lovituri de grație date CFR-ului și o înlocuire cu garnituri de tren austriece sau nemțești. Vrei apă caldă și căldură la parametri normali în București? Perfect pretext pentru privatizarea unor mastodonți din care banii au curs, curg și vor curge oricum. Vrei să respiri un aer sănătos, să nu-ți mai fie masacrate pădurile? Perfect pretext pentru ordine „ecologice” care îți închid minele și îți blochează hidrocentrale în diverse stadii de executare prin munți, de ajungi importator de electricitate, nu numai fraier luat în bășcălie sfătoasă când îți taie alții pădurile. Vrei, în mod logic, „fără penali” și pile în diverse funcții? Perfect pretext pentru înlăturarea unor ultime voci care mai apără suveranitatea, interesul național sau alte idei d-astea depășite și înlocuirea lor cu holograme ale „omului nou”…
Perfidă ingineria asta a transformării adevărului în pretext perfect pentru înșelare! Și tot mai minuțioasă…O fi poantă aia de pe net, că am ajuns să plătim și aerul respirat, sub pretextul că se îngrijesc de sănătatea noastră? Sau adevăr mătrășit, la care râdem ca proștii, în timp ce dăm bani ori pe măști, ori pe amenzi? E o poantă nasoală, mai mult ca sigur. Luați-vă măști, oameni buni. Că amenzi ar fi păcat să mai luăm la un bal mascat!
Articol apărut inițial aici și preluat cu acordul autorului.
